Conține 10 tablouri (imagini ) in care s-ar putea sa te regasești si tu…
Această carte nu este nouă. Ea a apărut acum vreo 200
de ani pentru prima dată în Franţa şi a fost o mare binecuvântare pentru mii de
suflete. Acuma o lăsăm să apară într-o formă nouă, revizuită, corespunzătoare
Cuvântului lui Dumnezeu. Este o oglindă duhovnicească în care oamenii îşi pot
vedea starea sufletească, la fel cum o vede Însuşi Dumnezeu. Sunt nenumăraţi
aceia care în această cărticică îşi recunosc propria lor inimă şi prin pocăinţă
şi credinţă în Cristos, au putut primi o altă inimă şi un alt Duh. La citirea
acestei cărţi, aminteşte-ţi că reprezintă o oglindă în care te poţi vedea tu
însuţi. Păgân, creştin, necredincios sau decăzut, îţi poţi vedea chipul, aşa
cum te vede Dumnezeu. La Dumnezeu nu există o privire la faţa omului, EL
priveşte inima.
Satan este tatăl minciunii, voievodul întunericului şi
dumnezeul acestei lumi. El se îmbracă într-un înger al luminii şi duce în
eroare prin aceasta multe suflete. Toţi
păcătoşii sunt duhovniceşte morţi şi orbi în faţa lui Dumnezeu, după mersul
acestei lumi şi după voievodul care domneşte în văzduh, care în acest timp îşi
are lucrarea în copii necredinţei (Efeseni 2:2). Dacă ochii lor nu se vor
deschide pentru starea lor pierdută, atunci ei merg pe drumul osândirii. Cel care
va spune că nu are păcate, se înşeală pe el însuşi (1 Ioan 1:8).
TABLOUL Nr. 1
INIMA PĂCĂTOSULUI
Acest tablou arată inima unui om din lume,
ceea ce numeşte Biblia „păcătos”; asta înseamnă o inimă condusă de duhul
lumii şi de dorinţele şi poftele cărnii. Ăsta este adevăratul tablou al
inimii, aşa cum Dumnezeu îl vede. Ochii tulburaţi vorbesc de beţie, cum
scrie în Proverbe 23:29-33: Ochii ţi se vor uita
după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii”Pe acest prim
tablou, vezi inima omului locuită de diferite animale, care reprezintă
multe păcate. Pentru că inima este locuinţa păcatelor noastre. .Isus Însuşi confirmă spunând: „Căci dinlăuntru, din
inima oamenilor, ies gânduri rele, preacurviile, curviile, uciderile,
furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de
ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies
dinlăuntru, şi spurcă pe om“ (Marcu 7:21-23).
Păunul Fiecare admiră frumuseţea lui. Aici în inima omului reprezintă păcatul trufiei. Lucifer, un fost înger de lumină a lui Dumnezeu, a căzut prin mândria lui şi a devenit vrăşmaşul lui Dumnezeu, Satan (Isaia 14:9-17; Ezechiel 28:12-17). Mândria vine din adâncul iadului şi se manifestă în diferite feluri. Unii oameni sunt mândri de bogăţia lor, creşterea lor bună, înţel¬epciunea lor sau toaletele lor prin care îşi expun corpul lor fără ruşine. Alţii se împodobesc cu tot felul de podoabe cum scrie în Isaia 3:17-24. Alţii iarăşi se mândresc cu strămoşii lor, cu naţionalitatea lor, cultura lor, sportul lor, uită însă că în 1 Petru 5:5 scrie: „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”. Dumnezeu urăşte mândria şi trufia (Proverbe 8:13). „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii“ (Proverbe 16:18).
Ţapul Un animal rău mirositor, plin de poftă şi râvnire. El repre¬zintă desfrâul, curvia şi preacurvia. Aceste păcate întrece orice măsură în vremurile noastre moderne.. Acest duh modern al lumii, nu a cuprins numai bărbaţi şi femei, ci a pătruns şi în familia creştină, în şcoli şi cercuri studenţeşti. Şi anume, această sâmânţă a răului este semănată draconic şi rafinat prin cinematrografe, teatre şi literatură pornografică etc. Şi aceea ce Dumnezeu clar numeşte „păcat” este pur şi simplu „moralitate modernă”. Mii de oameni tineri îşi iau ca exemple pentru viaţa lor personaje din filme sau romane; o sfârşesc însă cu suferinţă, ruşine şi căinţă. Artişti şi artiste care duc o viaţă desfrânată sunt eroii şi eroinele generaţiei de astăzi. Localurile de dans sunt locuri de imoralitate. Însă adevăraţii eroi sfinţi cum îi arată Dumnezeu pe Iosif (Geneza 39:9) nu mai sunt luaţi ca exemplu. Chiar şi cel mai rău păgân din tribul Zulu, nu ezită a condamna la moarte curvarii, iar civilizaţia noastră, chiar de la eilar putea să înveţe ceva, căci în ziua judecăţii el ne va acuza. Dumnezeu ne spune, să nu ne jucăm cu desfrâul, ci să-l evităm. „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea?Porcul El reprezintă aici beţia şi necumpătarea. Este un animal murdar care înghite tot ce găseşte în drumul său curat sau necurat. Aşa face şi o inimă păcătoasă. Ea primeşte tot ce e necurat, orice i se oferă, orice expresie atrăgătoare, orice gând rău, orice literatură sau tablou pornografic. Corpul ome¬nesc care e destinat a fi Templul Dumnezeului Viu, e murdărit cu hrană necurată, obiceuri proaste şi patimi. Fumatul stăpâneşte omenirea ca niciodată. Numai puterea lui Dumnezeu poate să elibereze aceste suflete robite de Satan. Oamenii religioşi niciodată nu şi-ar permite să fumeze într-o biserică în timpul serviciului divin; ar fi o profanare pentru Casa lui Dumnezeu. Ei nu se gândesc însă că-şi profanează trupul, care de fapt e Templul lui Dumnezeu.Noi mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca. Foamea poate fi potolită cu o hrană sănătoasă. Însă pofta nesătulă strigă mereu.Cei ce prepară băuturile tari şi cei ce le vând, sunt şi ei vinovaţi, pentru că Dumnezeu spune: „Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari“ (Isaia 5:22). „Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spu¬moasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea“ (Habacuc 2:15). Păcatele firii pământeşti ne sunt arătate în Galateni 5:19-21. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Broasca ţestoasă Ea întruchipează lenevia, care amână cea ce trebuie făcut, de pe o zi pe alta, şi vrăjitoria. Căci necredinţa este un păcat al vrăjitoriei. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile“ (Proverbe 21:25-26).„ „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii,.uci¬gaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:15). „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos¬tru“ (Levitic 19:31). Isus însă a apărut, pentru că prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavol şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2:14-15). Acest duh care te împinge să-ţi amâni legămintul de pe o zi pe alta, îţi întăreşte inima în aşa fel, încât devine atât de tare, ca şi carapacea broaştei ţestoase.
Leopardul este un animal fioros. El reprezintă ura, mânia, proasta dis¬poziţie care conduce des inima omenească şi duce de multe ori la violenţă. Tu poţi să încerci să-ţi stăpâneşti proasta dispoziţie, şi îţi poate reuşi, până când, într-o bună zi, iar îţi explodează ca o bombă în tine. Cel mai bun lucru este atunci să o recunoşti şi să-L rogi pe Isus să te elibereze de această mânie diavolească. „Acum nu vă întristaţi!” (Geneza 45:5).„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăşmăşie. de răutate, de clevetire“ (Coloseni 3:8).Sunt mulţi oameni care încearcă să-şi potolească mânia prin băutură şi fumat sau prin a se răzbuna. De aceea Isus ne va dărui pacea adevărată în inima noastră, pentru întotdeauna, dacă vrem această pace. Dumnezeu eli¬berează de mânie.
Şarpelea ademenit-o pe Eva în paradis. El a distrus cea mai frumoasă legătură de armonie cu Dumnezeu. Satana, îngerul cel căzut a fost cuprins de gelozie împotriva lui Adam şi Eva, când i-a văzut în armonie deplină cu Dumnezeu şi nu cu Lucifer. Din gelozie. Satan, s-a hotărât să distrugă minunata ar¬monie şi viaţa lor cu Dumnezeu, cea ce i-a şi reuşit. Aceeaşi gelozie drăcească şi acelaşi chef locuieşte în multe inimi, când văd pe alţii fericiţi şi mulţumiţi. „Gelozia este neînduple¬cată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6).
Broasca se hrăneşte cu pământ şi reprezintă dragostea pentru bani şi zgârcenia. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Un om zgârcit nu este pregătit să-şi deschidă mâna pentru săraci şi nenorociţi, el încearcă prin mijloace cinstite şi necinstite, să-şi adune bogăţiile acestei lumi, care însă vor fi distruse prin molii şi rugină. Isus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii“ (Matei 6:19). „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Matei 6:21) Dragostea de bani şi zgârcenia merg de multe ori împreună cu dorinţa de onoare, putere, de exemplu puterea politică, adică puterea de a stăpini peste alţii, sau puterea banului pentru a asupri pe cei săraci. Şi puterea religioasă care îi face pe oameni să râvnească organizaţiile bisericeşti, şi nu pe Dumnezeu. Cei ce fac aceste lucruri, au tupeul să-i condamne pe sfinţii lui Dumnezeu, care Îl urmează pe Cristos, dar fără să aparţină vreunei biserici oarecare (Marcu 9:38).
34).Satana Satana – tatăl minciunii este născocitorul tuturor păca¬telor. El stăpâneşte inima. Isus spune: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr pentru că în el nu există adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44). O minciună nevinovată este la fel de rea ca una grosolană. Există minciuni pe care le spui, le scrii sau le faci. Un făţarnic este un mincinos pentru că se vinde pentru lucruri care nu există. Dumnezeu nu poate minţi. „Dacă zicem că avem părtăşie cu EL, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6).
Steaua arată conştiinţa din fiecare inimă de om. În acest prim tablou conştiinţa este neagră, rea şi probabil pe adormite din cauza repetatelor şi conştientelor păcate. Este orbită şi stricată în aşa fel încât numai poate judeca nici propriile acţiuni. Această conştiinţă rea are câteodată linişte, dar este foarte împrăştiată. Ea acuză acolo unde trebuia să se scuze şi se scuză acolo unde trebuia să acuze. Duhul însă spune: „În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţăr¬nicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor“ (1 Timotei 4:1-2). Conştiinţa rea este în aşa fel de parcă ar fi arsă cu un fier înroşit. Credinţa în Domnul Isus Cristos ne poate elibera de conştiinţa rea (Evrei 10:22).
Ochiul Domnului vede tot ce se întâmplă în inimă. Nimic nu scapă ochiului Său de foc. De aceea El vede şi toate gândurile ascunse şi toate inten¬ţiile inimii (În aceste tablouri achiul omului corespunde exact cu starea inimii lui).
Micile limbi de foc din jurul inimii reprezintă dragostea lui Dumnezeu, care înconjoară inima păcătosului. Este adevărat că Dumnezeu urăşte păcatul, dar El ne iubeşte şi El nu vrea moartea păcă¬tosului, ci să se pocăiască şi să trăiască. Isus a venit pentru a-i elibera pe păcătoşi. Bucurie mare este în cer, când un păcătos se căieşte. Micile limbi de foc vorbesc şi de sângele lui Isus Ghristos, care ne curăţă de toate păcatele. „Priveşte, acesta este Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii”.
Îngerul reprezintă vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu do¬reşte să vorbească cu el care este descurajat de povara păcatului, pentru ca omul să se aplece şi să se căiască, apoi lumina şi dragostea lui Dumnezeu va putea pătrunde în inima lui.
Porumbelul este simbolul Duhului Sfânt, Duhul Adevărului, care dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte păcatul. Porumbelul mai este şi simbolul dreptăţii şi a judecăţii. Duhul Sfânt se află aici în afara inimii omului. Nu poate locui în inimia unde mai locuieşte păca¬tul. Dacă acest tablou arată starea inimii tale, atunci nu mai rămâne altceva de făcut decât să strigi la Dumnezeu. Deschide¬-ţi inima şi lasă să pătrundă înăuntru lumina Cuvântului Său. „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit”. Domnul vrea doar să te ajute şi să te salveze. El a promis să-ţi dea o inimă nouă, un duh nou.
TABLOUL Nr. 2
INIMA CONVINSĂ ŞI DESCHISĂ
Acest tablou reprezintă inima convinsă, care începe să-L caute pe Dumnezeu. Îngerul ţine sabia, Cuvântul lui Dumnezeu, „care este viu şi lucrător, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii“ (Evrei 4:12). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”… „Moartea este răsplata păcatului”. „Necredincioşii şi păcătoşii, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă“ (Apocalipsa 21:8).
Îngerul ţine în mâna cealaltă un craniu. El aminteşte păcătosului că toţi trebuie să moară. Corpul nostru pe care-l iubim atât de mult, pe care-l îmbrăcăm, îl hrănim, îl înfrumuseţăm şi îl îngrijim până la idolatrie, moare şi se prăpădeşte, este mâncat de viermi. Dar sufletul şi duhul nostru vor trăi veşnic şi vor apare într-o zi în faţa scaunului judecăţii lui Dumnezeu.
Vedem aici păcătosul care începe să asculte vestea lui Dumnezeu şi să-şi deschidă inima la iubirea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt începe să lumineze inima lui care a fost întunecată de păcat. Lumina lui Dumnezeu pătrunde în Templul Său şi goneşte toată întunecimea. Diferite animale care reprezintă păcatul sunt alungate. De aceea dragă cititorule, permite lui Isus care este Lumina Lumii să pătrundă în inima ta, pe care o va elibera de toată întunecimea, cum o arată tabloul. Isus spune: „Eu sunt Lumina Lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8:12).
TABLOUL Nr. 3
INIMA PREGĂTITĂ PENTRU CĂINŢĂ
Acest tablou ne arată starea unui păcătos care într-adevăr se supune şi se căieşte. Îşi aminteşte de multele şi groaznicele păcate pe care le-a săvârşit şi pentru care Isus a murit pe cruce. Când vede crucea pe care îngerul Cuvântului lui Dumnezeu i-o descoperă, i se rupe inima şi se căieşte din tot sufletul pentru numeroasele lui păcate, de aceea inima lui este tulburată. Când sufletul pregătit de căinţă îşi imaginează marea dragoste a lui Dumnezeu care s-a descoperit în Isus Cristos, deodată această dragoste pătrunde în inima lui. El începe să-L înţeleagă pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume să îndepărteze păcatele, fiindcă El Însuşi a acceptat să moară în locul nostru pe lemnul blestemului. Într-adevăr Isus Cristos a fost biciuit, a fost încoronat cu spini, mâinile şi picioarele Lui au fost găurite de cuie, El a murit pe cruce pentru păcatele noastre, şi aceasta mâhneşte adânc pe păcătosul căit. Inima este pregătită pentru căinţă. Când el citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, se vede ca într-o oglindă, şi tot mai mult îşi dă seama cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu, şi cât de mult a călcat sfaturile Lui. Este adine îndurerat, când se căleşte cu inima în timpul acela Isus se apropie de el. Dragostea şi pacea lui Dumnezeu îi umple inima, apoi începe să înţeleagă că: „Sângele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu ne curăţeşte de orice păcat“ (1 Ioan 1:7). „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit“ (Psalm 34:19).
Lumina Duhului Sfânt umple inima care până acuma era pătată şi plină de întuneric. „De vor fi păcatele voastre roşii ca purpura, se vor face albe ca lâna“ (Isaia 1:18). „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului, este viaţă şi pace“ (Romani 8:6). Inima este deci sigură că oricine crede în El, nu va pieri ci va avea viaţă veşnică (Ioan 3:16); „căci în EL avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său“ (Efeseni 1:7). În locul dorinţelor păcătoase, au luat loc faptele neprihănirii, dorinţa de a trăi numai pentru Dumnezeu şi de a-I sluji numai Lui „El, care ne-a iubit mai întâi”. Inima pregătită pentru căinţă în loc să iubească lumea, iubeşte pe Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu.
În acest tablou, animalele (păcatele) se află în afara inimii acestui om. Totuşi Satana nu şi-a părăsit bucuros locuinţa şi se uită mânios înapoi în speranţa că odată se va întoarce iarăşi acolo. De aceea Isus Cristos ne sfătuieşte să veghem şi să ne rugăm pentru a putea rezista diavolului, ca să plece de la noi.
TABLOUL Nr. 4
INIMA PĂCĂTOSULUI MÂNTUIT
Acest tablou arată pe păcătosul mântuit care a găsit pacea desăvârşită şi iertarea prin Mântuitorul nostru Isus Cristos. „Departe gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos în care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume“ (Galateni 6:14).
Isus a murit pe cruce pentru ca noi „fiind morţi faţă de păcat, să trăim pentru neprihănire“ (1 Petru 2:24). Eu însă spun: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti“ (Galateni 5:16). Iar în Galateni 5:25 ne spune: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul”. În acest tablou mai putem vedea şi stâlpul de care a fost legat Isus după ce a fost dezbrăcat. Mai departe putem vedea biciul şi nuielele cu care L-au bătut groaznic.
Există mulţi creştini, care sunt numai cu numele. Ei se roagă în biserică, iau cina, cântă cântece bisericeşti, iar în acelaşi timp răstignesc pe Mântuitorul tot mai mult prin răutatea lor. „Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamnei va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri…” (Matei 7:21-27). În acest tablou mai găsim şi punga lui luda, care L-a trădat pe stăpânul său pentru 30 de arginţi, deoarece dragostea de bani i-a cuprins inima şi i-a întunecat mintea. Lanterne şi lanţurile ne arată cum în noaptea aceea Isus a fost prins de soldaţi. Zarurile ne arată că soldaţii au tras la sorţi pentru hainele Lui, ceea ce-a împlinit Scriptura după cum spune profetul: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi“ (Matei 27:35). I-au luat lui Isus totul. L-au lepădat şi I-au spus: „Nu vrem ca acest om să domnească peste noi”.
Oamenii doresc toate binecuvântările lui Dumnezeu, soare şi ploaie, dar nu vor să se pună sub unica autoritate a lui Dumnezeu. Sunt oameni pentru care Dumnezeu există numai în timp de nevoi şi suferinţe.
TABLOUL Nr. 5
TEMPLUL LUI DUMNEZEU
În tabloul al 5-lea vedem inima curăţită şi vindecată în harul şi mila lui Dumnezeu a păcătosului mântuit. Într-adevăr, această inimă a devenit Templul lui Dumnezeu, Locuinţa lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt după făgăduinţa lui Isus. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:23).
Această inimă este deci Templul lui Dumnezeu. Toate animalele au fost izgonite. În locul lor vedem acolo Duhul Sfânt, Duhul Adevărului. Acolo unde îşi avea locul faptele firii pâmânteşti, acum se arată roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”. El este acum într-adevăr o mlădiţă în via Isus Cristos şi această mlădiţă aduce fructe. Secretul acestui produs de roade este râmânerea în Cristos şi în Cuvântul Lui (Ioan 15:1-10). Deoarece este plin de Duh Sfânt, are puterea să învingă firea pământească şi dorinţele ei, are puterea să răstignească pe omul cel vechi. Acum el nu mai trăieşte după gusturile lumii, ci el trăieşte în nădejdea căci: „credinţa este victoria care a învins lumea”. Acum el trăieşte în speranţa vie a venirii Domnului Isus Cristos. Trăieşte în şi prin dragostea lui Dumnezeu care este nesfârşită. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8).
În acest tablou vedem iarăşi că apare îngerul. Îngerii sunt fiinţele slujitoare pentru aceia de pe pământ care vor moşteni viaţa veşnică, sunt fiinţe cereşti care au porunca să se aşeze în jurul acelora care au frică de Dumnezeu (Psalmul 34:8; Psalmul 91; Daniel 6:22; Matei 2:13; Faptele apostolilor 5:19; 12:7-10).
Diavolul este vizibil şi în acest tablou. El stă aproape de inimă, stă la pândă şi aşteaptă momentul potrivit să se întoarcă iarăşi în locuinţa lui. De aceea apostolul ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“
TABLOUL Nr. 6
INIMA ÎNCERCATĂ ŞI ÎMPĂRŢITĂ
Tabloul şase este tristul tablou al unui decăzut. Unul din ochii lui este închis, căci i-a adormit conştiinţa în viaţa lui. Celălalt ochi se uită obraznic şi face curte lumii. Interiorul lui s-a întunecat şi în ochii lui suferinţele comune cu Cristos, abia de mai sunt vizibile. El este înconjurat de încercări cărora nu le opune rezistenţă, în loc să lupte împotriva lor. În loc să asculte de glasul lui Dumnezeu îşi apleacă urechea, la propunerile şi promisiunile şirete ale corupătorului. Este posibil ca inima împărţită să se mai ducă şi la biserică ca să-şi ascundă dragostea pentru lume cu o haină religioasă, în timp ce dragostea lui Dumnezeu se răceşte. Mintea lui este împărţită în mai multe păreri, începe să simpatizeze cu lumea şi totuşi susţine că iubeşte pe Dumnezeu. Steaua (conştiinţa lui) e tulbure. El nu-şi mai duce crucea bucuros pentru că i-a devenit o povară nedorită. Credinţa lui se clatină, încetează să mai fie în comuniune cu Dumnezeu, în rugăciune, iar poziţia inimii lui faţă de Dumnezeu este nepăsătoare şi laşă. El face tot mai mult loc ispititorului care stă la pândă lângă inima lui. Inima împărţită se bucură mai mult de societatea lumii decât în cercul adevăraţilor credincioşi.
Mândria – duhul păunului, încearcă să pătrundă în inimă. Inima împărţită probabil că a uitat cum a fost salvat prin har, a uitat cum a fost pe drumul mântuirii şi cum astăzi a devenit un sfânt mândru. Beţia bate la uşă şi vrea să intre. Aceasta se întâmplă deseori (foarte nevinovat). De exemplu: dacă inima împărţită se întâlneşte cu prieteni lumeşti la o petrecere şi acolo se ruşinează să fie ţinut ca un om cuminte, timid şi nesociabil, atunci diavolul îi şopteşte la ureche că această unică ocazie în viaţa lui socială, nu trebuie s-o piardă. Dorinţele cărnii se fac observate, începe să facă observaţii (judecăţi) cu două înţelesuri, vizitează locuri de plăceri şi se lasă convins de adversar că aşa e firea omenească – „a gusta nu e păcat”. Este adevărat că nu putem face nimic când păsările necurăţeniei şi ale gândurilor rele se rotesc deasupra capetelor noastre, dar noi suntem de judecat dacă le dăm voie să-şi facă cuib în inimile noastre şi să-şi efectueze lucrurile rele acolo. Dacă dăm diavolului degetul mic, nu se va linişti până nu va stăpâni toată mâna în aşa fel, încât să ne tragă în focul iadului şi sufletul şi duhul.
Omul care în acest al 6-lea tablou înţeapă inima cu un cuţit reprezintă un batjocoritor şi un adversar al creştinismului. Mulţi oameni de acest fel cu buzele lor batjocoritoare şi limbile lor mincinoase, rănesc şi găuresc inimile credincioşilor, iar inima impărţită nu poate rezista la asemenea atacuri. Credinciosul cu inima împărţită începe să aibă frică mai mult de oameni decât de Dumnezeu. Frica de ce vor spune şi ce vor gândi oamenii despre el, rezultă sclavie şi îndepărtare de la Dumnezeu. Proasta dispoziţie şi mânia se descoperă când apar greutăţi şi dezamăgiri şi încerarcă să pătrundă în inimă. Respingătorul şarpe al geloziei apare când alţii sunt mai fericiţi şi au mai mult succes decât el. Dacă primeşte intrare în cea mai mică crăpătură a inimii, atunci uşa e deschisă pentru ură, mândrie şi pentru toate celelalte păcate.
6:11-18).
TABLOUL Nr. 7
INIMA DECĂZUTĂ ŞI ÎMPIETRITĂ
Acest tablou ne arată starea unui decăzut. Acest om a fost luminat, a gustat din harul lui Dumnezeu. A fost părtaş Duhului Sfânt, dar care s-a îndepărtat de calea cea bună. Tabloul mai arată şi starea unei persoane care nu s-a căit niciodată sau care nu s-a pocăit niciodată, cu toate că i s-a descoperit şi i s-a spus despre adevărul Evangheliei şi Vestea cea bună.
Un om care îşi împietreşte inima când Dumnezeu îl cheamă, devine tot mai rău, cu toate strădaniile lui de îmbunătăţire. Isus Însuşi a descris starea unui decăzut în Luca 11:24-26: „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ”Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit”. Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea ca cea dintâi”.
În 2 Petru 2:22 ni se spune: „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: Câinele s-a întors la ce vărsare şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”. Aceste locuri din Biblie arată clar starea inimii unui decăzut sau a unui suflet lipsit de căinţă. Păcatul, cu toată puterea lui de înşelătorie, s-a reîntors pentru a-şi face din nou cuib în această inimă să o stăpânească iarăşi. Chiar şi faţa acestui om este până la un anumit grad expresia inimii sale. Duhul Sfânt, acest blând porumbel, este silit să părăsească această inimă, căci Duhul Sfânt şi păcătosul nu pot trăi împreună. Inima nu poate fi în acelaşi timp Templul lui Dumnezeu şi locuinţa lui Satan. Îngerul, care simbolizează vestea cuvântului lui Dumnezeu, se îndepărtează şi el trist privind înapoi în speranţa că acest om se va mai pleca şi se va mai căi, cum a făcut-o fiul pierdut (Luca 15:16-18). „…
În acest tablou nu vedem nimic care exprimă o căinţă adâncă, adevărată. Acest om nu caută faţa lui Dumnezeu, iertarea la picioarele lui Isus. Această conştiinţă de om este tocită, adormită. Omul acesta are urechi, dar nu aude glasul stăruitor a lui Isus. El are ochi, dar nu poate să vadă adâncimea iadului care se deschide sub picioarele lui. Nici nu-i mai e ruşiae că persistă în păcat. Diavolul conduce în inima lui. El a pus stăpânire pe centrul inimi sale. S-ar putea ca acest om să mai aibă figura unui om religios, ca un mormânt văruit… „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca nişte morminte văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi orice fel de necurăţenie“ (Matei 23:27).
Tatăl minciunii (diavolul) ia acum locul duhului adevărului. Fiecare animal, fiecare păcat este condus de un demon, de un duh necurat, care ţine în stăpânire inima. Deşi ar vrea să se elibereze de aceşti călăi „comuni”, ei îl ţin legat în lanţuri. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul Harului?” (Evrei 10:28-29). Citeşte şi 2 Petru 2:1-4.
TABLOUL Nr. 8
RĂSPLATA PĂCĂTOSULUI
Aici vedem decăzutul şi păcătosul apropiindu-se de moarte. El a amânat adevărata pocăinţă întotdeauna pe „mâine”. Corpul lui este acum plin de dureri şi sufletul lui plin de frica morţii care se apropie. Fantoma morţii vine pentru el la un timp nepotrivit. Înşelătoarele plăceri ale păcatului au pierit şi el se vede pus în faţa morţii ca răsplată a păcatului. Chinurile infernale îl stăpânesc, iar el recunoaşte că nu are nici o legătură cu Dumnezeu. În faza aceasta ar vrea să se roage, dar descoperă că nu mai poate veni în contact cu Dumnezeu, cu acel Dumnezeu pe care L-a tratat cu atâta indiferenţă. Prietenii lui de altă dată nu au curajul să se apropie de el şi cuvintele de consolare spuse fără rost nu-i sunt de nici un ajutor. Bogăţiile lui – probabil agonisite pe căi nedrepte – nu-i pot lungi viaţa, nici să-i salveze sufletul, şi nici nu-l liniştesc în lupta cu moartea. El simte imposibilitatea de a se întâlni cu Dumnezeu, deoarece diavolul îl împiedică.
Tot ceace el a iubit înainte sau pentru care el a trăit, acum i se pare că toate îşi bat joc de el. Chiar şi incomodul „paznic al sufletului” – pare că nu-l recunoaşte – nu-l poate ajuta. Decăzutul (păcătosul) începe să recunoască că: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31).
El a nădăjduit că într-o zi va ajunge în rânduială cu Dumnezeu, poate pe patul de moarte, dar acum trebuie să constate: Prea târziu!
Mii de persoane mor de o moarte violentă fără ca să mai poată căuta pe Dumnezeu pe patul de moarte. De aceea este necesar să-L căutăm pe Dumnezeu atâta timp cât se poate găsi. În tabloul nostru, păcătosul vede în locul harului, legea sfântă şi dreaptă a lui Dumnezeu care-l acuză. Mântuitorul, Eliberatorul şi Salvatorul refuzat de el, a devenit acum Judecătorul lui. Groaznic este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu şi la ultima judecată să auzi ultima Lui sentinţă „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9:27).
TABLOUL Nr. 9
INIMA BIRUITORULUI
Acest tablou arată un creştin care luptă victorios în focul examenelor şi a încercărilor. Încercat în toate felurile, el rămâne tare şi îndură totul până la sfârşit, având multe biruinţe prin Isus Cristos. „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Isus, căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre“ (Evrei 12:1-2).
Satana şi întreaga lui bandă înconjoară inima credinciosului, dar încearcă fără succes pentru că nu-l poate abate de pe drumul cel drept. Mândria, dragostea de bani, duhul imoralităţii şi alte păcate sunt reprezentate aici. Păcatul se strecoară, luând forme diferite, aşezându-se de multe ori sub un alt chip şi nume.
Cu toate acestea, credinciosul care veghează simte păcatul chiar dacă se ascunde sub haina religiei, sau chiar dacă apare sub haina unui înger de lumină. Duhul Sfânt şi Cuvântul Adevărului îl călăuzesc pe credincios în tot adevărul. În tablou se vede un om dansând care ţine în mână un pahar de vin pentru a-l ispiti pe credincios adică pentru a-i arăta plăcerile iluzorii ale acestei lumi. Cu toate acestea, asupra credinciosului nu face nici o impresie, pentru că credinciosul a murit împreună cu Cristos, el este mort faţă de lume şi lumea faţă de el. Un alt om răneşte adânc inima credinciosului. Aici este vorba de aşa-zişii „credincioşi” care rănesc cu înşelătoriile, cu batjocurile şi ameninţările lor – ca duşmani ai lui Dumnezeu – inima adevăratului credincios.
Dar Slavă Domnului! Credinciosul este neclintit la tot ceea ce spun oamenii despre el, pentru că se ocupă numai cu ceea ce spune Dumnezeu. Credinciosul îşi aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11-12).
Păcatul, carnea, egoismul, întreprinde tot ce poate să rupă sufletul de dragostea lui Dumnezeu. Dar în cazul acesta putem spune fericiţi şi cu încredere totală ca apostolul Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:35-37).
Biruitorul a îmbrăcat toată armura Duhului, urmând pe Cristos (Efeseni 6:13-17): „De aceea luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar avind mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”.
Steaua conştiinţei este luminată şi strălucitoare. Inima acestui om revarsă multă dragoste prin Duhul Sfânt care locuieşte în el. Îngerul lui Dumnezeu care este deasupra lui (Cuvântul lui Dumnezeu), îi aminteşte de făgăduinţele preţioase pentru acel care învinge şi duce totul până la capăt… „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte“ (Apocalipsa 2:11). „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 2:7). „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui“ (Apocalipsa 3:5).
Punga cu bani deschisă arată că acest credincios a dat şi bani pentru Dumnezeu. În loc să-şi adune bunuri pământeşti, el ajută săracii pe lângă jertfe făcute de bună voie. Bucata de pâine şi peştele reprezintă viaţa cumpătată a omului. El nu se corupe cu băuturi alcoolice. El nu-şi cheltuieşte banii fără rost, nu-şi corupe trupul, care este un templu a lui Dumnezeu, şi nu se ameţeşte nici cu tutun sau alte mijloace narcotice, ci se hrăneşte cu mâncare simplă şi sănătoasă. Inima lui a devenit un locaş de rugăciune. El participă conştiincios la slujbele lui Dumnezeu din adunarea sa, după timp şi împrejurări. El iubeşte rugăciunea, fie în cercul familiar sau în ascuns, căci el ştie că, credincioşii nu pot trăi fără rugăciunea comună cu Dumnezeu.
Cartea deschisă, Biblia, o citeşte şi o studiază în fiecare zi pentru a descoperi în ea înţelepciune şi putere, viaţă şi lumină, bogăţii necunoscute. Ea este „lampa picioarelor sale” şi o sabie care invinge pe duşman. Biblia este scumpă, căci în ea el găseşte pâinea vieţii pentru sufletul său, apa vieţii care potoleşte setea lui. O scăldătoare în care se poate spăla şi o oglindă în care se poate privi. Îi este drag să-şi ducă crucea, căci el ştie că fără cruce nu este cunună. Deoarece ştie că a înviat odată cu Isus Cristos la o nouă viaţă credinciosul caută lucrurile de sus, lucrurile veşnice, nevăzute. Este pregătit să întâlnească pe Dumnezeul lui şi se aseamănă cu un pom sădit lângă izvor care poartă fructe, ca o mlădiţă în via cea adevărată. Acest om nu se sperie de moarte pentru că plinătatea Duhului Sfânt şi dragostea lui Dumnezeu îi umplu inima. Ferice de cel ce poate spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa neprihănirii“ (2 Timotei 4:7-8).
TABLOUL Nr. 10
O MOARTE FERICITĂ
Isus a spus: „EU sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11:25-26). „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimes, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“ (Ioan 5:24).
Pe acela pe care sângele lui Isus Cristos l-a curăţit de toate păcatele şi care a fost călăuzit de Dumnezeu, care a trăit cu El – pe acela nu-l sperie moartea. Când îi bate ceasul morţii, se va duce cu bucurie aşa cum spune apostolul Pavel: „Aş dori să mă mut, să fiu împreună cu Cristos căci ar fi cu mult mai bine“ (Filipeni 1:23).
Nu există pe acest pământ o limbă potrivită să exprime splendoarea locurilor cereşti, pregătite pentru cei care merg pe urmele Domnului Isus. În locul scheletului morţii (moartea) vedem în acest ultim tablou, îngerul, mesagerul lui Dumnezeu. El aşteaptă ca să-l ridice la Dumnezeu pe păcătosul mântuit. Sufletul şi duhul sunt eliberate de cătuşele trupului muritor şi se înalţă spre Acela pe care L-a iubit sufletul şi pentru care a trăit. Spre slava veşnică i s-a deschis uşa pe care nu o poate închide nimeni. Dumnezeu îi pregăteşte o primire cu dragoste prin cuvintele Domnului şi Stăpânului său: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios din puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău!” (Matei 25:21).
Tu dar, acela care ai citit această oglindă a inimii, doreşti să dăruieşti inima celui pe care-L iubeşti? Dumnezeu să-ţi ajute! Căci în acest moment, El este cel mai aproape şi spune: „Fiule (fiica mea) dă-mi inima ta!” (Proverbe 23:26). Părăseşte păcatele tale şi ţine-te de dreptate „căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru“ (Romani 6:23).
....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu