Regulile stricte după care trăiau adepții cultului anabaptist din Transilvania. Refuzau botezul copiilor

 În Transilvania, în zona actualei comune Vințu de Jos din județul Alba, a existat unica comunitate „anabaptistă” de pe actualul treritoriu al României. Manuscrise referitoare la această comunitate există în colecția Bibliotecii Batthyaneum

Recent, în urma unei colaborări cu Biserica Baptistă din Ungaria, s-a derulat un proces de digitalizare a celor 19 manuscrise anabaptiste aflat în colecția bibliotecii din Alba Iulia.

„Digitalizarea a avut loc cu ajutorul unei echipe de profesioniști de la Budapesta care a lucrat cu echipamente de ultimă oră, la o calitate excepțională. În curând, toate aceste manuscrise reprezentative pentru comunitatea anabaptistă din Vinț (sec. XVI-XVIII), relevante și pentru istoria Transilvaniei, vor fi disponibile online”, au transmis reprezentanții instituției din Alba Iulia.

Curentul radical anabaptist a luat naștere la începutul secolului XVI, în Europa, în timpul Reformei creștine. Pe baza lecturii pe care o făceau din Scripturile Noului Testament, adepții au ajuns la concluzia  că botezul în apă, un semn al apartenenței la credința creștină, ar trebui să fie rezervat doar adulților care pot lua propriile decizii în materie de credință.

Negarea botezului copiilor

Astfel, elementul esenţial în ideologia religioasă anabaptistă, cel care caracterizează toate curentele ei, era negarea botezului copiilor. „Anabaptismul propovăduia că omul trebuie, înainte de toate, să devină demn de a se supune botezului, să-şi însuşească conştient învăţăturile creştinismului, ceea ce e posibil numai la o vârstă adultă. Această concepţie însemna de fapt ideea că nimeni nu poate fi încreştinat împotriva voinţei sale, că spre a deveni creştin e nevoie de o voinţă matură, conştientă, de un act liber consimţit. Negarea botezului copiilor însemna neacceptarea învăţăturii religioase oficiale privind «dezlegarea de păcate»”, se precizează în lucrarea „Comuna anabapistă de la Vințul de Jos în sec. XVII”, scrisă de cercetătorul Magdalena Bunta.

În Transilvania anabaptiştii au fost cazaţi pe domeniul fiscal de la Vinţu de Jos începând cu anul 1621, până în 1649. Istoricii apreciază la 1.500 - 1.700 de persoane numărul acestora.

„Prima ştire referitoare la organizarea comunei anabaptiste de la Vinţul de Jos s-a păstrat într-o scrisoare a lui Gabriel Bethlen de la data de 26 iulie 1621, adresată soţiei sale Suzana. Prin această scrisoare, Bethlen dispune ca la dispoziţia anabaptiştilor să fie puse, printre altele, şi diferite materiale de construcţie, pentru ca aceştia să poată construi casele aşa cum e obiceiul lor”, se mai susține în lucrarea citată.

Toate bunurile, repartizate în mod egal

În concepţia lor, „împărăţia milenară" ce aşteptau să se infăptuiască nu va fi un pămînt al trâdavilor, ci al celor ce trudesc cu braţele. În viaţa lor de toate zilele se călăuzeau după principiul că, până la înfăptuirea acestei „împărăţii", nimeni nu poate trăi fericit şi cu conștiința împăcată, decât dacă îşi câştigă pâinea prin muncă. Bunurile, stocurile acumulate, provenite din câștigul muncii colective, erau repartizate în mod egal tuturor.

„Prin felul lor sănătos de viaţă şi prin ordinea care domnea, rar se îmbolnăvea cineva. Am văzut printre ei câte un bătrân sănătos şi fericit, având vârstă mare, cum rar am întâlnit în altă parte. Aveau ore regulate de mâncare şi de culcare, dar n-aveau timp pentru jocuri de noroc sau plimbări. Tineretul se plimba însă câte o oră cu profesorul lor, din motive de sănătate. În timpul liber se rugau s-au cântau cântece religioase. N-am văzut mânie, invidie, răzbunare, griji pentru cele pământeşti, îngâmfare, căinţă. Pe scurt, totul se petrecea în cea mai perfectă ordine. Bărbatul nu-şi vedea femeia decât când se ducea la culcare. În camera de culcare nu se găsea decât patul, cana cu apă şi prosopul alb”, se mai precizează în lucrarea menționată, care citează un autor german care a trăit într-o astfel de comunitate.

Mișcarea anabaptistă a inspirat dezvoltarea mai multor grupuri creștine aflate astăzi în întreaga lume. „În prezent, există aproximativ patru milioane de anabaptiști în lume, cu adepți răspândiți pe toate continentele populate. Pe lângă multe alte grupuri anabaptiste mai mici, cele mai mari includ menoniții, cu 2,1 milioane, baptiștii germani, cu 1,5 milioane, amish, cu 300 de mii, și hutteriții, cu 50 de mii”, potrivit christianity.com.

Sursa : https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/regulile-stricte-dupa-care-traiau-adeptii-2273323.html?fbclid=IwAR2bqt-x10uro5ouv5GTy8ZoH-anKcbg3ZH3rjm9IK8dVggDU72CiKcLAb0

Nota: A nu se confunda anabaptisii cu baptistii  care apartin unui cult diferit cu unele asemanari dar si multe deosebiri .

.