,, Îmi aduc aminte de experiența dureroasă pe care am avut-o la vârsta de 21 de ani când, înflăcărat de dragoste pentru Hristos m-am lăsat totuși cuprins în mrejele minciunii adventiste. Doream să mă botez însă, pastorul care mă atrăsese spre această ”biserică” mi-a spus că, nu mă puteam boteza dacă nu mărturiseam și credința că, Ellen White a fost profetul lui Dumnezeu și că spiritul profeției promis de Hristos a lucrat prin persoana acesteia. Eu nu eram prea convins de lucrul acesta însă, pentru că doream să mă botez, am răspuns cu inima strânsă că, acceptam să mărturisesc acest lucru.
În acel moment, imediat, am simțit că s-a stins ceva în mine. O tristețe copleșitoare mi-a invadat sufletul. M-am simțit ca unul care s-a lepădat de Hristos. De ce a îngăduit Dumnezeu ca să ajung în acel punct? Cred că, pentru simplul motiv că, cu câteva zile mai înainte, i-am permis aceluiași pastor să susțină înaintea mea erezia învățată de Ellen White, potrivit căreia, Domnul Isus Hristos ar fi de fapt arhanghelul Mihail! Am ajuns în acel punct jalnic al trăirii mele creștine pentru că, necunoscând prea bine Biblia și convins fiind că, Biblia e o carte grea și nu la îndemâna oricui, am cedat înaintea sporovăielilor otrăvitoare ale unui lup îmblănit în oaie, și iești la ”secerișul de suflete”, cum numea el lucrarea lor de misionariat.
Îl trădasem pe Hristos, acceptând ideea mîrșavă ca în timpul botezului să mărturisesc nu numai credința în Domnul Hristos ci și credința că, Ellen White ar fi reprezentat unealta Duhului Sfânt! Să pun alături numele Domnului cu numele unei muritoare păcătoase! Din fericire pentru mine, Dumnezeu nu a îngăduit să merg mai departe în această decizie. Pentru că, durerea mea a fost sinceră. Dumnezeu m-a iertat pentru rătăcirea mea, pentru acordul verbal față de o blasfemie!
Ei nu vă vor vorbi prea mult despre Ellen G. White la seminarii publice, pentru că scopul lor este de a aduce oamenii în punctul de convertire și la botez.
Certificatul de botez, din anul 2000, conținea întrebări la care candidatul trebuie să răspundă cu „da”. Întrebarea 8 spune:
„Sunteți de acord cu învățătura biblică a darurilor spirituale și credeți că darul profeției este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămășiței.”
În cazul în care candidatul spunea: „da” și se va boteza, el află apoi în curând că, „darul profeției” se referă la scrierile lui Ellen G. White. Punctul 13 din certificat înseamnă acceptarea faptului că, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este rămășița bisericii din profeția biblică. Și uite așa, candidații sunt botezați într-un grup exclusivist; dar ei nu știu cât de exclusivist este, încă!
Despre adventisti #2. EGW, conectia mormona si sabatul cu Ted Pope
În anii de după Revoluție au început să apară biserici independente ca ciupercile după ploaie, înt-o zi când ma vizitat un fost coleg am aflat că și el sa botezat într-o astfel de biserică independentă. Pentru că vorbea numai de bine de acea biserică, m-am dus și eu să o vizitez, era situată într-o cladire în curtea unui credicios penticostal. La masa ce slujea drept anvon se aflau doi creștini, unul era gazda celălalt era un tânar care sa botezat cu cațiva ani în urmă în biserica baptistă , ei erau liderii adunării . Ulterior am recunoscut și câțiva tineri care cântau în corul improvizat , majoritatea fete pe care îi știam ca membrii într-o altă biserică baptistă , unde stăteau mai mult la balcon și prin hol, păreau destul de dezinteresați de ce se întampla acolo.
Aici la independenți în mod surprinzător păreau cu totul schimbați, fața lor radia de bucurie se vedeau în ei prezența Duhului Sfânt. Practic era un fel de biserică penticostală neafiliată, rugăciunile și predicile erau aproape identice cu cele de la penticostli , se vedea lucrarea Duhului Sfânt în adunare.
Am frecventat câteva luni acea adunare deși am rămas membru în biserica baptistă. La un moment dat gazda a anunțat că pastorii din cultul penticostal îi cere să inregistreze adunarea respectivă in cultul penticostal. În acel moment adunarea sa rupt în două, cei veniți de la baptisti , au dorit să ramână independenți și sau mutat în altă locație. Am intrerupt legătura cu respectivii dar am continuat vizitele pe la biserici penticostale.
Ce au penticostalii în plus față de baptiști ? Rugăciunea în comun prin care se pot unii cu toții într-un glas . Rugăciunile pentru bolnavi , credincioșii cu daruri "plini de Duhul Sfânt" dacă se roagă prin punerea mâinilor se simte atingerea divină, dacă este bolnav simte o ameliorare cel puțin a stării de sănatate, o stare de pace, bucurie cerească care dureaza un timp.
Penticostalismul sa intemeiat pe acesta doctrină a darurilor și lucrării Duhului Sfant care nu s-au încheiat în primul secol cum cred unii baptiști ci a contiuat să se manifeste. Se simte în adunările penticostale o prezență a lucrării Duhului Sfânt mai "consistentă" decăt la alte culte .
Dar desigur sunt și excese în cultul penticostal, rugăciunile iau deseori (în funcție de adunare) o formă excesiv de "zgomotoasă" unii la rugaciune strigă cu voce tare vorbind în limbi necunoscute , se creează un vacarm, pentru cei neobișnuiti cu ambianța devine neplăcut, greu de supurtat.
A fost unul din motivele pentru care m-am decis să nu mă transfer la penticostali.
Din punct de vedere doctrinar deasemeni există opinii printre pastorii penticostali care nu corespund Scripturii precum afirmația că numai cei care vorbesc în limbi sunt botezați cu Duhul Sfânt și doar cei botezați în acest fel vor fi mântuiți - asta fiind o erezie clară . Dar nu toți pastorii penticostali susțin astfel de teorii, sunt alții care le combat vehement (precum pastor Doru Pope din SUA).
Biserică penticostală
În ce privește baptiștii sunt mai sofisticați, un ortodox spunea odată "imi place de baptiști că sunt cei mai aproape de ortodocși" și multă dreptate avea , baptiștii în mare parte sunt foarte apropiați de lume din toate punctele de vedere. Pâna și unii pastori sunt așa de uniti cu lumea că au câte un televizor în fiecare cameră și de aceea și biserica e precum păstorul.
Când îi vezi la biserică par evlavioși dar când apuci să-i cunoști mai de aproape deziluzie totală. Mă uitam chiar azi întamplator pe contul facebook al unei tinere baptiste, promova cosmetice din greu, se pare chiar lucra în domeniu apoi 2-3 postări din biserica baptistă apoi 3-4 afișe cu concerte de operă, spectacole de tot felul , lume cât cuprinde . Puțini dintre ei sunt născuți din nou.
La predici se insistă pe jertfa lui Hristos și credința fără fapte singura mântuitoare. Foarte rar pastori care să predice despre fapte în sens de intrajutorare , astea sunt pentru ortodocși, pe noi doar credința singură ne interesează.
Ca sa mai schimbăm ceva în tradiții sau introdus în unele biserici luminile colorate astea mai lipseau și tobele care sa atragă tinerii iubitori de ritmuri și desfătari trupești. Pocăința o lăsăm la alții, la pensionari eventual. Să fim corecți în privința bateriei de tobe și penticostalii s-au dotat mai nou cu așa ceva, dovadă că nici acolo nu e peste tot lumină divină mai este și fire pământească cât cuprinde și la toate nivelele.
Biserica Baptista Vox Domini (categoria "cool")
Când am decis cu ani în urmă să realizez cîteva saituri , bloguri creștine, am făcut-o cu scopul de a aduce mai mulți oameni la pocaință, teoretic nu mi-am schimbat obiectivul dar mie din ce in ce mai greu sa identific o biserică de pocaiți. Dar să nu creadă cineva ca am intentia să fac o reclamă negativă baptiștilor , nu doresc așa ceva , dar nici nu pot să ocolesc adevărul să mă fac că nu-l vad .
Faptul că statisticile arată că penticostalii cresc numeric iar baptiștii scad, ar trebui totuși să dea un pic de gândit liderilor deși mă indoiesc că iși vor găsi timp pentru așa ceva.
Dar despre ce lideri vorbim ? In Uniunea Baptistă bisericile locale sunt autonome, neexistând o autoritate centrală ca la bisericile istorice sau alte culte np rezultatul este cel care îl vedem.
Rezultatele ultimului recensământ dat publicitații de INS la capitolul Religie ne arată o scădere a numarului de membrii în aproape toate cultele creștine inclusiv neoprotestante cu excepția penticostalilor care au crescut de la 1,9 % la 2,5% in 2022.
Cutul Baptist care era într-o vreme în concurență cu penticostalii continuă să scadă și la acest recensământ de la 112.850 în 2011 la 103.157 membrii în 2022 . Motivele sunt numeroase, unul dintre ele rigiditatea doctrinară.
Tentative de schimbare in Biserica Baptistă eșuate . În anul 1995 a venit în România David Yonggi Cho pastorul celei mai mari biserici creștine (carismatice) din lume care a susținut trei zile de evanghelizare în București la invitația Alianței Evanghelice.
După evanghelizare în unele biserici baptiste au apărut schimbări , spre exemplu într-o biserica baptistă din Sibiu, care a fost împlicată cel mai mult în acest eveniment a apărut rugăciunea în comun cu toți credincioșii pe lângă cea individuală unde se rugau doar o parte din participanți. Apoi sa deschis și un grup de rugăciune pentru cei bolnavi unde se invoca prezența Duhului Sfant.
Fundamentaliștii au explodat ! au spus că e prea de tot, că se încalcă statutul bisericii și "sfânta tradiție baptistă" , așa că grupul de rugăciune sa desființat și după un timp sa renunțat și la rugăciunea în comun. Avantajul rugăciunii în comun (cu voce scăzută nu cu strigaturi ca la penticostali) era că se pot ruga toți credincoșii prezenți și nu doar unii... plus că este mai puternică și mai eficientă.
Una din bisericile baptiste pe care le-am frecventat era infrațită cu o biserică baptistă din Anglia pastorul acelei biserici ne-a mărturisit că în biserica lor se rugau toți în comun și aveau grup de rugăciune pentru vindecare prin Duhul Sfânt .
În România așa ceva nu sa putut realiza, baptismul românesc este dogmatic pâna în pânzele albe.
Daca spre aprofundare spirituală nu sa putut face nimic sa mers în direcția opusă, spre modernism, "închinare contemporană", tobe și chitări electrice , lumini colorate cam pe la toți pastorii care se cred "șmecheri" ori s-au lăsat pe mâna tinerilor imaturi spiritual.
În condițiile astea cultul baptist (s)cade numeric și nu numai, acesta fiind trendul în ultimele două decenii.
Bineințeles contează și faptul că mulți neoprotestanți au luat drumul vestului bogat , al goanei după Euro-i ca o dovadă a unei "profunde pocaințe" (???)
Dar desigur nu doar baptiștii sunt în cădere numerică, la fel sunt si Creștinii după Evanghelie și cam din aceleași motive.
Poate deloc surprizător într-o cădere și mai dramatică sunt adventiștii de ziua a 7-a. Aceștia cu zeciuiala obligatorie au investit enorm în "evanghelizare" sau mai bine zis în prozelitism , au cumpărat în anii trecuți rețeaua de stații radio "Micul Samaritean" care sa alăturat rețelei "Vocea Speranței" deja existente obținând un număr record de stații radio , plus doua posturi TV . Și cu toate acestea rezultatele au fost zero, a scăzut numarul de membri, românii sau dezmeticit nu vor să mai creadă poveștile eretice ale Elenei White care neagă dogme esențiale din creștinism.
Și în general rezultatele proiectului radio crestin np au fost extrem de modeste pentru că coodonatorii rețelei RVE se pare că nu au găsit abordarea optimă a programelor încât să devină eficienți. S-au mulțumit să dea pe post non stop muzica modernă care seamăna leit cu cea din lume , divertisment și nimic mai mult. A lipsit total contactul cu ascultatorii .
Spre deosebire de Biserica Baptistă în cea Penticostală situația a fost un pic diferită, ei au manifestat o preocupare mai mare pentru problemele individului, spre exemplu rugăciunea pentru bolnavi (și nu numai). Ca să nu mai vorbim de organizațiile umanitare ale penticostalilor în timp ce la baptiști ne-a năpadit nepăsarea , mândria, egocentrismul. Ceea ce nu au înțeles liderii baptiși este ca biserica nu este doar locul în care se vorbește despre mântuire (prin credință teorectică) ci și despre viața comunității cum a fost în primul secol.
Desigur că îngustimea doctrinară nu e singurul motiv al căderii în statistici al cultului baptist, mai sunt și altele poate și mai grave. Câteva din acestea apar într-un mesaj parvenit din interiorul sistemului , de la Sali Sabri un pastor baptist din zona Dobrogei care a fost publicat și pe un sait cu ceva timp in urmă :
Ni s-au golit bisericile pe nesimțite. Suntem puțini, dar nu ne interesează. Ne spălăm conștiințele cum că pe calea îngustă îs puțini fără să ne asumăm vreo vină.
În loc să-L predicăm pe Cel Răstignit, predicăm povești pentru că asta se cere. Cei mai ascultați predicatori din România sunt cei care spun povești. Încercăm și noi să-i copiem, dar nu ne merge.
Nu reușim să-i ținem pe oameni în biserici pentru că nu propovăduim ce trebuie. Urcăm la amvon plictisiți și nepregătiți, iar oamenii simt asta.
Am eșuat și-n relații. Unii slujitori au prieteni doar pe cei bogați din biserică. Ne-am împrietenit cu politicienii, cu primarii și cu miniștrii ca să avem cu ce ne lăuda.
Avem diplome, masterate și relații cu sponsorii de nu mai știm de noi. Avem case mari și mașini tari, dar nu mai avem relații cu cei din bisericile pe care le slujim, cu oamenii de rând.
La telefon nu răspundem niciodată unui om simplu dându-le impresia de oameni ocupați. Ni se pare că devenim mai interesanți dacă nu răspundem la telefoane. Tragem cu dinții de amvon.
Dacă se ridică vreun slujitor cu potențial, ne debarasăm rapid de el. Ne înconjurăm cu yesmani pentru că așa ne simțim în siguranță. Habar n-avem cât pierdem.
Dumnezeul acestui veac ne-a furat mințile. Setea de putere și grandomania slujitorilor participă (și ele) la golirea bisericilor și umplerea festivalelor drăcești.
Mă rog și nădăjduiesc ca Dumnezeu să ridice o generație nouă de slujitori devotați Cuvântului. Poate face Domnul asta chiar cu cei din generația mea.
P.S. Nu toți slujitorii sunt așa. Mai are Domnul și slujitori credincioși!
Unii cred totuși că secretul succesului vine de la biserici gen Harvest care a avut un botez cât la baptisti în 5 ani . Este șoapta "șarpelui" care vrea să distrugă biserica trasformând-o într-un club de desfătări lumești . Atracția lumii, a tinerilor pentru astfel de asociații este dată de firea pământească care se simte în largul ei în astfel de pseudo biserici moderne.
Recensământ: Biserica Ortodoxă a pierdut 2,3 milioane de credincioși într-un deceniu. A crescut ponderea penticostalilor. Aproape 1% din populație – atei
In cifre absolute, numărul credincioșilor ortodocși din România a scăzut de la 16,3 milioane de locuitori la 13,9 milioane, potrivit INS, adică o scădere de 2,3 milioane.
Scăderea totală a populației României este de 1,1 milioane de locuitori.
De asemenea, 4,5% din populație s-au declarat de religie romano-catolică (ușoară scădere de la 4,6%), 3% de religie reformată (ușoară scădere de la 3.2%).
Se remarcă creșterea procentului de credincioși penticostali, ajunși la 2,5% din populație, în creștere de la 1,9% în urmă cu un deceniu. În cifre absolute, numărul penticostalilor a crescut de la 362.314 la 404.307.
Ponderi între 0,4% – 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,7%), baptistă (0,6%), iar adventistă de ziua a șaptea și musulmană câte 0,4%.
Baptistii sunt in scadere de la 112.850 in 2011 la 103.157 in dec. 2022.
Adventistii au scazut de la 80.944 in 2011 la 65.812 in dec. 2022.
Crestinii dupa Evanghelie au scazut de la 42.495 in 2011 la 36339 in dec. 2022 .
La recensământ s-au declarat „fără religie” sau atei sau agnostici un procent de 0,9% din totalul populației.
Internetul prin saiturile de socializare este biserica celor fara de biserica , intalnim des aici persoane care se declara super credinciosi dar resping cultele crestine . Acestia dar si alti extremisti resping si se impotrivesc foarte zgomotos Craciunului, bradului, lui mos Craciun , Sarbatorii Pastelelor
Intradevar Craciunul a aparut in secolul IV la initiativa liderilor crestini din acea vreme, a fost aleasa ziua de 25 decembrie pentru a contracara o sarbatoare pagana din aceea perioada. Sa dorit ca oamenii din acea perioada sa nu mai sarbatoreasca zeitati pagane ci pe Hristos , intentia a fost buna si chiar daca nu a fost instituita de apostoli in primul secol sarbatorirea nasterii lui Hristos a fost una benefica si crestina 100% neavand nici o legatura cu vechile sarbatori pagane.
In perioada comunismului sarbatorirea Craciunului era asteptata cu mult entuziasm, se mergea la colinde in grupuri in oras, se colinda in trenuri, peste tot , neoprotestantii se foloseau de aceasta sarbatoare pentru al vesti cu bucurie pe Hristos. Practic era singura ocazie de manifestare a credintei in mod public (in afara bisericii) permisa de guvernul comunist.
Desigur pentru ortodocsi, catolici Craciunul a devenit in timp o sarbatoare comerciala amestecata cu traditii populare unele necrestine (pagane) pastrate cu sfintenie pana astazi in mediul rural mai ales. Faptul ca lumea a amestecat sarbatoarea crestina a craciunului cu obiceiuri populare, si petreceri asta nu inseamna ca crestinii adevarati sa nu mai sarbatoreasca nasterea Domnului de Craciun.
Extremistii care fac in acesta perioada atata circ pe mediile sociale impotrivindu-se sarbatoririi Craciunului, sunt mai degraba niste dezaxati indivizi care nu apartin de nici un cult sau apartin de secte gen Martorii lui Iehova sau altele de acest gen pseudo crestine care servesc mai degraba interselor diavolului decat lui Dumnezeu. Iar in ce priveste bradul de Craciun este un element decorativ care creiaza bucurie copiilor dar nu numai lor. Bradul nu are nici o legatura cu idolatria pagana cum in mod fals insinueaza unii pretinsi crestini (pseudocrestini), asta nu inseamna ca sa cheltuim sume exorbitante pe impodobirea lui, care chiar ne-ar putea duce la idolatrie.
Alin Lolos este un vlogger cu mulți urmăritori , el sa covertit cu vreo 10 ani în urmă de la ortodoxie (unde practica printre altele iluzionismul) la un cult neoprotestant pe care ulterior la părăsit. În prezent după cum singur se prezintă este nonconfesional (fără apatenență la un cult) si promovează această ideologie.
Unele afirmații ale sale sunt corecte altele mai puțin, în unele video- uri folosește un limbaj tăios , fără menajamente Nu și în acest scurt video unde vorbește despre idolii promovați de pastorul Cristian Barbosu în biserica Harvest din Arad, respectiv pe Leon Mesi dar nu numai.
Un Update legat de Tatuajele si idolul promovat de Cristian Barbosu
Biserica nondenomițională Harvest din Arad inființată de pastorul Cristian Barbosu cunoscut pentru viziunea sa progresistă insușită de pe vremea cînd studia teologia în SUA este renumită pentru nonconformismul său dogmatic . Aici sa sustinut intens " închinarea contemporană" cu muzică modernă cu tobe și chitări electrice , dar și condamnarea așa-zisului "legalism" din bisericile tradiționale conservatoare. Acum aflăm de o noua inițiativa inovatoare menită să-i facă și mai "relevanți" pe cei de la Harvest , urmărirea meciurilor de fotbal de la campionatul mondial în biserică . Motivația, concepția tradițională a bisericilor de stil american că biserica este loc de socializare, un fel fel de club creștin menit să imbine utilul cu plăcutul. Dacă mai adăugăm aici și doctrina "Biserica condusă de scopuri" a lui Rick Warren în care scopul suprem este păstrarea oamenilor în "biserică" cu orice preț , avem imaginea bisericilor de tip Harvest. Și din câte se pare Harvest nu este singura unde fotbalul a fost adus în biserică.
Dan Bercian redactor șef la Radio Unison Zalău și membru al Bisericii independente Harul ( fostă baptistă) nu la "iertat" nici de data asta și ia dedicat o emisiune care a ajuns și pe canalul youtube , merită vizionat.
Mă doare inima când știu că stadioanele sunt pline și bisericile se golesc pe zi ce trece.
Mă doare inima când mă gândesc că o minge poate aduna zeci de mii în jurul ei în timp ce Evanghelia nu prezintă prea mare interes nici pentru câteva sute într-o biserică locală.
Mă doare inima că suporterii Argentinei au făcut 13 000 km să ajungă în Qatar, iar cei mai mulți români nu merg la biserica de pe strada lor...
Mă doare inima când văd suporterii cum își susțin echipa și ai noștri cum dau cu bâta după noi...
Mă doare inima că oamenii nu știu că finala adevărată nu este între Franța și Argentina, ci între Cer și Iad. Iar miza reală nu e o cupă de aur, ci sufletul omului...
Scriu aceste rânduri dintr-un aeroport cu lacrimi în ochi când văd cât entuziasm există pentru fotbal și ce puțină pasiune mai există pentru evanghelizare.
Mă doare inima că spuneau aștia pe aici că s-a intrat în prelungiri și toți erau fericiți... Nu știu dacă și la Biserică se bucură oamenii de prelungiri...
Mă doare inima când am aflat că unii au dat mii de euro să mai prindă un loc în finala de la Mondial, iar alții dau restul de la KFC pentru Isus la colectă.
Documente şi date din Istoria Bisericii . de Nicolae Moldoveanu
1) PRIMELE BISERICI CREȘTINE
Existenţa unor locaşuri creştine se constată de la sfârşitul sec. al II-lea. Numele locaşului era: “Casa de rugăciune”, “Loc de rugăciune” sau “Casa Bisericii”. (Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 156).
Edesa este unul din cele dintâi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public (pe la anul 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate al sec. al II-lea. (Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 96).
Zidirea de biserici a început în sec. al II-lea. După alţi autori în sec. al IV-lea (I. Georgescu, Istoria Bis. Universale, pag. 50). Atunci au luat numele de bazilici.
Bisericile au fost construite după modelul palatelor imperiale (bazilici) sau după sălile de justiţie păgâne. (Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Universale, vol. 2, pag. 241). Chiar cuvântul bazilică, înseamnă: “Casă împărătească”.
“Începând din epoca de pace inaugurată prin regimul lui Constantin cel Mare faţă de religia creştină, locaşul cultului ei este desemnat prin denumirea de bazilică. Scrierile creştine din primele secole nu folosesc acest termen… În epoca preconstantiniană însă, dar mai ales în veacul al III-lea şi chiar în cursul veacului al IV-lea, era mai frecventă formula casa Bisericii, sub care se înţelegea centrul social al comunităţii, adică, localul de adunare… Ca stil de construcţie, o astfel de clădire, nu se deosebea poate, de casele private.
Eusebiu de Cezarea: “Clădirile unde se adunau creştinii în primele veacuri se numeau «Case de rugăciune» şi nu biserici.” (Istoria Bisericii, Cartea 8, II, 1; Scrieri, Cartea I).
Termenul bazilica se întâlnea rar în primele trei veacuri, iar în însemnarea lui liturgică era chiar absent din limbajul creştin al acestei perioade.
Se numeau bazilici în vremea aceea, locuinţele regilor, a împăraţilor, de unde îşi au şi numele, căci basilevs înseamnă “rege” sau “împărat”, (pr. prof. P. Vintilescu, Biserica Ortodoxă Română, 1966, pag. 170 -172, Elemente din istoria artei creştine).
Un mare pericol i-a pândit pe creştini încă de la începutul zidirii bisericilor. Omul firesc (nenăscut din nou) şi-a aţintit privirile asupra acestor clădiri, uitând adevărata Biserică a lui Hristos. În decursul veacurilor omenirea creştină s-a trudit la zidirea de clădiri frumoase (biserici de zid), uitând că biserica trebuie să fie o biserică vie. Cele mai groaznice războaie au fost în mijlocul omenirii zisă “creştină”, care se mulţumea doar cu locaşuri de închinăciune multe şi frumoase.
După învăţătura ortodoxă clădirea este considerată biserică. Forma, atât ca arhitectură cât şi organizarea interioară a fost concepută ca o copie a Templului Vechiului Testament. Altarul a luat locul “Sfintei Sfintelor”. (România Liberă, 1992, 21 martie, pag. 5, Altarul).
Sf. Chirii al Ierusalimului: “Când zicem Biserică, cu acest cuvânt nu înţelegem îngrădirea zidurilor, ci arătăm mai mult pe cei ce iubesc să se închine lui Dumnezeu… adică mulţimea credincioşilor.” (Nicodim Aghioritul, Hristaitia, pag. 469, Bucureşti, 1937).
Despre Ştefan cel Mare se spune că după fiecare război ridica câte o biserică (ca şi cum Dumnezeu ar fi fost mulţumit de moartea a zeci de mii de oameni atât din oastea adversă cât şi din propria oaste. Biserica clădită, chipurile, era o jertfă de mulţumire). Aşa înţeleg oamenii fireşti pe Dumnezeu şi Biserica.
Oamenii lui Dumnezeu, credincioşii adevăraţi, încă de la înfiinţarea locaşurilor de cult au avertizat pe creştini.
Miniciu Felix, zice: “La ce voi zidi eu biserică lui Dumnezeu, dacă lumea, pe care a zidit-o El, nu-L poate încăpea?” (Octav. c. 32).
Origen (Celsus III, 34), zice: “Noi nu voim nici biserici, nici statui pentru Dumnezeul nostru.” (Farrar, Primele zile ale creştinismului, vol. 1, pag. 176), notiţa 6).
Sf Maxim Mărturisitorul: “Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini. El locuieşte într-o minte curată.” (Filocalia III, 115).
Sf Barnaba, zice: “Luaţi bine seama, pentru ca Templul Domnului să fie zidit în chip măreţ. Ascultaţi cum. Primind iertarea păcatelor şi nădăjduind în Numele Lui, ne-am înnoit, ca şi cum am fi fost făcuţi iarăşi de la început; pentru aceea în locuinţa noastră locuieşte cu adevărat Dumnezeu în noi.” (Epistola sf. Barnaba, cap. XVI).
2) EVANGHELIA
Obiceiul de a aşeza cartea (Evanghelia) pe pupitru în faţa altarului şi a citi, vine de acolo că în timpul primilor creştini (sec. III – IV), când hârtia de pergament putea fi procurată mai uşor, s-au scris multe din scrierile sfinte pe astfel de hârtie. Cărţile erau prea mari pentru a putea fi ţinute în mâini şi atunci a trebuit un suport de susţinere. (I. Georgescu, Istoria Bis. Univ.)
Creştinii au luat de la iudei obiceiul de a citi la serviciile divine anumite părţi din Sfânta Scriptură. (Studiul Vechiului Testament, Buc. 1955, pag. 4, Tip. Cărţilor bisericeşti).
3) ÎNCHINAREA LA RĂSĂRIT
închinarea la răsărit, este un obicei moştenit de la păgâni care se închinau soarelui, (comp. Ezechiel 8: 16).
4) AGHIASMA
Aghiasma, sau apa sfinţită. Sfinţirea apei datează din sec. al IX-lea. (Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Univ. vol. 1, pag. 424).
5). CULTUL MORŢILOR
Spiritualitatea românească a păstrat una din cele mai arhaice modalităţi de a-i celebra pe cei dispăruţi. Nenumărate practici şi obiceiuri adânc înrădăcinate în conştiinţa fiecăruia dintre noi, ne determină a fi mereu împreună cu cei care fizic nu mai există.
Ce crede Biserica Ortodoxă în legătură cu înmormântarea: Slujba de înmormântare şi parastasele, pomenile şi alte obiceiuri, sunt o moştenire de la strămoşii noştri păgâni daci şi romani.
După învăţătura Bisericii Ortodoxe şi Catolică, cei vii trebuie să se roage pentru cei morţi (parastasele), ca să fie scoşi din iad şi aduşi în rai. (Dar pentru cei din rai pentru ce trebuie să te mai rogi? n. n.)
Pr. Victor Aga: “Colacii la mort, simbolizează jertfa adusă întru pomenirea celor morţi şi iertarea păcatelor lor. Colacii vămilor, vămeşeii, se fac şi se dau de pomană, spre a plăti cu ei vămile văzduhului, şi a uşura trecerea sufletului prin ele.” (Simbolica Biblică şi Creştină – Dicţionar Enciclopedic cu istorie, tradiţii, legende, folclor), pag. 70, Timişoara, 1935).
Parastasul este forma prescurtată a rânduielii înmormântării mirenilor. Precum la înmormântare, tot aşa şi la parastas se aduce coliva, pâinea şi vinul simbolizând corpul şi sângele Domnului nostru Isus Hristos, din care să guste toţi cei ce iau parte la parastas (ca şi la înmormântare).
…Biserica a rânduit să facem parastase la 9 zile după deces, la 40 de zile, la 6 luni, la un an, doi ani, trei ani, până la al şaptelea an, iar după aceea în fiecare an la ziua morţilor, apoi în toate duminicile şi sărbătorile de peste an, cu prescură la sfânta biserică. În felul acesta ajutăm pe cei morţi să scape din chinurile iadului şi să ajungă fericiţi în rai…” (Mitropolia Ardealului, Sibiu,1983, nr. 3 – 4, pag 197 – 201, Despre parastase).
Petre Vintilescu: Iată câteva însemnări din cartea acestui teolog ortodox, Cultul şi ereziile, pag. 102 – 103,, tipărită în anul 1926 la Piteşti: “Cinstirea rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor şl martirilor a căpătat un avânt deosebit, de când Constantin cel Mare a început să aşeze osemintele apostolilor şi ale altor sfinţi în bisericile construite de dânsul…
în Vechiul Legământ, Dumnezeu a pedepsit aspru pe poporul lui Israel şi pe conducătorii lui din pricină că au împrumutat de la păgâni diferite practici religioase, introducându-le în Templu şl în viaţa lor de fiecare zi. Nu s-au mulţumit cu ceea ce le dăduse Dumnezeu, ci au adăugat, cu gând bun, lucruri străine.
Aşa au făcut şi în creştinism. Anumiţi conducători au adăugat, rând pe rând, câte ceva la calea simplă a adevărului, lăsată de Domnul Isus în Noul Testament, ajungându-se la ceea ce se vede astăzi în cultele ortodox şi catolic.
Dragul meu, dacă tu eşti creştin, dovedeşte lucrul acesta prin ascultarea de Domnul Isus Hristos, de adevărul Cuvântului Său scris. Neascultarea de adevăr este moarte. Vrei tu să te pierzi, trăind în minciună? Nu tăvăli adevărul în pesmetul intereselor tale, sau ale grupului din care faci parte, că-l vei strica sigur, şi nu-l vei mai putea înţelege nici odată. Crede de spune Domnul Isus şi apostolii Săi, şi vei fi mântuit. Slăvit să fie Domnul!
Sf. Ioan Gură de Aur: “Ce s-ar putea spune despre obiceiurile introduse la moarte… despre acele planşete pe la morminte, despre îngrijirea cea mare pentru monumente, despre droaia aceea de femei bocitoare, despre observaţiile zilelor? Spune-mi. Şi cum să nu fie dovada celei mai de pe urmă nebunii? (1 Cor. pag. 165, Omilia XII).
Pomenile pentru cei morţi este obicei păgânesc moştenit de la romani: novemdialia, adică pomeni la 3, 7, 9, 20, 30, 40, de zile, pentru manes, adică pentru umbrele sufletelor. Aceste pomeni se mai repetau la 10, 20, şi 30 de ani de la moarte şi se făceau cu mâncări, băuturi şi cu coroane de flori. Adevărul este numai unul pentru orice lucru – nu sunt două adevăruri.
Adevărul mântuirii omului şi a trăirii lui ca mântuit (urmaş al lui Hristos), este cel arătat în Noul Testament.
Sfânt şi moral este numai adevărul, iar adevărul Bisericii lui Hristos este Cuvântul Lui scris de sfinţii apostoli. “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Colos. 3:16).
6) PALATUL VATICANULUI
Palatul Vaticanului a fost zidit sub patronajul papei Simah (489 – 514), pe culmea Vatican. Totuşi papii au continuat să locuiască în vechiul lor palat Lateran, până în anul 1377.
7) CAPELA SIXTINĂ
Capela Sixtină, a fost înfiinţată de papa Sixtus al IV-lea, care a ocupat scaunul papal între anii 1471 – 1484. Cunoscuţii pictori Rafael şi Michelangelo sunt cei care au împodobit Capela Sixtină cu arta lor.
8) INDULGENTELE
Indulgenţele au fost introduse de papa Bonifaciu al VIII-lea, în sec. al XIII-lea (indulgenţe jubilare). Indulgenţele sunt nişte bilete prin care papa asigura iertarea păcatelor şi loc în rai.
HUGHENOŢI
Hughenot, vine de la cuvântul german Eidgenosen şi înseamnă “partizani juraţi”. Aşa s-au numit în Franţa urmaşii lui Calvin, care au fost măcelăriţi de catolici în noaptea sf. Bartolomeu. (1572)
9) RĂZBOAIELE RELIGIOASE
Cruciadele, au început în anul 1099 şi s-au terminat în anul 1261. Au fost patru cruciade.
Cel dintâi război religios în Europa a fost între anii 1209 – 1229 (20 de ani), purtat de catolici (Simion Manfort, a fost conducător) împotriva albigenzilor.
Războiul de 30 de ani (1618 – 1648) a fost de asemenea război religios, dus de regii iezuiţi germani Rudolf al II-lea şi apoi de succesorul său Ferdinand al II-lea, împotriva reformaţilor.
10) ORDINELE CAVALEREŞTI
în sec. al XIII lea încep ordinele cavalereşti, când pornesc marile cruciade. Spre deosebire de preoţi, cavalerii îşi însuşeau şi călăria, lupta cu sabia, etc.
Cel mai vechi Ordin cavaleresc era al “Ioaniţilor” (Cavalerii de Malta), întemeiat de nişte negustori italieni în anul 1048. Ei se numesc după capela închinată Sf. Ioan Botezătorul. Purtau manta neagră cu cruce albă.
11)MĂRTURISITORII
Creştinii din primele veacuri, care înfruntau pe cei ce îi prigoneau în mărturisirea cu curaj a credinţei drepte, erau numiţi mărturisitori. Ei se deosebeau de creştinii martiri (care mureau pentru Evanghelie) prin faptul că li se răpeau averile, erau destituiţi din diferite slujbe, fără să fie omorâţi.
12) ADEVĂRUL
“Acel lucru este mai adevărat, care e mai vechi şl acel lucru este mai vechi care e de la început şi acel lucru este de la început care vine de la apostoli şi de la Domnul.” (Tertulian, Contra lui Marcion, 4, 5, Migne, P. L. II, col. 366).
De ziua sf. Andrei din acest an arhiepiscopul Teodosie cunoscut pentru afinitățile sale legionare unde participă frecvent la conferințe ale simpatizanților mișcării (vezi foto) a afirmat la un post TV că apostolul Andrei a fost cel care a adus ortodoxia în Romania, o minciună des folosită de unii preoți servită pentru exaltarea adepților săi . Apostolul Andrei dacă a fost cu adevărat în Dobrogea a propovăduit pe Isus Hristos și Evanghelia Sa ca peste tot în lume unde a fost nu religia ortodoxă , care nici nu exista pe vremea aceea. Nu există nici o frază măcar în Noul Testament - textul original (sau alte manuscrise din primul secol precum Didache) care să pomenească de religia ortodoxă , deci acest cult nu exista în primul secol. Creștinismul a trecut prin mai multe faze ale evoluției sale, primul secol a fost cel al Bisericii Aposolice, apoi pâna în anul 325 a fost creștinismul preniceean care a continuat în mare parte învațătura Bisericii Primare , dar la acestea sau adăugat învațaturile parinților bisericesti din acea perioadă.
După anul 325 când a avut loc Conciliul de la Niceea sa început un proces de reașezare a creștinismului pe noi valori, la inițiativa împaratului Constantin care a legalizat creștinismul, sau convocat mai multe sinoade cu scopul stabilirii unor dogme acceptate de reprezentanții bisericilor creștine autonome. Scopul a fost unificarea tuturor bisericilor într-una singură care a primit numele de Biserica Catolică (adică universală) și care a inclus două ramuri cea latină și cea bizantină, care ulterior se vor separa în anul 1054 ramara Răsăriteană Bizantină luându-și numele de Biserica Ortodoxă . Concilile (sinoadele) au legiferat noi învațături precum cultul sfinților și cultul Mariei care a fost numită "Născătoare de Dumnezeu" (Conciliul de la Efes anul 431) . În această perioadă au apărut dogmele care sunt la baza religiei ortodoxe și catolice . Nu este posibil ca un cult să apara în primul secol iar doctrina care stă la baza acelui cult la cîteva secole după, cultul apare simultan cu doctrina.
Nu poți să fi , de exemplu, protestant și să afirmi că cultul tău a apărut în primul secol când doctrina care stă la baza cultului a apărut în urma Reformei din secolul al XVI -lea , dar nici ortodox sau catolic pentru că Hristos și apostolii săi în mod sigur nu au fost ortodocși și nici catolici. Bisericile de stat fiind la putere secole au modificat istoria pretinzând fiecare că au apărut odată cu creștinismul însă este un fals, adevărata istorie a creștinismul ne arată că niciuna din cultele existente în prezent nu a fost în primul secol, ci sunt doar succesoare ale Bisericii care a evoluat în timp sub diferite forme și doctrine.
