Recensămînt 2022 rezultate parțiale - Religie

Recensământ: Biserica Ortodoxă a pierdut 2,3 milioane de credincioși într-un deceniu. A crescut ponderea penticostalilor. Aproape 1% din populație – atei

In cifre absolute, numărul credincioșilor ortodocși din România a scăzut de la 16,3 milioane de locuitori la 13,9 milioane, potrivit INS, adică o scădere de 2,3 milioane.

Scăderea totală a populației României este de 1,1 milioane de locuitori.

De asemenea, 4,5% din populație s-au declarat de religie romano-catolică (ușoară scădere de la 4,6%), 3% de religie reformată (ușoară scădere de la 3.2%).

Se remarcă creșterea procentului de credincioși penticostali, ajunși la 2,5% din populație, în creștere de la 1,9% în urmă cu un deceniu. În cifre absolute, numărul penticostalilor a crescut de la 362.314 la 404.307.

Ponderi între 0,4% – 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,7%), baptistă (0,6%), iar adventistă de ziua a șaptea și musulmană câte 0,4%.

 Baptistii sunt in scadere de la 112.850 in 2011 la 103.157 in dec. 2022. 

Adventistii au scazut de la 80.944 in 2011 la 65.812 in dec. 2022. 

 Crestinii dupa Evanghelie au scazut de la 42.495 in 2011 la 36339 in dec. 2022 .

La recensământ s-au declarat „fără religie” sau atei sau agnostici un procent de 0,9% din totalul populației.

Independentii sunt inregistrati la Alte religii 

............................................................................................................................................................

 POPULAȚIA REZIDENTĂ  DUPĂ RELIGIE,

Runda 1 DECEMBRIE 2021 prezentata in dec. 2022 - REZULTATE PROVIZORII

ROMÂNIA 19053815  (B-9245544 ; F- 9808271)

Ortodoxă (Biserica Ortodoxă Română) 13989584    

Romano-Catolică 741276 

Reformată 495380 

Penticostală - Cultul Creștin Penticostal - 404307  (B- 196673   ;  F- 207634)

Greco-Catolică (Biserica Română Unită cu Roma) 115364 

Baptistă (Cultul Creștin Baptist) 103157  ( B - 46724 ;   F- 56433) 

Adventistă de Ziua a Șaptea 65812  (B - 30135   , F 35677) 

Creștină după Evanghelie 36339  (B-17260 ; F-19079) 

Unitariană (Biserica Unitariană Maghiară) 47991  

Organizatia  "Martorii lui Iehova" 43324  ( B- 17718  ;  F-25606)

Evanghelică (Biserica Evanghelică Română) 7680 (B-3650; F-4030 )

Creștină de Rit Vechi 28280 

Evanghelică Lutherană (Biserica Evanghelică  20023 

Ortodoxă Sârbă 55206 

Evanghelică (Biserica Evanghelică Română) 7680 

Evanghelică de Confesiune Augustană 3737 

Mozaică (Federația Comunităților Evreiești din România   2707 

Armeană (Arhiepiscopia Bisericii Armene) 804 

Alte religii 23925 (asociatii religioase ) 

Musulmană (Cultul Musulman) 58335 

Fără religie 71417 

Atei 57205 

Agnostic 25485 

Informație nedisponibilă 265

B- Barbati F- Femei .

VEZI ȘI 

Recensămant 2022 - Motivul scăderii procentelor membrilor în cultele neoprotesrante

 

sursa INS .

 Statistica recensaminte anterioare  https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

"Partidul" celor fără de religie

Internetul prin saiturile de socializare este biserica celor fara de biserica , intalnim des aici  persoane care se declara super credinciosi dar resping cultele crestine . Acestia dar si alti extremisti  resping si se impotrivesc foarte zgomotos Craciunului, bradului, lui mos Craciun , Sarbatorii Pastelelor

 Intradevar Craciunul a aparut in secolul IV la initiativa liderilor  crestini din acea vreme, a fost aleasa ziua de 25 decembrie pentru a contracara  o sarbatoare pagana din aceea perioada. Sa dorit ca oamenii din acea perioada sa nu mai sarbatoreasca zeitati pagane ci pe Hristos , intentia a fost buna si chiar daca nu a fost instituita de apostoli in primul secol sarbatorirea nasterii lui Hristos a fost una benefica si crestina 100% neavand nici o legatura cu vechile sarbatori pagane. 

 In perioada comunismului sarbatorirea Craciunului era asteptata cu mult entuziasm, se mergea la colinde in grupuri in oras, se colinda in trenuri, peste tot , neoprotestantii se foloseau de aceasta sarbatoare pentru al vesti cu bucurie pe Hristos. Practic era singura ocazie de manifestare a credintei in mod public (in afara bisericii)  permisa de guvernul comunist.

Desigur pentru ortodocsi, catolici Craciunul a devenit in timp o sarbatoare comerciala amestecata cu traditii populare unele necrestine (pagane)  pastrate cu sfintenie pana astazi in mediul rural mai ales. Faptul ca lumea a amestecat sarbatoarea crestina a craciunului cu obiceiuri populare, si petreceri asta nu inseamna ca crestinii adevarati sa nu mai sarbatoreasca nasterea Domnului de Craciun. 

Extremistii care fac in acesta perioada atata circ pe mediile sociale impotrivindu-se sarbatoririi Craciunului, sunt mai degraba niste dezaxati indivizi care nu apartin de nici un cult sau apartin de secte gen Martorii lui Iehova sau altele de acest gen pseudo crestine care servesc mai degraba interselor  diavolului decat lui Dumnezeu. Iar in ce priveste bradul de Craciun este un element decorativ care creiaza bucurie copiilor dar nu numai lor. Bradul nu are nici o legatura cu idolatria pagana cum in mod fals insinueaza unii pretinsi crestini  (pseudocrestini), asta nu inseamna ca sa cheltuim sume exorbitante pe impodobirea lui, care chiar ne-ar putea duce la idolatrie. 

                                 Craciunul azi fără Hristos                     

.

Tatuajele si idolul promovat de Cristian Barbosu cu Alin Lolos

 Alin Lolos este un vlogger cu mulți urmăritori , el  sa covertit cu vreo 10 ani în urmă de la ortodoxie (unde practica printre altele iluzionismul) la un  cult neoprotestant pe care ulterior la părăsit. În prezent după cum singur se prezintă este nonconfesional (fără apatenență la un  cult)  si promovează această ideologie. 

Unele afirmații  ale sale sunt corecte altele mai puțin, în unele video- uri folosește un limbaj tăios , fără menajamente Nu și în acest scurt  video unde vorbește despre idolii promovați de pastorul Cristian Barbosu în biserica  Harvest din Arad, respectiv pe Leon Mesi dar nu numai.                           

Un Update legat de Tatuajele si idolul promovat de Cristian Barbosu

     

   

                                            

Fotbal în biserică

 Biserica  nondenomițională Harvest din Arad inființată de pastorul Cristian Barbosu  cunoscut pentru viziunea sa progresistă insușită de pe vremea cînd studia teologia în SUA este renumită pentru nonconformismul său dogmatic . Aici sa sustinut intens " închinarea contemporană" cu muzică modernă cu tobe și chitări electrice , dar și condamnarea așa-zisului "legalism" din bisericile tradiționale conservatoare. Acum aflăm de o noua inițiativa inovatoare menită să-i facă și mai  "relevanți" pe cei de la Harvest , urmărirea meciurilor de fotbal de la campionatul mondial în biserică .  Motivația,  concepția tradițională  a bisericilor de stil american că biserica este loc de socializare, un fel fel de club creștin menit să imbine utilul cu plăcutul. Dacă mai adăugăm aici și doctrina "Biserica condusă de scopuri"  a lui Rick Warren în care scopul suprem este păstrarea oamenilor în "biserică" cu orice preț , avem imaginea bisericilor de tip Harvest. Și din câte se pare Harvest nu este singura unde fotbalul a fost adus în biserică.

Dan Bercian redactor șef la Radio Unison Zalău  și membru al Bisericii independente Harul ( fostă baptistă) nu la "iertat"  nici de data asta și ia dedicat o emisiune care a ajuns și pe canalul youtube , merită vizionat.

                                                   

 

                  .                                 

Fotbalul zeul omului modern

Mă doare inima când știu că stadioanele sunt pline și bisericile se golesc pe zi ce trece.

Mă doare inima când mă gândesc că o minge poate aduna zeci de mii în jurul ei în timp ce Evanghelia nu prezintă prea mare interes nici pentru câteva sute într-o biserică locală.

Mă doare inima că suporterii Argentinei au făcut 13 000 km să ajungă în Qatar, iar cei mai mulți români nu merg la biserica de pe strada lor...

Mă doare inima când văd suporterii cum își susțin echipa și ai noștri cum dau cu bâta după noi...

Mă doare inima că oamenii nu știu că finala adevărată nu este între Franța și Argentina, ci între Cer și Iad. Iar miza reală nu e o cupă de aur, ci sufletul omului...

Scriu aceste rânduri dintr-un aeroport cu lacrimi în ochi când văd cât entuziasm există pentru fotbal și ce puțină pasiune mai există pentru evanghelizare.

Mă doare inima că spuneau aștia pe aici că s-a intrat în prelungiri și toți erau fericiți... Nu știu dacă și la Biserică se bucură oamenii de prelungiri...

Mă doare inima când am aflat că unii au dat mii de euro să mai prindă un loc în finala de la Mondial, iar alții dau restul de la KFC pentru Isus la colectă.

Sper să-mi mai treacă durerea de inimă.

Pe curând...

Sursa: Cristi Boariu- facebook

Scriu în fiecare zi aici cu scopul să mai transferăm oameni din echipa Diavolului în a lui Isus: https://devotional.cristiboariu.com/

..

Nelu Brie - Când mersul la biserică aduce mai mult rău decât bine

 

Documente şi date din Istoria Bisericii

                                                                          

                                                 ADEVĂR  ISTORIC

                                                    Documente şi date din Istoria Bisericii
.                                                                 de Nicolae Moldoveanu

1)  PRIMELE BISERICI CREȘTINE

Existenţa unor locaşuri creştine se constată de la sfârşitul sec. al II-lea. Numele locaşului era: “Casa de rugăciune”, “Loc de rugăciune” sau “Casa Bisericii”. (Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 156).

 Edesa este unul din cele dintâi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public (pe la anul 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate al sec. al II-lea. (Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 96).

Zidirea de biserici a început în sec. al II-lea. După alţi autori în sec. al IV-lea (I. Georgescu, Istoria Bis. Universale, pag. 50). Atunci au luat numele de bazilici.

 Bisericile au fost construite după modelul palatelor imperiale (bazilici) sau după sălile de justiţie păgâne. (Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Universale, vol. 2, pag. 241). Chiar cuvântul bazilică, înseamnă: “Casă împărătească”.

 “Începând din epoca de pace inaugurată prin regimul lui Constantin cel Mare faţă de religia creştină, locaşul cultului ei este desemnat prin denumirea de bazilică. Scrierile creştine din primele secole nu folosesc acest termen… În epoca preconstantiniană însă, dar mai ales în veacul al III-lea şi chiar în cursul veacului al IV-lea, era mai frecventă formula casa Bisericii, sub care se înţelegea centrul social al comunităţii, adică, localul de adunare… Ca stil de construcţie, o astfel de clădire, nu se deosebea poate, de casele private.

 Eusebiu de Cezarea: “Clădirile unde se adunau creştinii în primele veacuri se numeau «Case de rugăciune» şi nu biserici.” (Istoria Bisericii, Cartea 8, II, 1; Scrieri, Cartea I).

  Termenul bazilica se întâlnea rar în primele trei veacuri, iar în însemnarea lui liturgică era chiar absent din limbajul creştin al acestei perioade.

 Se numeau bazilici în vremea aceea, locuinţele regilor, a împăraţilor, de unde îşi au şi numele, căci basilevs înseamnă “rege” sau “împărat”, (pr. prof. P. Vintilescu, Biserica Ortodoxă Română, 1966, pag. 170 -172, Elemente din istoria artei creştine).

 Un mare pericol i-a pândit pe creştini încă de la începutul zidirii bisericilor. Omul firesc (nenăscut din nou) şi-a aţintit privirile asupra acestor clădiri, uitând adevărata Biserică a lui Hristos. În decursul veacurilor omenirea creştină s-a trudit la zidirea de clădiri frumoase (biserici de zid), uitând că biserica trebuie să fie o biserică vie. Cele mai groaznice războaie au fost în mijlocul omenirii zisă “creştină”, care se mulţumea doar cu locaşuri de închinăciune multe şi frumoase.

După învăţătura ortodoxă clădirea este considerată biserică. Forma, atât ca arhitectură cât şi organizarea interioară a fost concepută ca o copie a Templului Vechiului Testament. Altarul a luat locul “Sfintei Sfintelor”. (România Liberă, 1992, 21 martie, pag. 5, Altarul).

Sf. Chirii al Ierusalimului: “Când zicem Biserică, cu acest cuvânt nu înţelegem îngrădirea zidurilor, ci arătăm mai mult pe cei ce iubesc să se închine lui Dumnezeu… adică mulţimea credincioşilor.” (Nicodim Aghioritul, Hristaitia, pag. 469, Bucureşti, 1937).

Despre Ştefan cel Mare se spune că după fiecare război ridica câte o biserică (ca şi cum Dumnezeu ar fi fost mulţumit de moartea a zeci de mii de oameni atât din oastea adversă cât şi din propria oaste. Biserica clădită, chipurile, era o jertfă de mulţumire). Aşa înţeleg oamenii fireşti pe Dumnezeu şi Biserica.

Oamenii lui Dumnezeu, credincioşii adevăraţi, încă de la înfiinţarea locaşurilor de cult au avertizat pe creştini.

Miniciu Felix, zice: “La ce voi zidi eu biserică lui Dumnezeu, dacă lumea, pe care a zidit-o El, nu-L poate încăpea?” (Octav. c. 32).

Origen (Celsus III, 34), zice: “Noi nu voim nici biserici, nici statui pentru Dumnezeul nostru.” (Farrar, Primele zile ale creştinismului, vol. 1, pag. 176), notiţa 6).

Sf Maxim Mărturisitorul: “Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini. El locuieşte într-o minte curată.” (Filocalia III, 115).

Sf Barnaba, zice: “Luaţi bine seama, pentru ca Templul Domnului să fie zidit în chip măreţ. Ascultaţi cum. Primind iertarea păcatelor şi nădăjduind în Numele Lui, ne-am înnoit, ca şi cum am fi fost făcuţi iarăşi de la început; pentru aceea în locuinţa noastră locuieşte cu adevărat Dumnezeu în noi.” (Epistola sf. Barnaba, cap. XVI).

2) EVANGHELIA

Obiceiul de a aşeza cartea (Evanghelia) pe pupitru în faţa altarului şi a citi, vine de acolo că în timpul primilor creştini (sec. III – IV), când hârtia de pergament putea fi procurată mai uşor, s-au scris multe din scrierile sfinte pe astfel de hârtie. Cărţile erau prea mari pentru a putea fi ţinute în mâini şi atunci a trebuit un suport de susţinere. (I. Georgescu, Istoria Bis. Univ.)

Creştinii au luat de la iudei obiceiul de a citi la serviciile divine anumite părţi din Sfânta Scriptură. (Studiul Vechiului Testament, Buc. 1955, pag. 4, Tip. Cărţilor bisericeşti).

3) ÎNCHINAREA LA RĂSĂRIT

închinarea la răsărit, este un obicei moştenit de la păgâni care se închinau soarelui, (comp. Ezechiel 8: 16).

4) AGHIASMA

Aghiasma, sau apa sfinţită. Sfinţirea apei datează  din sec. al IX-lea. (Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Univ. vol. 1, pag. 424).

5). CULTUL MORŢILOR

Spiritualitatea românească a păstrat una din cele mai arhaice modalităţi de a-i celebra pe cei dispăruţi. Nenumărate practici şi obiceiuri adânc înrădăcinate în conştiinţa fiecăruia dintre noi, ne determină a fi mereu împreună cu cei care fizic nu mai există.

Ce crede Biserica Ortodoxă în legătură cu înmormântarea: Slujba de înmormântare şi parastasele, pomenile şi alte obiceiuri, sunt o moştenire de la strămoşii noştri păgâni daci şi romani.

După învăţătura Bisericii Ortodoxe şi Catolică, cei vii trebuie să se roage pentru cei morţi (parastasele), ca să fie scoşi din iad şi aduşi în rai. (Dar pentru cei din rai pentru ce trebuie să te mai rogi? n. n.)

Pr. Victor Aga: “Colacii la mort, simbolizează jertfa adusă întru pomenirea celor morţi şi iertarea păcatelor lor. Colacii vămilor, vămeşeii, se fac şi se dau de pomană, spre a plăti cu ei vămile văzduhului, şi a uşura trecerea sufletului prin ele.” (Simbolica Biblică şi Creştină – Dicţionar Enciclopedic cu istorie, tradiţii, legende, folclor), pag. 70, Timişoara, 1935).

Parastasul este forma prescurtată a rânduielii înmormântării mirenilor. Precum la înmormântare, tot aşa şi la parastas se aduce coliva, pâinea şi vinul simbolizând corpul şi sângele Domnului nostru Isus Hristos, din care să guste toţi cei ce iau parte la parastas (ca şi la înmormântare).

…Biserica a rânduit să facem parastase la 9 zile după deces, la 40 de zile, la 6 luni, la un an, doi ani, trei ani, până la al şaptelea an, iar după aceea în fiecare an la ziua morţilor, apoi în toate duminicile şi sărbătorile de peste an, cu prescură la sfânta biserică. În felul acesta ajutăm pe cei morţi să scape din chinurile iadului şi să ajungă fericiţi în rai…” (Mitropolia Ardealului, Sibiu,1983, nr. 3 – 4, pag 197 – 201, Despre parastase).

Petre Vintilescu: Iată câteva însemnări din cartea acestui teolog ortodox, Cultul şi ereziile, pag. 102 – 103,, tipărită în anul 1926 la Piteşti: “Cinstirea rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor şl martirilor a căpătat un avânt deosebit, de când Constantin cel Mare a început să aşeze osemintele apostolilor şi ale altor sfinţi în bisericile construite de dânsul…

în Vechiul Legământ, Dumnezeu a pedepsit aspru pe poporul lui Israel şi pe conducătorii lui din pricină că au împrumutat de la păgâni diferite practici religioase, introducându-le în Templu şl în viaţa lor de fiecare zi. Nu s-au mulţumit cu ceea ce le dăduse Dumnezeu, ci au adăugat, cu gând bun, lucruri străine.

Aşa au făcut şi în creştinism. Anumiţi conducători au adăugat, rând pe rând, câte ceva la calea simplă a adevărului, lăsată de Domnul Isus în Noul Testament, ajungându-se la ceea ce se vede astăzi în cultele ortodox şi catolic.

Dragul meu, dacă tu eşti creştin, dovedeşte lucrul acesta prin ascultarea de Domnul Isus Hristos, de adevărul Cuvântului Său scris. Neascultarea de adevăr este moarte. Vrei tu să te pierzi, trăind în minciună? Nu tăvăli adevărul în pesmetul intereselor tale, sau ale grupului din care faci parte, că-l vei strica sigur, şi nu-l vei mai putea înţelege nici odată. Crede de spune Domnul Isus şi apostolii Săi, şi vei fi mântuit. Slăvit să fie Domnul!

Sf. Ioan Gură de Aur: “Ce s-ar putea spune despre obiceiurile introduse la moarte… despre acele planşete pe la morminte, despre îngrijirea cea mare pentru monumente, despre droaia aceea de femei bocitoare, despre observaţiile zilelor? Spune-mi. Şi cum să nu fie dovada celei mai de pe urmă nebunii? (1 Cor. pag. 165, Omilia XII).

Pomenile pentru cei morţi este obicei păgânesc moştenit de la romani: novemdialia, adică pomeni la 3, 7, 9, 20, 30, 40, de zile, pentru manes, adică pentru umbrele sufletelor. Aceste pomeni se mai repetau la 10, 20, şi 30 de ani de la moarte şi se făceau cu mâncări, băuturi şi cu coroane de flori. Adevărul este numai unul pentru orice lucru – nu sunt două adevăruri.

Adevărul mântuirii omului şi a trăirii lui ca mântuit (urmaş al lui Hristos), este cel arătat în Noul Testament.

Sfânt şi moral este numai adevărul, iar adevărul Bisericii lui Hristos este Cuvântul Lui scris de sfinţii apostoli. “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Colos. 3:16).

6) PALATUL VATICANULUI

Palatul Vaticanului a fost zidit sub patronajul papei Simah (489 – 514), pe culmea Vatican. Totuşi papii au continuat să locuiască în vechiul lor palat Lateran, până în anul 1377.

7) CAPELA SIXTINĂ

Capela Sixtină, a fost înfiinţată de papa Sixtus al IV-lea, care a ocupat scaunul papal între anii 1471 – 1484. Cunoscuţii pictori Rafael şi Michelangelo sunt cei care au împodobit Capela Sixtină cu arta lor.

8) INDULGENTELE

Indulgenţele au fost introduse de papa Bonifaciu al VIII-lea, în sec. al XIII-lea (indulgenţe jubilare). Indulgenţele sunt nişte bilete prin care papa asigura iertarea păcatelor şi loc în rai.

HUGHENOŢI

Hughenot, vine de la cuvântul german Eidgenosen şi înseamnă “partizani juraţi”. Aşa s-au numit în Franţa urmaşii lui Calvin, care au fost măcelăriţi de catolici în noaptea sf. Bartolomeu. (1572)

9) RĂZBOAIELE RELIGIOASE

Cruciadele, au început în anul 1099 şi s-au terminat în anul 1261. Au fost patru cruciade.

Cel dintâi război religios în Europa a fost între anii 1209 – 1229 (20 de ani), purtat de catolici (Simion Manfort, a fost conducător) împotriva albigenzilor.

Războiul de 30 de ani (1618 – 1648) a fost de asemenea război religios, dus de regii iezuiţi germani Rudolf al II-lea şi apoi de succesorul său Ferdinand al II-lea, împotriva reformaţilor.

10) ORDINELE CAVALEREŞTI

în sec. al XIII lea încep ordinele cavalereşti, când pornesc marile cruciade. Spre deosebire de preoţi, cavalerii îşi însuşeau şi călăria, lupta cu sabia, etc.

Cel mai vechi Ordin cavaleresc era al “Ioaniţilor” (Cavalerii de Malta), întemeiat de nişte negustori italieni în anul 1048. Ei se numesc după capela închinată Sf. Ioan Botezătorul. Purtau manta neagră cu cruce albă.

11) MĂRTURISITORII

Creştinii din primele veacuri, care înfruntau pe cei ce îi prigoneau în mărturisirea cu curaj a credinţei drepte, erau numiţi mărturisitori. Ei se deosebeau de creştinii martiri (care mureau pentru Evanghelie) prin faptul că li se răpeau averile, erau destituiţi din diferite slujbe, fără să fie omorâţi.

12) ADEVĂRUL

“Acel lucru este mai adevărat, care e mai vechi şl acel lucru este mai vechi care e de la început şi acel lucru este de la început care vine de la apostoli şi de la Domnul.” (Tertulian, Contra lui Marcion, 4, 5, Migne, P. L. II, col. 366).

---

.

Sf. Apostol Andrei a fost ortodox ?

 

De ziua sf. Andrei din acest an arhiepiscopul Teodosie cunoscut pentru afinitățile sale legionare unde participă frecvent la conferințe ale simpatizanților mișcării (vezi foto) a afirmat  la un post TV că apostolul Andrei a fost cel care a adus ortodoxia în Romania, o minciună des folosită de unii preoți servită pentru exaltarea adepților  săi .
Apostolul Andrei dacă a fost cu adevărat în Dobrogea a propovăduit pe Isus Hristos și Evanghelia Sa ca peste tot în lume unde a fost nu religia ortodoxă , care nici nu exista pe vremea aceea. Nu există  nici o frază măcar în Noul Testament - textul original (sau alte manuscrise din primul secol precum Didache) care să pomenească de religia ortodoxă , deci acest cult  nu exista în primul secol. 
Creștinismul a trecut prin mai multe faze ale evoluției sale, primul secol a fost cel al Bisericii Aposolice, apoi pâna în anul 325 a fost creștinismul preniceean care a continuat în mare parte învațătura Bisericii Primare , dar  la acestea sau adăugat învațaturile parinților bisericesti din acea perioadă.

 După anul 325 când a avut loc Conciliul de la Niceea sa început un proces de reașezare a creștinismului pe noi valori, la inițiativa împaratului Constantin care a legalizat creștinismul, sau convocat mai multe sinoade cu scopul stabilirii unor dogme acceptate de reprezentanții bisericilor creștine autonome. Scopul a fost unificarea tuturor bisericilor într-una singură care a primit numele de  Biserica Catolică (adică universală) și care a inclus două ramuri cea latină și cea bizantină, care ulterior se vor separa în anul 1054 ramara Răsăriteană Bizantină luându-și numele de Biserica Ortodoxă . Concilile (sinoadele) au legiferat  noi învațături precum cultul sfinților și  cultul Mariei care a fost numită "Născătoare de Dumnezeu"  (Conciliul de la Efes anul 431) . În această perioadă au apărut dogmele care sunt la baza religiei ortodoxe și catolice . Nu este posibil ca un cult să apara în primul secol iar doctrina care stă la baza acelui cult la cîteva secole după, cultul apare simultan cu doctrina. 

Nu poți să fi , de exemplu,  protestant și să afirmi că cultul tău a apărut în primul secol când doctrina care stă la baza cultului a apărut în urma Reformei din secolul al XVI -lea , dar nici ortodox sau catolic  pentru că Hristos și apostolii săi în mod sigur nu au fost ortodocși și nici catolici. Bisericile de stat fiind la putere secole au modificat istoria pretinzând fiecare că au apărut odată cu creștinismul însă este un fals, adevărata istorie a creștinismul ne arată că niciuna din cultele existente în prezent nu a fost în primul secol, ci sunt doar succesoare ale Bisericii care a evoluat în timp  sub diferite forme și doctrine.

.