Adevărul iese la iveala, teologii protestanti încep sa vadă realitatea, constată că ceva nu e în regula cu dogma. Nu este o noutate că Luther a înlocuit faptele cu credința și că în prefața Noului Testament pe care la tradus în limba germană a scris că epistola lui Iacov este "de paie " punând într-o lumină nefavorabilă nu doar pe Iacov fratele Domnului și episcop al bisericii din Ierusalim dar și însăși notiunea de "fapte bune" care au devenit apoi în viziunea unor neoprotestanți "o haină murdară înaintea Domnului ".
Într-o carte publicată de editura Stephanus "Dicționar Biblic" apare un text scris de câțiva teologi protestanti moderni care afirmă câteva adevăruri demult cunoscute dar prea puțin discutate în mediul protestant , capitolul respectiv din carte este intitulat :
Teologii moderni despre epistola lui Iacov
Epistola lui Iacob se ocupă de nevoia creştinilor de a se împotrivi tendinţei de a face compromisuri cu lumea, în special în ce priveşte folosirea bogăţiei. Epistola completează şi nu contrazice nicidecum învăţătura din Galateni şi Romani cu privire la justificare.
Romano-catolicii au preţuit întotdeauna Epistola foarte mult, considerând că aduce dovezi în favoarea doctrinelor justificării prin fapte, mărturisirii auriculare (5:16) şi ungerii (5:14).
Pe de altă parte, protestanţii – influenţaţi greşit de Luther – au avut tendinţa să o considere oarecum neconforma pentru ca dadea o importanta deosebita faptelor..
Calvin a arătat ca aceasta Epistolă nu conţine nici un lucru nedemn de un apostol al lui Cristos, ci dimpotrivă, dă învăţături despre multe subiecte care sunt toate importante pentru trăirea creştina, cum sunt „răbdarea, rugăciunea către Dumnezeu, supremaţia şi roadă adevărului ceresc, umilinţa, îndatoririle sfinte, ţinerea limbii în frâu, cultivarea păcii, înfrânarea poftelor, dispreţul din partea lumii, şi altele asemănătoare”.
Mulţi credincioşi evanghelici moderni au început să vadă greşeala făcută prin subestimarea implicaţiilor etice ale justificării şi a locului pe care faptele bune ar trebui să-l ocupe în viaţa creştină.
R. V. G. Tasker a spus în TNTC: „Ori de câte ori credinţa nu are ca rod dragoste şi când dogma, oricât de corectă, nu este raportată la viaţă; ori de câte ori creştinii sunt tentaţi să adopte o religie egocentrică şi să devina indiferenţi faţă de nevoile sociale şi materiale ale altora; sau ori de câte ori ei tăgăduiesc prin felul lor de viaţă crezul pe care-l proclamă şi par mai dornici să fie prieteni cu lumea decât prieteni cu Dumnezeu, Epistola lui Iacov are ceva de spus pentru cei care o resping în detrimentul lor”.
Ostilitatea lui Luther manifestată față de epistola lui Iacov sa transmis mai departe prin intermediul doctrinei către cultele care au preluato inclusiv neoprotestanți . In biserici se evită studierea pasajelor din Scriptură care evidențează importanța faptelor precum epistola lui Iacov sau Evanghelia dupa Matei cap. 25: 31- 46 . În final rămânem cu o religie egocentrică în care contează doar propria persoană, total opusă creștinismului autentic in care dragostea față de aproape manifestată prin fapte reprezintă fundamentul dogmei creștine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu