"Cluburile" religioase sau închinarea contemporană

 

În ultima perioadă întâlnim tot mai des pe internet, pe facebook  imagini din așa numitele  biserici  moderne care se aseamănă binișor cu niște cluburi ( de fapt de acolo și-au împrumutat atât decorul, instrumetele , luminile colorate cât și genul muzical) . Abundă mai ales în zona de vest, Timișoara, Arad, Oradea, Cluj etc. majoritatea non-denominaționale , dar sunt și câteva aparținând cultului baptist sau penticostal. Ce au ele în comun sunt decorul și stilul de "închinare contemporană" care încearcă să imite ambianța de club sau cum era pe vremuri cenaclul Flacăra. 

Programul acestor "biserici contemporane" conțin întradevăr și rugăciuni dar întodeauna pe un fond muzical, cam tot ce se întamplă acolo e pe fond muzical uneori chiar și predica. Toate aceste elemente au ca scop inducerea unei stări de euforie, extaz, fericire, bună dispoziție lucruri pe care tinerii le caută cu disperare.   Prin aceste elemente se combină religia creștină cu plăcerea, extazul, buna dispoziție (divertismentul). Pentru detaliii vezi și linkul de mai jos.

https://muzicacrestinanet.wordpress.com/muzica-crestina-contemporana/

 Mulți tineri care nu mai suportă bisericile creștine tradiționale unde spun că se plictisesc și-au găsit refugiul în aceste surogate de biserici . Aceste adunări pot fi numite cu îngăduință creștine  dar în nici un caz nu pot fi numite "biserici de pocăiți" în sensul tradițional al cuvântului .

Tinerii care  evită bisericile tradiționale cu închinare conservatoare  fug de pocăință spre o formă de creștinism "căldicel". 

O biserică crestină adevarată are la bază Sfânta Scriptură și ca model tradiția bisericii  din care nu lipsește pocăința care semnifică răstignirea firii pământești menționată în Noul Testament ca o condiție  necesară. Rugăciunea de pocăință înseamnă reculegere, stare profundă de regret pentru păcate, uneori lacrimi. Numai așa Dumnezeu poate lucra la regenerarea spirituală și umplerea cu Duhul Sfânt.

În bisericile cu închinare contemporană, în schimb este deschisă ușa către liberalism. 

Nu am auzit de nici un pastor român care să ia atitudine în legătură  cu acest fenomen, în SUA sau scris numeroase cărți pe tema asta , dar în România aparent nimeni nu mișcă în front.

Un tânar ma intrebat odată pe facebook  "dar ce treabă ai cu cluburile religioase , cu ce te deranjează" ? Nu mă deranjează aceste adunări, ci mă intrigă fenomenul în sine.

Până la urmă e treaba lor , fiecare face ce vrea în democrație , unii pupă moaște și icoane de sfinți alții  iși fac "biserici" după chipul și asemănarea lor. 

 Nu e mai bine așa decât să meargă la birt sau la discotecă ? Probabil majoritatea neoprotestanților gândesc în acest fel. 

Dar pentru cei care adevărul este numai unul, nu fiecare cu adevărul lui, biserica ca instituție de cult trebuie sa arate într-un anumit fel (diferit de o sală de spectacol), nu după cum îi trăznește prin cap fiecăruia. Cel puțin asta este regula la cultele istorice , și asta i-a menținut în picioare timp de secole. Altfel bisericile nu ar mai fi arătat de mult timp a biserici !  ci poate a săli de spectacol, cu cruce sau fără cruce.

.