Muzica bisericească versus muzica laică

                                                                           

                                                              

     Muzica este de doua feluri - ca de altfel si celelalte forme de arta – laica si bisericeasca. Fiecare dintre acestea s-a dezvoltat plecand de la sentimente si stari sufletesti diferite. Muzica laica este o expresie a sentimentelor si a dorintelor lumesti. Desi aceste sentimente pot fi foarte delicate (romantice, sentimentale, idealiste etc.), ele nu inceteaza a fi trupesti. Totusi, multi oameni considera aceste sentimente spirituale. Insa, sentimentele spirituale (duhovnicesti) sunt exprimate numai prin muzica bisericeasca. Doar muzica bisericeasca poate cu adevarat exprima trairile ascunse ale inimii, ce sunt in intregime diferite de cele inspirate si intretinute de muzica laica. Ea exprima pocainta, smerenia, suferinta, zdrobirea inimii si intristarea cea dupa Dumnezeu, care, dupa cum Sfantul Apostol Pavel ne spune, aduc "pocainta spre mantuire” (2 Cor 7,10).

Muzica bisericeasca poate evoca, de asemenea, simtaminte de rugaciune, multumire, si entuziasm sfant. Muzica laica, pe de alta parte - chiar si cea mai curata - exprima sentimente trupesti, chiar si atunci cand este inspirata de suferinta si durere. Acest tip de suferinta este numit de catre Sfantul Apostol Pavel, "intristare a lumii” care "aduce moarte”(2 Cor 7,10).

In aceste directii s-au format aceste doua genuri de muzica, cea laica, starneste emotia – orice tip de emotie – si muzica bisericeasca, care evoca pocainta. Sfantul Ioan Gura de Aur condamna in mod ferm incercarile facute de catre cativa contemporani ai sai de a introduce in Biserica muzica laica, muzica teatrelor si a mimilor.

Numai artele care s-au dezvoltat plecand de la motive sincere, de manifestare a evlaviei, incepand cu primii ani ai Crestinismului, au dat expresie esentei spirituale a religiei crestine. Acestea sunt singurele ce pot fi numite liturgice, adica, spirituale, in sensul pe care religia il da termenului spiritual (duhovnicesc). "Cantarile duhovnicesti”, despre care Sfantul Apostol Pavel vorbeste, sunt expresia unei asememenea arte.

Photios Kontoglou - Greek artist and writer

 

Închinarea este diverstisment în biserică - Pastor Paul Washer

                                                                                 

Conflicul între generații - la neoprotestanți

                                                                                         

  Cu ceva timp in urma am  avut o discutie controversata cu cativa tineri pe facebook referitoare la muzica contemporana si bateriile de tobe in biserică, ei sustinand ideea indroducerii tobelor in biserica eu fiind impotriva. La un moment dat unul dintre ei mi-au spus ca ceea ce sustin eu sunt "niste  idei si metalitati din secolul trecut" , acum tinerii au alte idei, ei sustin tobele in biserica, sustin muzica moderna si tot ce apare nou (culmea unul  ei era fiu de pastor si student la Instititul Teologic Baptist ) . Cam straniu dar ei astea le-au prins si vor sa mearga cu ele mai departe. 

Este adevarat , eu cand m-am covertit  nu exista baterie de tobe in bisericile de pocaiti , dar chiar si atunci cand a venit o formatie ( trupa) de muzica contemporana din SUA in biserica noastra cu tobe si muzica ritmata moderna desi eram tanar (sub 30 de ani) nu mi sa parut deloc potrivita ca muzica crestina ,dimpotriva mi sa parut ceva extrem de lumesc.

Asta cu difereanta si conflicul intre generatii merge bine in lume, dar nu ar trebui sa existe la crestini pocaiti pentru ca indiferent de varsta persoanei conteaza daca esti sau nu calauzit de Duhul lui Dumnezeu . Nu cred ca  Dumnezeu îi spune unuia ca bateria de tobe este buna in biserica iar celuilant exact pe dos ca nu este buna, unul din cei doi sigur greseste , nu este calauzit de Dumnezeu ci de firea pamanteasca. 

Nu avem nimic scris  in Noul Testament referitor la instrumentele muzicale in biserica crestina  de aceea aceste lucruri au fost  reglementate  de-a lungul timpului  de catre apostoli in primul secol apoi de episcopi si cei asa numiti "parinti bisericesti" (episcopi in biserici importante). Chiar daca presupunem ca au comis si greseli este greu de crezut ca cel putin o buna parte din ei sa nu fost calauziti de Duhul lui Dumnezeu , El nu si-a abandonat Biserica Sa niciodata . Iar acesti lideri crestini au decis ca in Biserica Crestina sa nu fie acceptate ca instrumente muzicale decat cel mult orga, pentru a nu face din Biserica lui Hristos, o sala de spectacol & distractii. 

                     https://muzicacrestinanet.wordpress.com/istoria-muzicii-crestine/

Chiar si in bisericile protestante si neoprotestante ( cu  exceptia luteranilor care au introdus orga) la inceput nu au existat instrumente de nici un fel . Dupa un timp la o parte dintre baptisti sa introdus orga, doar in ultimul secol sau acceptat si alte instrumente dar nu toate . O liberalizare totala a aparut doar dupa anul 1965 in SUA cand s-au acceptat toate instrumentele inclusiv toba si toate genurile muzicale (laice). 

Cand bisericile devin liberale acolo deja nu mai vorbim de calauzirea lui Dumnezeu, ci de firea pamanteasca . Si atunci cand firea pamanteasca îi calauzeste pe oameni, inclusiv pe tinerii din biserici ,pe studentii la teologie si pastori atunci va apare si conflictul intre generatii si cei multi , mai tineri si libertini  s-ar putea  impune in biserici . Dar ramane un semn de intrebare biserica respectiva in ce masura mai poate fi numita Biserica lui Hristos. (?!).

                                                                    

Vezi si BISERICA DUPĂ MODEL AMERICAN