Aspecte critice referitoare la revizuirea canonului biblic de catre Luther

                  

MARTIN LUTHER (1483 – 1546)

Persoanaj foarte  amplu: fost călugăr augustinian sub jurământ de supunere, este protagonistul Reformei și fondatorul Lutheranismului. S-a născut în Eisleben, în Saxa, într-o familie de mineri în anul 1483. La vârsta de 20 de ani studiază în Erfurt la Universitatea de Drept, unde găsește o bibliotecă bogată care îi îndreată atenția înspre teologie pe care o aprofundează . În 1512 primește titlul de Doctor în Biblie , iar mai apoi ia calea monahismului. Mai târziu renunță la jurământul monastic, se căsătorește cu o fostă călugăriță și începe să muncească din greu și cu tenacitate ca profesor universitar, scriind-și opera care cuprinde genuri multe și diverse.

Însă în timpul său corupția se manifesta din plin până la cele mai înalte niveluri, în societatea germană, așa că Luther a luat poziție pentru a apăra „credința creștină care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.” Însă în acest act de reformare a bisericii Luther a făcut și unele greșeli, de aceea scopul acestui capitol este acela de a descoperii câteva aspecte critice din viața și activitatea reformatorului german.

Unele aspecte critice referitoare la Luther sunt cele de ordin teologic, deoarece acesta era domeniul în care excela, era recunoscut, combătut și renegat.

În acest subcapitol vom încerca să răspundem la o serie de obiecții cu privire la atitudinea critică a reformatorului german față de canonul biblic: Care sunt aspectele critice ale hermeneuticii lui Luther? Care cărți, după Luther, nu trebuiau să facă parte din canonul biblic? Care cărți biblice erau autoritative și care nu? Și care au fost motivele și cauzele pe baza cărora reformatorul a făcut diferențe în ceea ce privește valoarea, importanța și autenticitatea unor cărți biblice?

Teologul Paul Althaus afirmă că este foarte binecunoscut faptul că întreaga teologie a lui Luther este îmbibată de prezența lui Hristos și că Luther credea că în centrul Bibliei se află persoana lui Hristos. Pornind din acest punct Luther a folosit doctrina despre Hristos și doctrina justificării prin credință pentru a propaga, așa cum spune Terry C. Thomas, o citire subiectivă a Bibliei. Reformatorul german a eșuat în a înțelege caracterul divers al Bibliei. Astfel el a căzut în dezacord cu interpretarea Bibliei din timpurile moderne de astăzi, unde predomină obiectivitatea. 

În ceea ce privește Biblia trebuie să luăm în considerare un aspect important al gândirii hermeneutice a lui Luther. În timp ce umanistul olandez Erasmus de Roterdam nu considera pasajele istorice ca fiind autentice, pe de cealaltă parte Luther nu considera că toată Biblia este autentică.

Acum vom încerca să observăm și să evaluăm care a fost atitudinea reformatorului față de unele scrieri nou testamentare și motivele pentru care le-a considerat lipsite de autenticitate, apostolicitate și chiar de inspirație.

Deși a afirmat cu regularitate că Scriptura „niciodată nu greșește,” „niciodată nu a greșit,” că „este inerentă în sine însăși” și „conține un adevăr absolut infailibil,” că „nu poate minți” și că „este imposibil să se contrazică pe sine însăși,” totuși în prefața comentariului său asupra epistolei lui Iacov și Iuda, Luther intenționează să convingă cititorii că aceste cărți nu sunt inspirate.

Acum vom încerca să descoperim mai întâi în scrierile sale care sunt motivele pe baza cărora neagă conținutul epistolei lui Iacov. El oferă următoarele motive ca și criterii de bază în procesul de negare a canonicității acestei cărți: în primul rând Luther consideră conținutul epistolei lui Iacov ca nefiind valid deoarece a fost respins de către cei din antichitate. Bineințeles fără a oferi vreo evidență istorică. Un al doilea motiv enunțat este acela că această epistolă nu prezintă și nu întocmește nici o doctrină despre om ci prezintă cu hotărâre doar legea lui Dumnezeu (oare asa sa fie ?).

În al treilea rând Luther vede această epistolă opunându-se în mod deschis apostolului Pavel și restului Scripturii (?)  prin prezentarea îndreptățirii prin fapte (Iacov 2:24).  Iar în plus această epistolă nu face nimic altceva decât să conducă cititorul la lege și la fapte. 

Rezultatul acestui tip de abordare și interpretare a epistolei lui Iacov și a celorlalte cărți nou testamentare amintite mai sus, în lumina înțelegerii lui Pavel, presupune faptul că Luther a realizat o ierarhie de valori în Noul Testament. Pentru Luther cartea cu cea mai mare valoare era Evanglelia lui Ioan, apoi epistolele lui Pavel: Romani, Galateni, Efeseni și 1Petru – deoarece aceste epistole Îl prezintă pe Hristos și învață tot ceea ce este este necesar și trebuie să se știe pentru mântuire. Iar după aceea restul evangheliilor. Însă în ceea ce privește Evrei, Iacov, Iuda și Apocalipsa le-a așezat în mod clar într-o poziție subordonată.

Pe Luther la interesat doar cum poate omul ajunge la mântuire și a descoperit  acele pasaje ale apostolului Pavel care spuneau că omul este mântuit prin credință nu prin fapte. A reținut prima condiție și cea mai importantă credința dar a trecut cu vederea celelalte (pocăința, nașterea din nou). Dar și responsabiltățile pe care creștinul le are în societate între care dragostea față de semeni, faptele deasemeni sunt în mod repetat menționate în Noul Testament. Aceste responsabilități se pare că Luther le-a ignorat total el simplificând nepermis dogma creștină (biblia nu spune că suntem mântuiți prin faptele noastre dar nici că singurul lucru care conteaza este credința).

În continuare, citind comentariile pe care Luther le face la introducerea cărților biblice descoperim de asemenea că atitudinea lui în ceea ce privește ultima carte a Canonului Biblic este foarte asemănătoare cu atitudinea manifestată față de Epistola lui Iacov:

Despre această carte a Apocalipsei lui Ioan… Nu înțeleg încă un lucru în această carte, și mă face să o consider fie non-apostolică fie non-profetică… Nu pot nicidecum să îmi dau seama dacă este produsul Spiritului Sfânt. Spiritul meu nu se poate nicidecum obișnui cu această carte. Pentru mine acesta este motivul pentru care nu am o părere prea înaltă despre ea: Hristos nu este nici lămurit nici cunoscut în ea.

 Alte motive neîntemeiate care l-au determinat să vorbească în mod pripit la adresa Apocalipsei, încât nu a reușit să se obișnuiască cu ea, așa cum sugerează unii cercetători ai scrierilor lui, ar fi: 1. apostoli nu s-au ocupat cu vise și viziuni; 2. nici un scriitor al Vechiului Testament nu se referă la vreunul din Noul Testament ca având legături cu viziunile și visele; 3. mulți părinți bisericești au respins această carte.

Într-un mod asemănător, cu aceeași ușurință și folosindu-se de același tip de argumente nefondate și speculative, Luther înlătură autenticitatea și valoarea epistolei lui lui Iuda afirmând: „De aceea, deși prețuiesc cartea Iuda, este o epistolă care nu trebuie inclusă în categoria cărților de frunte, care în mod obișnuit pun bazele credinței.” Iar un alt argument pe baza căruia a respins această epistolă este acela conform căruia „epistola este doar un extract sau o copie a celei de-a doua epistole a lui Petru.”

În mod clar disprețul lui Luther față de Epistola lui Iacov, Iuda, Evrei, Estera și față de cartea Apocalipsei ilustrează concentrarea lui asupra lui Hristos, drept singurul centru al Scripturii. Greșeșile multiple ale lui Luther izvorăsc din faptul că l-a citit pe Iacov prin ochii lui Pavel și astfel se considera  îndreptățit să califice epistola ca fiind „o epistolă de paie.” Nu a găsit nimic în ea despre natura Evangheliei așa că s-a gândit „să o arunce afară.” Anabaptistul Menno Simons numește această îndrăzneală a lui Luther ca fiind o „tâmpenie curajoasă,” pentru că dacă doctrina este de paie, atunci și apostolul ales, slujitorul și martorul lui Hristos, trebuie să fi fost tot un om de paie, căci doctrina arată caracterul unui om. Luther a mai afirmat că orice interpretare care nu conduce la Hristos trebuie să fie respinsă, fiind o folosire nescripturistică a Scripturii: astfel îl așezăm pe Hristos împotriva Scripturii.

 Epistola lui Iacov a fost pusă împreună cu epistola către Evrei, Iuda, Estera și Apocalipsa la sfârșitul Bibliei sale, ca un fel de legătură de cărți apocrife, pe care le-a respins cu hotărâre, deși acestea sunt adevărate cărți de referință.

O pleiadă numeroasă de cercetători, în cărțile, articolele și tratatele lor, îl acuză pe drept pe Luther când spun că s-a făcut vinovat de faptul că a format „canon în canon,” făcând din Hristos un criteriu al Scripturii.

Martin Luther a greșit destul de grav în faptul că a înțeles sensul literal al Scripturii nu ca fiind cel istoric ci cel hristologic. Așadar călugărul onest bucurându-se de libertatea de curând găsită în Hristos a mers în cealaltă extremă luând libertatea Cuvântului lui Dumnezeu. El nu a reușit să vadă că înălțarea lui Hristos ca principiu hermeneutic deasupra Scripturii, nu era foarte diferită de înălțarea de către papalitate a tradiției deasupra Cuvântului. Deci am putea spune că Luhter i-a eliberat pe oameni de o tradiție omenească, numai pentru a o înlocui cu o altă tradiție omenească. Canonul redus al protestanților luterani nu era deosebit de înțelegerea redusă despre Scriptură a tradiției catolice. Dacă Biserica Catolică a plasat rațiunea umană colectivă deasupra Scripturii pentru a decide care cărți sunt canonice sau nu, Luther l-a plasat în mod greșit pe Hristos, prejudiciind Scriptura. Astfel am putea spune că în timp ce catolicii au lărgit Scriptura incluzând și scrierile apocrife, Luther a redus canonul biblic.

                                                               

De asemenea în finalul acestui subcapitol mai menționăm două lucruri, așa cum deja a făcut-o Patrick F. O’Hare: în primul rând că diversele opinii ale reformatorului german în ceea ce privește autenticitatea și veridicitatea cărților Iov, Eclesiastul, Estera și Iona sunt speculative și nedocumentate. Iar în al doilea rând, faptul că Luther în mod greșit a citit întreg Noul Testament în lumina mesajului paulin, conform căruia cel drept va trăi numai prin credință și nu prin fapte. Sau mai degrabă în lumina propriei sale înțelegeri a epistolelor lui Pavel.

Opiniile lui Luther au fost transmise si apoi preluate prin intermediul doctrinei cultelor protestante și neoprotestante, iar multi credincioși în naivitatea lor nu pot face disticție între doctrină și Scriptură , însușindu-și o învățătură  trunchiată, modificată  față de original .

Articolul conține citate din saitul mentionat mai jos.

https://mironclaudiu.wordpress.com/2010/06/24/aspecte-critice-din-teologia-%C8%99i-via%C8%9Ba-capilor-reformei/

.

Cu ce se mai ocupă "prăfuita" Alianță Evanghelică din România ?

 

Alianta Evanghelica din Romania a luat fiinta in anul 1990, primul congres sa tinut la Sala Palatului din Bucuresti , am participat la acel congres  a fost intresant sa ne aflam in locul unde cu doar cateva luni inainte se desfasurau Congresele PCR  unde se alegea conducerea partidului si statului . Nimeni nu si-ar fi imaginat ca neoprotestantii vor junge  vreodata sa se intruneasca in acel loc si inca intr-un congres. Scopul infiintarii aliantei care a reunit trei culte cu dogme oarecum apropiate Uniunea Baptista, Cultul Penticostal, si Crestinii dupa Evanghelie a fost de colaborare in vederea unor actiuni comune de evanghelizare sau initiative care necesitau colaborarea intre culte . 

Primul proiect a fost infiintarea postului  Radio Vocea Evangheliei la initiativa pastorului baptist Iosif Ton, care a fost si cel care a fost cu ideea creierii aliantei dupa model occidinetal. La inceput, in primii ani  au fost organizate cateva actiuni de evanghelizare pe stadioane , apoi actiunile comune sau redus treptat ramanand in prezent se pare  doar la administrarea retelei R.V.E . 

Recenta manifestare initiata de pastorul Tony Berbece "Marsul aparatorilor credintei"  a adus iarasi in discutie necesitatea colaborarii intre culte  in vederea unor actiuni de amploare  la care sa participe  multimi  mari  de oameni. Daca la aceasta manifestare ar fi colaborat mai multe culte se putea aduna mai usor un numar mare de persoane . Dar cine sa se ocupe de asta ? Ar fi acceptat actuala conducere in frunte cu Moise  Ardelean presedintele cultului penticostal  sa se implice intr-un astfel de proiect intraznet ? Greu de zis, sigur nu le-ar fi trecut prin cap asa ceva, desi neoprotestantii de mult timp asteptau sa participe la o manifestatie de contracarare a propagandei ideologiei  LGBT, trasgender , pro avort etc. 

Alianta Evanghelica a devenit in ultimul timp tot mai rigida si mai inactiva, presedintii de alianta fiind si presedinti de cult, pun alianta pe plan secund...

 Manifestatia "aparatorilor credintei" sa incheiat cu un concert de muzica  contemporana (pop- disco) carismatic

Acum au de infruntat o noua provocare colaborarea cu bisericile independente care sau inmultit in ultimul timp , un exemplu fiind Profides , biserica non-conformista infiintata de Tony Berbece (fost penticostal). 

Municipiul  Bucuresti este locul ideal pentru manifestatii de genul "Marsul aparatorilor credintei" , dar in capitala numarul de neoprotestanti este redus in comparatie cu orasele din vestul tarii, este nevoie de colaboare intre culte, si desigur daca  Alianta Evanghelica s-ar implica  s-ar putea obtine rezultatele dorite . Intrebarea este  mai functioneaza aceasta organizatie  sau "a ruginit" si nu ne mai putem baza pe ea  pentru alte proiecte, noi , altceva decat un post de radio ?   Sa  lasam initiativa pe mana independentilor  "hipsteri  " nu este o solutie. 

https://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2021/11/TS8.pdf

.

Marșul apărătorilor credinței - Profides - Succes sau eșec ?

 

Marșul apărătorilor credinței a fost un succes pentru Tony Berbece în sensul că a reușit să atragă un număr relativ mare de participanți, aproximativ 5000 persoane , marea majoritate neoprotestanți . Pastorul Tony Berbece  a dominat "scena" pe toata durata manifestației. Atât în Piața Universitatii cît și în drumul înspre Piața Victoriei sau scandat tot felul de lozinci unele legate de LGBT, căsătorie bărbat femeie , avort  dar cele mai multe au fost mesaje cu  caracter  creștin, rugăciuni si  cântari . 

Pare să fi fost un fel de  evanghelizare mascată sub steagul luptei pentru drepturile copiilor și anti progresism LGBT...sau in fine Tony a vrut sa "împuște mai mulți iepuri dintr-o dată". În Piața Victoriei discursul  referitor la tema enunțata lupta pentru moralitate creștină, împotriva asaltului ideologiei LGBT a cam lipsit, s-au spus doar cîteva cuvinte , singurul vorbitor a fost Tony Berbece . Nu a fost invitat nici un personaj proeminent care sustine cauza conservatorismului creștin de talia lui Mihai Neamțu, nici un pastor important nu a luat cuvântul. 

Programul muzical care a urmat a fost unul in stil pop, rock, disco atointitulat  și "închinare contemporană " , Berbece a numit-o   "program de biserică"  . Carismaticii și adeptii bisericilor independente au fost  în extaz , se unduiau în ritm de dans fluturând mâinile pe sus . 

Manifestația a fost un succes și un eșec în același timp, succesul a fost pentru Tony Berbece și "biserica  Profides"  , eșecul a fost pentru ideea de unitate între creștini, nu poate să existe unitate fară ca reprezentații mai multor culte să fie invitați să participe  și să ia cuvântul. Dar cum să invite Tony Berbece pastori proeminenți de la alte culte când el e cunoscut ca "rebel" , după absolvirea ITP a părăsit cultul penticostal și și-a creat o "biserică privată" cu numele Profides cu inclinații carismatice , puțin probabil să aibe relații apropiate cu conducerile cultelor din Romania.

Ramâne de văzut ce ecou va avea manifestația în mass media centrală , dacă va exista vreunul , nu am văzut din reportajul transmis de Vocea Creștinilor (cu telefonul mobil), nici un car de reportaj al vreunei televiziuni, doar vreo doi cu aparate de filmat. 

Până una alta tinerii cu închinare progresistă "contemporană"  se erijeaza în reprezentanții neoprotestanților din România , acesta sa fie viitorul luminos al mișcarii evanghelice din România ? Profides și alții "cool" ca ei ? ar fi vai de noi.

La Telejurnalul TVR de la ora 20 din 22 oct. nu sa difuzat nimic legat de acest subiect, nu au uitat insă de închinarea la moaște...(TVR mai poate fi numit și "Moaște TV" la câtă reclamă face la moaște).

UPDATE  24 .10. 2022 

Tony Berbece a și anuntat după  marș că "show-ul" de abia acum începe , o sa urmeze ieșiri în stradă una după alta , cu muzică, cu rugăciuni publice, demostrații. Tinerii deja văd în el un lider  spiritual de anvergură  națională. Și pastorul  Ianovici (cel ieșit recent dintr-un scandal ) care a participat și el la marș  anunță că era cultelor cu reguli protocolare sa încheiat , a sosit vremea independenților cu inițiativă . 

.

Marșul apărătorilor credinței

 

In data de 22 octombrie 2022 ora 16 este programat la Bucuresti  Marsul aparatorilor credintei ,o maniferatatie organizata de Tony Berbece si biserica independenta  Profides . Sunt invitati sa participe toti crestinii din Bucuresti dar nu numai. Se va demonstra pentru normalitate, pentru promovarea credintei crestine indiferant de denominatiune. 

Manifestatia va incepe in Piata Universitatii si va continua prin centrul capitalei pana in Piata Victoriei ,unde va fi  un program de doua ore care va include  un mesaj din partea lui Tony Berbece si vor canta doua formatii muzicale care interpreteaza  muzica in stil "contemporan" (Christian pop)  Profides si Cristocentric .

Chiar daca organizatori nu sunt cei care trebuie - Alianta Evanghelica ar fi fost mult mai potrivita pentru un astfel de eveniment - si nu o biserica nondenominationala  "nonconformista"  - ar fi bine totusi ca cat mai multi crestini sa participe la eveniment pentru ca scopul este unul nobil, promovarea valorilor crestine si al normalitatii. Sa le aratam progresistilor atei ca crestinii sunt o forta au voce in tara asta si nu sunt de neglijat. . 

VIDEO LIVE 

Religia protestantă egocentrică ? analiza efectuată de câțiva teologi moderni

                                                                             

Adevărul iese  la iveala, teologii protestanti încep sa vadă realitatea, constată că ceva nu e în regula cu dogma. Nu este o noutate că Luther a înlocuit faptele cu credința și că în prefața Noului Testament pe care la tradus în limba germană a scris că epistola lui Iacov este "de paie " punând într-o lumină nefavorabilă nu doar pe Iacov fratele Domnului  și episcop al bisericii din Ierusalim  dar și însăși notiunea de "fapte bune"  care au devenit apoi în viziunea unor  neoprotestanți   "o haină murdară înaintea Domnului ".

 Într-o carte publicată  de editura Stephanus  "Dicționar Biblic" apare un text scris de câțiva teologi protestanti moderni care afirmă câteva adevăruri demult cunoscute dar prea puțin discutate în mediul protestant , capitolul respectiv din carte este intitulat :

 Teologii moderni despre epistola lui Iacov

Epistola lui Iacob se ocupă de nevoia creştinilor de a se împotrivi tendinţei de a face compromisuri cu lumea, în special în ce priveşte folosirea bogăţiei. Epistola completează şi nu contrazice nicidecum învăţătura din Galateni şi Romani cu privire la justificare. 

Romano-catolicii au preţuit întotdeauna Epistola foarte mult, considerând că aduce dovezi în favoarea doctrinelor justificării prin fapte, mărturisirii auriculare (5:16) şi ungerii (5:14). 

Pe de altă parte, protestanţii – influenţaţi greşit de Luther – au avut tendinţa să o considere oarecum neconforma pentru ca dadea o importanta deosebita faptelor..

 Calvin a arătat ca aceasta Epistolă nu conţine nici un lucru nedemn de un apostol al lui Cristos, ci dimpotrivă, dă învăţături despre multe subiecte care sunt toate importante pentru trăirea creştina, cum sunt „răbdarea, rugăciunea către Dumnezeu, supremaţia şi roadă adevărului ceresc, umilinţa, îndatoririle sfinte, ţinerea limbii în frâu, cultivarea păcii, înfrânarea poftelor, dispreţul din partea lumii, şi altele asemănătoare”.

Mulţi credincioşi evanghelici moderni au început să vadă greşeala făcută prin subestimarea implicaţiilor etice ale justificării şi a locului pe care faptele bune ar trebui să-l ocupe în viaţa creştină.

R. V. G. Tasker a spus în TNTC: „Ori de câte ori credinţa nu are ca rod dragoste şi când dogma, oricât de corectă, nu este raportată la viaţă; ori de câte ori creştinii sunt tentaţi să adopte o religie egocentrică şi să devina indiferenţi faţă de nevoile sociale şi materiale ale altora; sau ori de câte ori ei tăgăduiesc prin felul lor de viaţă crezul pe care-l proclamă şi par mai dornici să fie prieteni cu lumea decât prieteni cu Dumnezeu, Epistola lui Iacov are ceva de spus pentru cei care o resping în detrimentul lor”.

Ostilitatea lui Luther manifestată față de epistola lui Iacov sa transmis mai departe prin intermediul doctrinei către cultele care au preluato inclusiv neoprotestanți . In biserici se evită studierea pasajelor din Scriptură care evidențează importanța faptelor precum epistola lui Iacov sau Evanghelia dupa Matei cap. 25: 31- 46 .  În final rămânem cu o religie egocentrică în care contează doar propria persoană, total opusă creștinismului autentic in care dragostea față de aproape manifestată prin fapte reprezintă fundamentul dogmei creștine.

Apelul meu ca biserica să mă concedieze I Când un Pastor poate fi CONCEDIAT?!

 

Vacanța la mare a creștinului modern | Preacurvie | Nuditatea creștinului

               Diana Graur - Jurnal de suflet

A fost în moarte clinică timp de 11 ore

 

Siguranța mîntuirii la protestanți este reală sau doar o iluzie ?

                                                                                        

La început un scurt istoric 

Biserica Luterană

Credința luterană a apărut odată cu reforma protestantă, inițiată de Martin Luther preot și profesor catolic  , totul a început în 1517  când acesta a afișat pe ușa castelului bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care condamna indulgențele prin care se puteau "cumpăra" iertarea păcatelor. După îndelungi framântări Luther a descoperit în sfârșit "secretul" obținerii mântuirii , omul este justificat prin credință deci va fi mântuit garantat numai prin credință , această doctrină are la bază  versete din epistola lui Pavel către Efeseni cap. 2 v. 8-9 .

Mai mult de atât Luther credea că pentru cine are credință păcatul nici nu mai există :

Dacă cineva are credinţă, adulterul nu este păcat”, spunea Luther în faimoasa sa predică despre căsătorie (Jarrel, Baptist Church Perpetuity, p. 228)."

   

Biserica Reformată

                                             

Calvinismul este un cult religios protestant, întemeiat în sec. al XVI-lea de teologul francez  Jean Calvin care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la Botez și Cuminecătură (Cina Domnului).

Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui, și susține nepracticarea semnului crucii, neîmbogățirea clerului etc. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor  acestia aleg calea Domnului prin apartenența la biserică . Cei care frecventează o biserică se consideră că  sunt aleși prin predestinare  deci  mântuiți iar mîntuirea nu se pierde niciodată. 

Realitatea de la firul ierbii

Ca să ințelegem mai bine despre ce este vorba am să relatez și o experiență personală  fiind născut și crescut într-un oraș  din Transilvania am trăit printre sași și unguri, sașii majoritatea luterani, ungurii reformați (calviniști) astfel am putut să-mi fac o impresie realistă în ce privește cele doua confesiuni.  Dacă din punct de vedere al bisericii de care aparțin al doctrinei religioase între  luterani sau  reformați pe de o parte și ortodocși există diferențe colosale, în practică dacă compari comportamentul în societate între ei  diferențele sunt aproape zero, și unii și alții fac parte din ceea ce numim lume în consecință se comportă "ca lumea" . Există totuși diferențe la capitolul civilizație și moravuri  clar  în favoarea protestanților ,deși nici ortodocșii nu sunt toți la fel,  dar când e vorba de modul de trai (păcătoșenie) diferențele par nesemnificative . Am locuit in aceasi camera impreuna cu un maghiar reformat, știa toate injuraturile românilor  de religie strămoșeacă  pe dinafară , era un fumător înrăit , în final a dat într-o boală incurabilă , probabil consecință a fumatului care la răpus fulgerator.

 Asta ma făcut sa mă întreb oare omul acesta unde sa dus în rai sau în iad ? Am încercat cât am fost împreuna să discut despre Scriptură, creștinism, ma refuzat categoric, nu suporta noțiunea de pocaință, i se parea ceva ridicol.  Conform doctrinei calviniste sa dus în rai dar conform modului cum și-a trăit viața....Scriptura este clară . 

Intemeietorii doctrinelor vor sa dea oamenilor iluzia unei mântuiri garantate  în cultul lor , dar este doar o iluzie în realitate  ambele culte amintite oferă o formă de creștinism superficial. Un exemplu mai recent este și acceptarea de către tot mai mulți  luterani a ideologiei LGBT.

O formă de  creștinism mai profund  a apărut odată cu Reforma Radicală , primii fiind anabaptiștii (1525), pocaința , nașterea din nou și separarea de lume fiind elemente esențiale fără de care nu există creștinism autentic. Anabatiștii însă nu merg orbește pe doctrina luterană a mântuirii garantate numai prin credință, au o pozitie mai nuanțată conformă Scripturii.

Ambele biserici cea Luterana și cea Reformată au luat din Scriptură fragmente, 2- 3  versete care le-a convenit din care și-au facut o doctrină. Noul Testament se ia in considerare în intregime altfel dăm oamenilor doar o iluzie a mântuirii iar consecințele finale pot fi dramatice.

..