Mărturie - fost pastor adventist

 Mărturia unui fost predicator adventist 

Fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invataturii. 1Timotei 4:1 Fost predicator al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din Germania, retras din denominatie in anul 1990 . Ca fost predicator al Adventistilor de Ziua a Saptea pot declara fara urma de dubiu ca acestia nu au inteles versetul biblic de mai sus. De-a lungul anilor, am ajuns la concluzia ca invatatura adventista nu este atat de biblica si de corecta dupa cum cred adeptii ei. 
 Formarea mea. M-am nascut in timpul razboiului din Republica Democrata Germana, intr-o familie de adventisti, astfel ca am fost marcat inca de la inceput de influentele din casa parinteasca si din biserica adventista locala. De timpuriu s-a nascut in mine dorinta sa IL slujesc pe Domnul ca predicator. Biserica locala m-a recomandat pentru studiul pastoral la Freidensau, Magdeburg. In anul 1968 am devenit predicator, ocupand aceasta functie timp de 22 de ani in mai multe biserici din oras. In anul 1976 am primit insarcinarea de a activa ca lider in lucrarea cu tinerii, iar intre anii 1986 si 1990 am fost evanghelist in Sachsen. Am sustinut timp de mai multi ani invatatura adventista si am combatut criticile potrivit carora Biserica Adventista de Ziua a Saptea ar fi o secta. Am trait cu iluzia ca adventistii ar avea mai multe cunostinte biblice decat alti credinciosi, deoarece ei au recunoscut adevarul Sabatului. Familia mea era adventista de mai multe generatii. Incepand cu mijlocul anilor '80, lucrarea Duhului Sfant a starnit un foc aprins in inima mea, lucru ce a dus la marturisirea propriilor pacate. 
Studiul cartilor spirituale a contribit si el la sensibilizarea mea pentru a intelege adevarul Scripturii. Speram ca predicatorii bisericilor din zona mea sa poata fi convinsi sa duca o viata spirituala reala, dar ma loveam constant de scepticism fara vreo urma de ratiune pe plan spiritual. Am cautat si m-am rugat pentru claritate. A fost un proces greu si indelungat pana cand, pas cu pas, Domnul meu plin de indurare mi-a deschis ochii. In aceasta perioada nu am putut vorbi decat cu sotia mea despre trairile mele interioare. Perioada de cernere doctrinara, lupta mea interioara s-a intins pana in luna februarie a anului 1990. Atunci am renuntat la functia de predicator al Bisericii Adventiste. Dupa indelungi ezitari, la cererea noasta, a avut loc o discutie oficiala pe aceasta tema cu un frate lider. Dupa retragere a urmat o tacere absoluta. Printre frati s-a raspandit zvonul ca noi, ca familie, ne-am alaturat sectei oculte a lorentianilor. A trebuit sa traim sub presiunea acestei calomnii, la fel ca toti ceilalti frati care s-au retras din secta inaintea noastra. Cu cat ne-am distantat mai mult de Biserica Adventista, cu atat am observat mai clar conturul invataturii false. Cata vreme esti activ in fiecare zi in cadrul ei nu vrei sa recunosti faptul ca anumite lucruri nu sunt in ordine. Rusinat si profund umilit a trebuit sa constat aceasta si, ca fost predicator, sa imi revizuiesc punctele de vedere fata de multe invataturi biblice. Prin harul Lui Dumnezeu am inteles unde ma aflam din punct de vedere doctrinar si pana astazi ma intristeaza faptul ca nu am verificat cu precizie in studentie fundamentele invataturii adventiste, ci pur si simplu am preluat-o in intregime fara sa o discut, inclusiv doctrina zilei de odihna. Invatatuta aceasta este acoperita in mod simbolic cu o ,,marama,,(2 Cor 3:14) care nu ii lasa pe adventisti sa patrunda in Locasul Sfant al lui Dumnezeu. Atata timp cat un adventist, pe baza declaratiilor Sfintai Scripturi si prin lucrarea Duhului, nu este eliberat de aceasta forma de legalism si de justificare prin fapte, el se afla intr-o situatie asemanatore cu cea a poporului Israel. El vorbeste despre Domnul, dar nu IL are, nu este miscat in mod personal de El. 
Eforturile pentru o viata cu Cristos stagneaza, insa ei nu vor sa recunoasca acest lucru. Cu siguranta exista si printre adventisti copii salvati ai lui Dumnezeu. Unii credinciosi sunt foarte preocupati de problemele doctrinare, astfel ca participa la diferita manifestari bisericesti carismatice, deoarece isi recunosc deficientele spirituale sau cel putin le intuiesc. Cei mai multi dintre mebrii nu au marturia Duhului ca sunt mantuiti, lipsindu-le premisele esentiala convertirii, si anume nasterea din nou si siguranta mantuirii. Ei nu cunosc bucuria profunda si pacea pe care o ofera noua viata cu Cristos. Invatatura falsa ii impiedica sa aiba aceste experiente cu Domnul. Unele aspecte ale invataturii adventiste nici nu mai sunt cunoscute in zilele noastre, dar ele reprezinta in continuare stilpii doctrinei adventiste. 
Nu este corect fata de membrii acestei biserici sa se pastreze tacerea asupra lor sau sa fie date la o parte fara sa existe o cainta publica cu privire la ceea ce pionierii adventisti au considerat a fi invatatura fundamentala. Invataturile false ale adventistilor. Trebuie ca invataturile false si problemele doctrinare sa fie demascate. Vreau sa clarific lucrurile pentru toti cei care citesc aceste randuri si poate la fel ca mine candva, au anumite intrebari pe inima, indiferent daca fac sau nu parte din Biserica Adventista. O privire de ansamblu corecta asupra amestecului de invataturi face posibila o viata crestina nou-testamentara in libertate, dupa cum a explicat apostolul Pavel in capitolul 5 a epistolei sale catre Galateni. 1.Profetia. Biserica Adventista afirma ca Ellen Gould White (1827-1915), mama a patru copii, este mesagera chemata de Dumnezeu pentru a profeti cu privire la zilele din urma. Prin cele aproximativ 2000 de viziuni ale ei, ea a influentat in mod decisiv dezvoltarea Bisericii Adventiste. Aceasta a numit-o chiar ,,duhul prorociei" din Apocalipsa 19:10. In intrega lume sunt raspandite numeroasele sale carti ,,inspirate",traduse in diferite limbi. Pentru botezul uni nou membru sau ordinarea unui predicator este necesara rostirea publica a unei recunoasteri a principiilor lui Ellen White. Toate ,,invataturile gresite" au fost observate de aceasta si apoi interpretate corect (conform convingerii ei). Biografia ei nearanjata din secolul al 19-lea ne arata clar cine a fost ea cu adevarat si ce anume nu este corect din punct de vedere biblic. Respingerea persoanei ei si a invataturilor speciale respectate datorita viziunilor ei ar avea consecinte dramatice in cadrul Bisericii Adventiste. Trebuie sa spunem ca nu Duhul Sfant a vorbit prin ea, ci alte duhuri. La citirea cartilor ei, pur si simplu te apuca teama. Ea considera ca Biserica Adventista este ,,biserica ramasitei care va fi salvata".
Aceasta este o pretentie exagerata, care nu poate fi justificata prin Biblie si care face ca persoana ei sa apara intr-o lumina aparte. 2.Asteptarea revenirii. Termenul ,,adventist" vine de la Advent, indicand apropierea venirii Domnului Isus, dar pana astazi nici invatatura si nici viata practica nu marturisesc aceasta nadejde. In intelesul lor fals nu sunt cuprinse concepte ca rapirea Bisericii Lui Isus, Imparatia de o mie de ani si Israelul. Pasajele biblice care indica acest lucru in Vechiul si Noul Testament sunt interpretate diferit. Din perspectiva lor, primirea credinciosilor in cer va avea loc abia atunci cand Domnul va aparea vizibil pentru intreg pamantul. Imparatia Lui Mesia este complet respinsa, iar adventistii interpreteaza cei o mie de ani din capitolul 20 a cartii Apocalipsa cu o liniste absoluta pe un pamant lisit de oameni. Satan va fi legat, deoarece nimeni nu va mai trai pentru a putea fi ispitit.Natiunile vor fi moarte fara nici o exceptie, iar cei o mie de ani vor fi transferati in cer. Israelul ca popor nu mai are nici o sansa de mantuire odata cu respingerea Domnului Isus. Biserica nou testamentara este Israelul spiritual. Poporul de acum a fost, dupa parerea lor, respins iar revenirea evreilor in patria lor incepand cu anul 1948 este lipsita de orice importanta. Prin formularea biblica ,,Domnul vine in curand,, adventistii sunt mobilizati permanent la lucrarea de marturisire, la activitate si sarguinta, avand insa un continut si o motivatie falsa. De fapt se urmareste castigarea de membri la nivel mondial, lucru comun tuturor sectelor. Nadejdea biblica a Adventului este supusa unei rastalmaciri si denaturari, bazate pe o interpretare istorica, dar inconsistenta a Apocalipsei, care ii preocupa puternic pe multi adventisti. 3. Sabatul. Cea de-a patra porunca este punctul central al doctrinei adventiste. Toate textele din Vechiul Testament cu privire la Israel devin obligatorii pentru adventisti. La acestea se adauga numeroasele texte din viata Lui Isus, care confirma in aparenta aceasta idee. Referirile la implinire din Faptele Apostolilor si din epistolele lui Pavel sunt contrazise si duc la dispute, deoarece Ellen White a vazut in viziuni importanta speciala a celei de-a patra porunci. Accentuarea total excesiva a Sabatului evreiesc are lagatura cu intelegerea gresita a Israelului. Sabatul a fost preluat in perioada infiintarii (aproximativ anul 1845) de la Baptistii de ziua a Saptea si confirmat prin viziuni. Aceasta atitudine fundamentala este legata de lege. Epistola lui Pavel catre Galateni dobandeste o interpretare cu totul diferita, astfel ca Sabatul ramane valabil, in timp ce taierea imprejur a incetat sa mai fie obligatorie. Conform versiunii adventiste exista doar Legea si Evanghelia.
 Adventistii traiesc din punct de vedere doctrinar in Vechiul Testament. Mai de mult din cauza zilei de odihna, ei aveau de suferit la scoala, la locul de munca, si in armata, insa in zilele noastre aceasta nu mai este o problema asa de mare. Respectarea stricta a ,,adevaratei zile de odihna" reprezinta in continoare unul dintre cele mai importante aspecte ale credintei adventiste. 4. Cele trei mesaje ale ingerilor. Textul din Apocalipsa 14:6-12 este luat de adventisti ca fundament pentru constiinta de sine si aroganta lor. Acestea sunt ultimile mesaje de avertizare pentru lumea cazuta. In acelasi timp, ele sunt considerate ca o privire retrospectiva asupra istoriei Bisericii Adventiste. -Primul mesaj corespunde miscarii Miller din anii 1840-1844. William Miller a fost un predicator al trezirii spirituale inainte de aparitia Bisericii Adventiste. -Al doilea mesaj a fost iesirea din toate ,,bisericile babiloniene" si intrarea in miscarea adventista, care a aparut dupa deceptia din anul 1844. -Al treilea mesaj este interpretat pana la venirea Domnului Isus, punandu-se accent pe semnul fiarei din Apocalipsa 13:14-17. 
Acest masaj este vazut ca fiind categoric legat de sfintirea zilei de odihna. Biserica zilelor din urma percepe in mod unic chemarea de a vesti intregii lumi ca trebuie luata o hotarare clara intre a respecta Sabatul sau Duminica. Biserica Adventista sustine ca poporul Lui Dumnezeu exista peste tot, iar Sabatul este semnul si dovada ca Dumnezeu i-a recunoscut pe adventisti ca fiind poporul Lui ales. 5.Invatatura locasului sfant . Aceasta invatatura a miscat in anii trecuti cel mai mult inimile adventistilor si a dus la numeroase dispute si retrageri masive din biserica. Potrivit conceptiei Bisericii Adventiste, invatatura locasului sfant ceresc joaca un rol special. In centrul acesteia se afla anul 1844, deoarece abia atunci a intrat Christos in Sfanta Sfintelor. O judecata de verificare a tuturor celor aflati in viata a fost initiata acolo. Aceasta inseamna practic o mantuire in doua faze. In cartea Grundbegriffe von A-Z-Lehre und Leben der Siebenten-Tags-Adventisten (Notiuni de baza de la A-Z- Invatatura si viata adventistilor de ziua a saptea, n.trad.), gasim scrise urmatoarele: ,,In mod subiectiv, fiecare om poate fi sigur prin credinta de iertarea pacatelor sale in momentul intoarcerii la Isus Cristos. In mod obiectiv iertarea si stergerea pacatelor au loc prin curatirea de mare preot in momentul hotarat profetic, din anul 1844 pana la sfarsitul perioadei harului". 
Prin aceasta conceptie este diminuata unicitatea jertfei Lui Isus, profetia este rastalmacita, iar siguranta mantuirii este pusa la indoiala. 6.Somnul sufletului. Adventistii resping total ideea existentei sufletului si a duhului dupa moarte, argumentand ca aceasta ar fi luata din filozofia greaca. Pentru ei (la fel ca in cazul Martorilor lui Iehova de altfel), existenta umana inceteaza odata cu moartea trupului, doar suflarea se intoarce la origini, adica la Dumnezeu. In acest sens ei recurg la afirmatia cartii Eclesiastul, transmitand astfel o imagine unilaterala. O impartire a imparatiei mortii in Hades si Paradis nu a fost acceptata niciodata, fiind categoric respinsa. Pasajul din Luca 16:19-31 are parte de o alta interpretare. Pentru ei nu exista o stare intermediara de asteptare, deoarece duhul si sufletul nu pot exista despartite de trup. Din acest motiv, potrivit Bisericii Adventiste, dupa moarte omul ramane intr-o stare inconstienta de somn. 7.Reforma vietii . Prin aceasta se intelege un mod de viata sanatos, care a devenit deviza Bisericii Adventiste. Viziunile si adevaratele indicatii ale lui Ellen White au lasat in urma lor de-a lungul deceniilor o urma adanca si au ridicat aceasta idee aproape la nivel de dogma. Predicatori si laici incearca prin seminarii si prelegeri publice sa convinga oamenii de aceste idei.
 Adesea lucrul acesta are loc in spatii neutre sau in scoli si poarta alte denumiri, pentru a nu indica spre comunitatea adventista In astfel de sedinte se vorbeste despre pregatirea mancarurilor, sunt oferite mostre de hrana sanatoasa, sunt explicate efectele negative ale fumatului, ale alcoolului si ale consumului de carne de porc si este incurajat vegetarianismul. Nu putem spune nimic impotriva eforturilor de a ne mentine sanatatea, dimpotriva, doar ca aceasta problema are o importanta prea mare in viziunea adventistilor. In schimb, etica crestina nu joaca nici pe de parte un rol atat de mare, fara a mai spune ca si metoda care se foloseste pentru cei care sufera de anumite patimi are adesea putin de-a face cu puterea crucii. 
Se apeleaza la mijloace pur omenesti, ca de exemplu asa-numitul ,,plan de 5 zile", psihologia, clarificarea proceselor care au loc in corp, statistica etc. Rezultatele sunt pe masura, ca in medicina, adica aproape minime. Din pacate, problemele secundare sunt considerate a fi cele mai importante. Cuvantul Lui Dumnezeu ne arata ce este cu adevarat important si de ce depinde totul, si anume de predare si inoirea mintii. In concluzie trebuie spus ca cei sapte stalpi ai credintei adventiste au un caracter obligatoriu. Acest patrimoniu special deosebeste Biserica Adventista de toate bisericile crestine traditionale sau independente. 
Spre deosebire de vremurile din trecut, anumite aspecte nu mai sunt luate in serios de membrii comunitatii. Din punctul meu de vedere, cel mai grav este faptul ca majoritatea credinciosilor din cadrul comunitatii se preocupa prea putin de aceste probleme. Adesea nici macar cei raspunzatori de conducerea adunarii nu au studiat si verificat doctrina somnului sufletului, a lucrarii mantuirii in doua faze, biografia lui E.G.White etc.
 Ca o scuza pentru adventisti, vreau sa va spun ca acestea nu sunt subiecte usoare si adesea lipsesc informatiile corespunzatoare pentru formarea unei imagini corecte. Nadejdea noastra este ca Duhul Lui Dumnezeu, care calauzeste in tot adevarul ii va scoate pe multi oameni din pacat, ii va curati si le va deschide ochii pentru a primi adevarurile Noului Testament, spre slava Numelui Sau. Biserica Adventista nu se considera a fi o secta. Diferite publicatii din anii trecuti tind sa ii acorde o pozitie speciala in rindurile denominatiilor crestine clasice din ultimii 150 de ani. 
Este un fenomen regretabil, dar tipic. Mormonii, Martorii lui Iehova, Stiinta Crestina se separa de celelalte credinte crestine si pot fi clar detectate ca fiind secte prin invatatura lor care include adesea elemente oculte. In schimb comunitatea adventista merge acum pe o cale diferita prin dezorientare si diplomatie. Ea se arata in exterior mai deschisa fata de lume, dar in randurile ei, acolo unde viziunile lui Ellen White sunt accentuate in mod excesiv mentine conservatorismul. Pe de alta parte, Biserica Adventista se deschide la nivel liberal catre ecumenism. Sistemul fals de invataturi nu este vazut sau nu este recunoscut de comitetele de conducere si astfel adventistilor le ramane doar calea adaptarii, a negarii realitatii si a retusarii acesteia. Toate concesiile la mostenirea reformatoare a lui Martin Luther nu pot induce in eroare faptul ca adventistii staruie in invataturile lor false datorita tolerantei reduse, chiar daca sunt considerati evanghelici. Numai in mod personal poate cineva sa aiba parte de o transformare reala prin harul lui Dumnezeu, daca isi rezolva problemele inimii ci Mantuitorul lui, Isus Cristos. Iesirea dintr-o secta nu este usoara, eu am experimentat-o, dar cine simte o neliniste cu privire la invataturile acesteia si la modul superficial de a trai si cauta din toata inima adevarul, va primi ajutor. Domnul ii va ajuta sa aleaga calea corecta. Vreau sa incurajez fiecare cititor in parte si sa inchei acest articol cu indemnul de a citi textul din Evrei 12,1-3;18-24.1.