Ofrandă necurmată. Închinarea din pespectivă biblică, istorică și practică

 

Cartea abordează subiectul închinării într un mod cuprinzător. Autorul Richard Mauney prezintă bazele biblice ale închinării, oferă o expunere succintă a istoriei acesteia şi, în final, atinge cele mai practice aspecte ale închinării deopotrivă personale şi comunitare. În plus, Richard împletește aceste perspective cu mărturii din trăirea personală, prezentând închinarea ca un mod de viață. După mulți ani de slujire în România şi înţelegând frământările şi provocările închinătorilor din ziua de azi, autorul oferă răspunsuri la o gamă largă de întrebări arzătoare. În acest mod, cititorul este nu doar echipat, ci şi motivat să îşi aducă permanent viaţa ca ofrandă pe altarul slujirii lui Dumnezeu.

Cuprins

1. Chemare la închinare............................................................................. 1
2. O perspectivă amplă ............................................................................. 13
3. Închinarea în VT: Legământul ............................................................. 26
4. Închinarea în VT: Locul sfânt .............................................................. 35
5. Închinarea în VT: Timp sacru și acțiuni sacre ................................... 45
6. Psalmii în închinare .............................................................................. 56
7. Închinarea din sinagogă ....................................................................... 69
8. Închinarea în Noul Testament ............................................................. 78
9. Închinarea în Biserica Primară și post apostolică ............................. 89
10. Închinarea în Biserica medievală ...................................................... 100
11. Închinarea în Biserica din timpul Reformei și după Reformă ...... 112
12. Forma închinării congregaționale ..................................................... 124
13. Muzica și artele în închinare .............................................................. 141
14. Planificarea, pregătirea și conducerea închinării ............................ 165
15. Pregătirea unui serviciu de închinare ............................................... 183
16. Înnoirea închinării ............................................................................... 197

Editura Jubilate ................................................................................................. I
Comuniunea cu Dumnezeu ............................................................................... II
Principii de traducere a cântecelor din alte limbi ....................................... III
Vernisaj — Ofrandă necurmată ........................................................................ V
Ofrande muzicale ............................................................................................ VI
Ofrande artistice .............................................................................................. X

https://www.kerigma.ro/carti/inchinare/ofranda-necurmata-inchinarea-din-pespectiva-biblica-istorica-i-practica.html.

.

"Cluburile" religioase sau închinarea contemporană

 

În ultima perioadă întâlnim tot mai des pe internet, pe facebook  imagini din așa numitele  biserici  moderne care se aseamănă binișor cu niște cluburi ( de fapt de acolo și-au împrumutat atât decorul, instrumetele , luminile colorate cât și genul muzical) . Abundă mai ales în zona de vest, Timișoara, Arad, Oradea, Cluj etc. majoritatea non-denominaționale , dar sunt și câteva aparținând cultului baptist sau penticostal. Ce au ele în comun sunt decorul și stilul de "închinare contemporană" care încearcă să imite ambianța de club sau cum era pe vremuri cenaclul Flacăra. 

Programul acestor "biserici contemporane" conțin întradevăr și rugăciuni dar întodeauna pe un fond muzical, cam tot ce se întamplă acolo e pe fond muzical uneori chiar și predica. Toate aceste elemente au ca scop inducerea unei stări de euforie, extaz, fericire, bună dispoziție lucruri pe care tinerii le caută cu disperare.   Prin aceste elemente se combină religia creștină cu plăcerea, extazul, buna dispoziție (divertismentul). Pentru detaliii vezi și linkul de mai jos.

https://muzicacrestinanet.wordpress.com/muzica-crestina-contemporana/

 Mulți tineri care nu mai suportă bisericile creștine tradiționale unde spun că se plictisesc și-au găsit refugiul în aceste surogate de biserici . Aceste adunări pot fi numite cu îngăduință creștine  dar în nici un caz nu pot fi numite "biserici de pocăiți" în sensul tradițional al cuvântului .

Tinerii care  evită bisericile tradiționale cu închinare conservatoare  fug de pocăință spre o formă de creștinism "căldicel". 

O biserică crestină adevarată are la bază Sfânta Scriptură și ca model tradiția bisericii  din care nu lipsește pocăința care semnifică răstignirea firii pământești menționată în Noul Testament ca o condiție  necesară. Rugăciunea de pocăință înseamnă reculegere, stare profundă de regret pentru păcate, uneori lacrimi. Numai așa Dumnezeu poate lucra la regenerarea spirituală și umplerea cu Duhul Sfânt.

În bisericile cu închinare contemporană, în schimb este deschisă ușa către liberalism. 

Nu am auzit de nici un pastor român care să ia atitudine în legătură  cu acest fenomen, în SUA sau scris numeroase cărți pe tema asta , dar în România aparent nimeni nu mișcă în front.

Un tânar ma intrebat odată pe facebook  "dar ce treabă ai cu cluburile religioase , cu ce te deranjează" ? Nu mă deranjează aceste adunări, ci mă intrigă fenomenul în sine.

Până la urmă e treaba lor , fiecare face ce vrea în democrație , unii pupă moaște și icoane de sfinți alții  iși fac "biserici" după chipul și asemănarea lor. 

 Nu e mai bine așa decât să meargă la birt sau la discotecă ? Probabil majoritatea neoprotestanților gândesc în acest fel. 

Dar pentru cei care adevărul este numai unul, nu fiecare cu adevărul lui, biserica ca instituție de cult trebuie sa arate într-un anumit fel (diferit de o sală de spectacol), nu după cum îi trăznește prin cap fiecăruia. Cel puțin asta este regula la cultele istorice , și asta i-a menținut în picioare timp de secole. Altfel bisericile nu ar mai fi arătat de mult timp a biserici !  ci poate a săli de spectacol, cu cruce sau fără cruce.

.

Împărtășirea spre osândă | Întrebări și răspunsuri

 

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.  Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.  Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. 1 Corinteni 11 ; 23-30

Întodeauna înaninte să luăm parte la Cina Domnului trebuie să ne cercetăm și dacă avem păcate pe conștiintă acestea ar trebui mărturisite . Dar cum ? Cui ? Asta este întradevăr o mare problemă , pastorii baptiști spun că  dacă ne marturisim păcatele Domnului și ne pocaim de ele vom fi iertați. Pe de altă parte pastorii penticostali afirmă că păcatele trebuiesc mărturisite Domnului dar în prezența unui martor de preferință un presbiter care să se roage pentru eliberarea de acel păcat. Dar să găsești un presbiter (sau orice altă persoană) dispus să facă acest serviciu poate fi dificil uneori . În plus există un risc ca martorul să nu păstreze secretul  imformațiilor  pentru el ci să spună mai departe ce ai mărturisit Domnului în prezenta lui, iar uneori aceste informații pot fi defăimătoare pentru cel ce mărturiște . Pe de altă parte dacă este vorba de păcate grave gen relații (sexuale) în afara căsatoriei etc. atunci se pot aplica sacțiuni pâna la excluderea din biserică, așa că creștinul căzut în păcat preferă să evite martorii la mărturisire .

La ortodocși și catolici lucrurile par să fie mai bine reglementate în sensul că există practica spovedaniei la preot care are obligația să păstreze secretul spovedeniei în plus chiar dacă "drept credinciosul" păcatos  mărturisește că a comis toate păcatele de pe lumea asta, nu va fi sancționat în nici un fel (în afară de inofensivele canoane) și totul va rămâne sub tăcere  și in felul acesta se încurajează păcătuirea fără limite. Așa că oricum am lua-o nu găsim o biserică cu o procedura  opitmă pentru a rezolva aceasta problemă, altfel foarte serioasă. Dar să auzim totuși și opinia unui pastor din Canada 

Andrei Bălulescu - Cosmetica și Podoabele | Probleme sensibile în era modernă

 

Emil Bartoș: De ce penticostalii sunt mai mulţi ca baptiștii sau creștinii după Evanghelie?

 

Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie. Primul lucru, fratii penticostali se roaga mai mult. Se roaga mai mult. Dau credit mai mare rugaciunii, decat o facem noi. Si noi ne rugam, dar, rugaciunea in bisericile penticostale, in viata unui credincios penticostal are o pondere mai mare. E adevarat ca baptistii sau Crestinii dupa Evanghelie liciteaza mai mult pe Cuvant. Studiaza mai mult, mai intens. Dar, unii atata studiaza ca uita sa se roage. Si fara rugaciune, nu este puterea. Nu este putere. Ca vedeti si la predicatorii penticostali, chiar daca n-au studiat mult, dar daca se roaga…

Al doilea lucru. In bisericile penticostale se canta mai pentru inima. Se canta mai afectuos. Atinge inima mai mult. Si Crestinii dupa Evanghelie si Baptistii canta. Dar, modul in care combina rugaciunea si cantarea, iarasi, este important. Al treilea lucru, am observat ca credinciosii penticostali sunt mai uniti, in special pentru lucrari duhovnicesti, [dar] chiar si [pentru] lucrarile practice. Mobilizarea este mai buna la fratii penticostali. E un secret, undeva trebuie gasit.

Daca Baptistii vor sa faca o lucrare, da, apoi analizeaza, o intorc, voteaza. La fratii penticostali: “Fratilor, e de facut aia.” “No, hai toti!!!” I-am asistat la urmatorul lucru concret in Bihor, intr-o localitate. Baptistii au inceput sa construiasca o biserica. Cincisprezece ani a durat sa o termine. Penticostalii au inceput sa construiasca o biserica. In trei luni au terminat-o. A fost doar  forte locale. Retineti. In acea zona nu erau penticostali, pana acum 10 ani. Si e o constructie frumoasa, mare, cu 200-300 de locuri cel putin. Asta este inca un element: mobilizarea pentru lucrare parca e mai buna in bisericile penticostale.

Continuarea pe www.rodiagnusdei.wordpress.com

MĂRTURII DESPRE EREZIA AVENTISTĂ

MĂRTURIA UNUI TĂNAR

,, Îmi aduc aminte de experiența dureroasă pe care am avut-o la vârsta de 21 de ani când, înflăcărat de dragoste pentru Hristos m-am lăsat totuși cuprins în mrejele minciunii adventiste. Doream să mă botez însă, pastorul care mă atrăsese spre această ”biserică” mi-a spus că, nu mă puteam boteza dacă nu mărturiseam și credința că, Ellen White a fost profetul lui Dumnezeu și că spiritul profeției promis de Hristos a lucrat prin persoana acesteia. Eu nu eram prea convins de lucrul acesta însă, pentru că doream să mă botez, am răspuns cu inima strânsă că, acceptam să mărturisesc acest lucru.

În acel moment, imediat, am simțit că s-a stins ceva în mine. O tristețe copleșitoare mi-a invadat sufletul. M-am simțit ca unul care s-a lepădat de Hristos. De ce a îngăduit Dumnezeu ca să ajung în acel punct? Cred că, pentru simplul motiv că, cu câteva zile mai înainte, i-am permis aceluiași pastor să susțină înaintea mea erezia învățată de Ellen White, potrivit căreia, Domnul Isus Hristos ar fi de fapt arhanghelul Mihail! Am ajuns în acel punct jalnic al trăirii mele creștine pentru că, necunoscând prea bine Biblia și convins fiind că, Biblia e o carte grea și nu la îndemâna oricui, am cedat înaintea sporovăielilor otrăvitoare ale unui lup îmblănit în oaie, și iești la ”secerișul de suflete”, cum numea el lucrarea lor de misionariat.

Îl trădasem pe Hristos, acceptând ideea mîrșavă ca în timpul botezului să mărturisesc nu numai credința în Domnul Hristos ci și credința că, Ellen White ar fi reprezentat unealta Duhului Sfânt! Să pun alături numele Domnului cu numele unei muritoare păcătoase! Din fericire pentru mine, Dumnezeu nu a îngăduit să merg mai departe în această decizie. Pentru că, durerea mea a fost sinceră. Dumnezeu m-a iertat pentru rătăcirea mea, pentru acordul verbal față de o blasfemie!

Ei nu vă vor vorbi prea mult despre Ellen G. White la seminarii publice, pentru că scopul lor este de a aduce oamenii în punctul de convertire și la botez.

Certificatul de botez, din anul 2000, conținea întrebări la care candidatul trebuie să răspundă cu „da”. Întrebarea 8 spune:

„Sunteți de acord cu învățătura biblică a darurilor spirituale și credeți că darul profeției este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămășiței.”

În cazul în care candidatul spunea: „da” și se va boteza, el află apoi în curând că, „darul profeției” se referă la scrierile lui Ellen G. White. Punctul 13 din certificat înseamnă acceptarea faptului că, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este rămășița bisericii din profeția biblică. Și uite așa, candidații sunt botezați într-un grup exclusivist; dar ei nu știu cât de exclusivist este, încă!

Despre adventisti #2. EGW, conectia mormona si sabatul cu Ted Pope

Care este diferența între baptiști și penticostali ?

În  anii de după Revoluție au început să apară biserici independente ca ciupercile după ploaie, înt-o zi când ma vizitat un fost coleg am aflat că și el sa botezat într-o astfel de biserică independentă. Pentru că vorbea numai de bine de acea biserică, m-am dus și eu să o vizitez, era situată  într-o cladire în curtea unui credicios penticostal. La masa ce slujea drept anvon se aflau doi creștini, unul era gazda celălalt era un tânar care sa botezat cu cațiva ani în urmă în biserica baptistă , ei erau liderii adunării . Ulterior am recunoscut și câțiva tineri care cântau în corul improvizat , majoritatea fete pe care îi știam ca membrii într-o altă biserică baptistă , unde stăteau mai mult la balcon și prin hol, păreau destul de dezinteresați de ce se întampla acolo.

 Aici la independenți în mod surprinzător  păreau cu totul schimbați, fața lor radia de bucurie se vedeau în ei prezența Duhului Sfânt. Practic era un fel de biserică penticostală neafiliată, rugăciunile și predicile erau aproape identice cu cele de la penticostli , se vedea lucrarea Duhului Sfânt în adunare. 

Am frecventat câteva luni acea adunare deși am rămas membru în  biserica baptistă. La un moment dat gazda a anunțat că pastorii din cultul penticostal îi cere să inregistreze adunarea respectivă in cultul penticostal. În acel moment adunarea sa rupt în două, cei veniți de la baptisti , au dorit să ramână independenți și sau mutat în altă locație. Am intrerupt legătura cu respectivii dar am continuat vizitele pe la biserici penticostale.

Ce au penticostalii în plus față de baptiști ? Rugăciunea în comun prin care se pot unii cu toții într-un glas . Rugăciunile pentru bolnavi , credincioșii  cu daruri  "plini de Duhul Sfânt" dacă se roagă prin punerea mâinilor se simte atingerea divină, dacă este bolnav simte o ameliorare cel puțin a stării de sănatate, o stare de pace, bucurie cerească care dureaza un timp. 

Penticostalismul sa intemeiat pe acesta doctrină a darurilor și lucrării Duhului Sfant care nu s-au încheiat în primul secol cum cred unii baptiști ci a contiuat să se manifeste. Se simte în adunările penticostale o prezență a lucrării Duhului Sfânt mai "consistentă" decăt la alte culte .

 Dar desigur sunt și excese în cultul penticostal, rugăciunile iau deseori (în funcție de adunare) o formă excesiv de "zgomotoasă" unii la rugaciune strigă cu voce tare vorbind  în limbi necunoscute , se creează un vacarm, pentru cei neobișnuiti cu ambianța devine neplăcut, greu de supurtat. 

A fost unul din motivele pentru care m-am decis să nu mă transfer la penticostali. 

Din punct de vedere doctrinar deasemeni există opinii printre pastorii penticostali care nu corespund Scripturii  precum afirmația că numai cei care vorbesc în limbi sunt botezați cu Duhul Sfânt și doar cei  botezați în acest fel vor fi mântuiți - asta fiind o erezie clară . Dar nu toți pastorii penticostali susțin astfel de teorii, sunt alții care le combat vehement  (precum pastor Doru Pope din SUA). 

                              Biserică penticostală            

În ce privește baptiștii sunt mai sofisticați, un ortodox spunea odată "imi place de baptiști că sunt cei mai aproape de ortodocși" și multă dreptate avea , baptiștii în mare parte sunt foarte apropiați de lume din toate punctele de vedere. Pâna și unii pastori sunt așa de uniti cu lumea că au câte un televizor în fiecare cameră și de aceea și biserica e precum păstorul.

Când îi vezi la biserică par evlavioși dar când apuci să-i cunoști mai de aproape deziluzie totală. Mă uitam chiar azi întamplator pe contul facebook al unei tinere baptiste, promova cosmetice din greu, se pare chiar lucra în domeniu  apoi 2-3 postări din biserica baptistă  apoi 3-4 afișe cu concerte de operă, spectacole de tot felul , lume cât cuprinde . Puțini dintre ei sunt născuți din nou. 

La predici se insistă pe jertfa lui Hristos și credința fără fapte singura mântuitoare. Foarte rar pastori care să predice despre fapte în sens de intrajutorare , astea sunt pentru ortodocși, pe noi doar credința singură ne interesează. 

Ca sa mai schimbăm ceva în tradiții sau introdus în unele biserici luminile colorate astea mai lipseau și tobele care sa atragă tinerii iubitori de ritmuri și desfătari trupești. Pocăința o lăsăm la alții, la pensionari eventual. Să fim corecți în privința bateriei de tobe și  penticostalii s-au dotat mai nou cu așa ceva, dovadă că nici acolo nu e peste tot lumină divină mai este și fire pământească cât cuprinde  și la toate nivelele. 

            Biserica Baptista Vox Domini (categoria "cool")       

Când am decis cu ani în urmă să realizez cîteva saituri , bloguri creștine, am făcut-o cu scopul de a aduce mai mulți oameni la pocaință, teoretic nu mi-am schimbat obiectivul dar mie din ce in ce mai greu sa identific o biserică de pocaiți.  Dar să nu creadă cineva ca am intentia să fac o reclamă negativă baptiștilor , nu doresc așa ceva , dar nici nu pot să ocolesc adevărul să mă fac că nu-l vad .

Faptul că statisticile arată că penticostalii cresc numeric iar baptiștii scad, ar trebui totuși să dea un pic de gândit liderilor  deși mă indoiesc că iși vor găsi timp pentru așa ceva. 

Dar despre ce lideri vorbim ? In Uniunea  Baptistă bisericile locale sunt autonome, neexistând o autoritate centrală ca la bisericile istorice sau alte culte np rezultatul este cel care îl vedem.

             " Biserica " Vox Domini "serviciu divin" 

                             (Pe  muzică pop -rock încreștinat)                               

                                            

                                     

                                       

.

Recensămînt - Care sunt motivele pentru care unele culte neoprotestante sunt în continuă scădere în timp ce altele cresc în statistici

 

Rezultatele ultimului recensământ dat publicitații  de INS la capitolul Religie ne arată o scădere a numarului de membrii în aproape toate cultele creștine inclusiv neoprotestante cu excepția penticostalilor care au crescut de la 1,9 % la 2,5% in 2022.

Cutul Baptist care era într-o vreme în concurență cu penticostalii continuă să scadă și la acest recensământ  de la  112.850 în 2011 la 103.157 membrii în 2022 . Motivele sunt numeroase, unul dintre ele rigiditatea doctrinară. 

 Tentative de schimbare in Biserica Baptistă  eșuate . În anul 1995 a venit în România David Yonggi Cho pastorul celei mai mari biserici creștine (carismatice) din lume care a susținut trei zile de evanghelizare în București la invitația Alianței Evanghelice. 

După evanghelizare în unele biserici baptiste au apărut schimbări , spre exemplu într-o biserica baptistă din Sibiu, care a fost împlicată cel mai mult în acest eveniment a apărut  rugăciunea în comun cu toți credincioșii pe lângă cea individuală unde se rugau doar o parte din participanți. Apoi sa deschis și un grup de rugăciune pentru cei bolnavi unde se invoca prezența  Duhului Sfant. 

Fundamentaliștii au explodat ! au spus că e prea de tot, că se încalcă statutul bisericii  și "sfânta tradiție baptistă" , așa că grupul de rugăciune sa desființat și după un timp sa renunțat și la rugăciunea în comun. Avantajul rugăciunii în comun (cu voce scăzută nu cu strigaturi ca la penticostali) era că se pot ruga toți credincoșii prezenți și nu doar unii... plus că este mai puternică și mai eficientă.

 Una din bisericile baptiste pe care le-am frecventat era infrațită cu o biserică baptistă din Anglia pastorul acelei biserici  ne-a mărturisit că în biserica lor  se rugau toți în comun și aveau grup de rugăciune pentru vindecare prin Duhul Sfânt .

În România așa ceva nu sa putut realiza, baptismul românesc este dogmatic pâna în pânzele albe. 

Daca spre aprofundare spirituală nu sa putut face nimic sa mers în direcția opusă, spre modernism, "închinare contemporană", tobe și chitări electrice , lumini colorate cam pe la toți pastorii care se cred "șmecheri" ori s-au lăsat pe mâna tinerilor imaturi spiritual.

 În condițiile astea cultul baptist (s)cade numeric și nu numai, acesta fiind trendul în ultimele două decenii. 

Bineințeles contează și faptul că mulți neoprotestanți au luat drumul vestului bogat , al goanei după Euro-i  ca o dovadă a unei "profunde pocaințe" (???)

Dar desigur nu doar baptiștii sunt în cădere numerică, la fel sunt si Creștinii după Evanghelie și cam din aceleași motive. 

Poate deloc surprizător într-o cădere și mai dramatică sunt adventiștii de ziua a 7-a. Aceștia cu zeciuiala obligatorie au investit enorm în "evanghelizare" sau mai bine zis în prozelitism , au cumpărat în anii trecuți rețeaua de stații radio "Micul Samaritean" care sa alăturat rețelei "Vocea Speranței" deja existente obținând un număr record de stații radio , plus doua posturi  TV  . Și cu toate acestea rezultatele au fost zero, a scăzut numarul de membri, românii sau dezmeticit nu vor să mai creadă poveștile eretice ale Elenei White  care neagă dogme esențiale din creștinism. 

Și în general rezultatele proiectului radio crestin np  au fost extrem de modeste pentru că coodonatorii rețelei RVE  se pare că nu au găsit abordarea optimă a  programelor  încât să devină eficienți. S-au mulțumit să dea pe post  non stop muzica modernă care seamăna leit cu cea din lume , divertisment și nimic mai mult. A lipsit total contactul cu ascultatorii .  

Spre deosebire de Biserica Baptistă în cea  Penticostală situația a fost un pic diferită, ei au manifestat o preocupare mai mare pentru problemele individului, spre exemplu rugăciunea pentru bolnavi (și nu numai). Ca să nu mai vorbim de organizațiile umanitare ale penticostalilor în timp ce la baptiști ne-a năpadit nepăsarea , mândria,  egocentrismul. Ceea ce nu au înțeles liderii baptiși este ca biserica nu este doar locul în care se vorbește despre mântuire (prin credință teorectică) ci și despre viața comunității cum a fost  în primul secol.

Desigur că îngustimea doctrinară nu e singurul motiv  al căderii în statistici al cultului baptist, mai sunt și altele poate și mai grave.  Câteva din acestea apar într-un mesaj parvenit din interiorul sistemului , de la Sali Sabri un pastor baptist  din zona Dobrogei care a fost  publicat și pe un sait cu ceva timp in urmă :

Ni s-au golit bisericile pe nesimțite. Suntem puțini, dar nu ne interesează. Ne spălăm conștiințele cum că pe calea îngustă îs puțini fără să ne asumăm vreo vină.

În loc să-L predicăm pe Cel Răstignit, predicăm povești pentru că asta se cere. Cei mai ascultați predicatori din România sunt cei care spun povești. Încercăm și noi să-i copiem, dar nu ne merge.

 

Nu reușim să-i ținem pe oameni în biserici pentru că nu propovăduim ce trebuie. Urcăm la amvon plictisiți și nepregătiți, iar oamenii simt asta.

 

Am eșuat și-n relații. Unii slujitori au prieteni doar pe cei bogați din biserică. Ne-am împrietenit cu politicienii, cu primarii și cu miniștrii ca să avem cu ce ne lăuda.

Avem diplome, masterate și relații cu sponsorii de nu mai știm de noi. Avem case mari și mașini tari, dar nu mai avem relații cu cei din bisericile pe care le slujim, cu oamenii de rând.

 

La telefon nu răspundem niciodată unui om simplu dându-le impresia de oameni ocupați. Ni se pare că devenim mai interesanți dacă nu răspundem la telefoane. Tragem cu dinții de amvon.

 

Dacă se ridică vreun slujitor cu potențial, ne debarasăm rapid de el. Ne înconjurăm cu yesmani pentru că așa ne simțim în siguranță. Habar n-avem cât pierdem.

 

Dumnezeul acestui veac ne-a furat mințile. Setea de putere și grandomania slujitorilor participă (și ele) la golirea bisericilor și umplerea festivalelor drăcești.

Mă rog și nădăjduiesc ca Dumnezeu să ridice o generație nouă de slujitori devotați Cuvântului. Poate face Domnul asta chiar cu cei din generația mea.

P.S. Nu toți slujitorii sunt așa. Mai are Domnul și slujitori credincioși!

Unii cred totuși că secretul succesului vine de la biserici gen Harvest care a avut un botez cât la baptisti în 5 ani . Este șoapta "șarpelui" care vrea să distrugă biserica trasformând-o într-un club de desfătări lumești . Atracția lumii, a tinerilor pentru astfel de asociații este dată de firea pământească care se simte în largul ei în astfel de pseudo biserici moderne. 

 

 sursa www.crestin-total-schimbat.blogspot.com

.