Iacov epistola de paie - Luteranii vs. anabaptistii

 

Mircea Eliade, istoric al religiilor, român: „primele forme creştine (din primul secol ) erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice”

Opiniile diferite ale celor trei tabere, Catolice, Protestante şi Anabaptiste, cu privire la autoritatea Scripturii a dus la percepţii diferite asupra felului credinţei şi a rolului ei în mântuire. Percepţiile diferite ale credinţei au dus la moduri diferite de trăire a vieţii.

Biserica Romei predica virtutea faptelor, dar nu o practica. Laicii erau îndemnaţi spre fapte bune şi trăire virtuoasă, dar Biserica punea la dispoziţia păcătosului şi mijloacele de a-şi cumpăra sau câştiga dreptul de a ajunge în rai.

Luther şi ceilalţi reformatori au înlocuit faptele pentru câştigarea mântuirii cu credinţa. Credinţa a fost centrul teologiei Protestante. Luther a mers atât de departe încât a refuzat să recunoască Epistola lui Iacov ca inspirată, considerând-o „epistolă de paie” deoarece insista asupra unei credinţe validate prin fapte. Dar combinaţia doctrinelor incapacităţii omului de a face ceva pentru a se mântui cu credinţa teoretică mântuitoare a dus la o concepţie nefericită şi la un eşec moral al Protestantismului. „Dacă cineva are credinţă, adulterul nu este păcat”, spunea Luther în faimoasa sa predică despre căsătorie (Jarrel, Baptist Church Perpetuity, p. 228).

Luther scria lui Philip Melachton de la Wartburg, într-o scrisoare datată 1 August 1521: „Hai, acceptă! Fii păcătos! Şi nu păcătui pe jumătate: păcătuieşte de-a dreptul, până la capăt! Păcate făcute pe jumătate? Nu; ci din cele adevărate, serioase, păcate enorme! (Lucien Lefabvre, Martin Luther, un destin, p. 112). În 1530, îi scria lui Weller, „Sunt momente în care trebuie să bei un pahar în plus şi să te distrezi, pe scurt, să comiţi vreun păcat din ură şi dispreţ faţă de diavol, ca să nu-i laşi destul loc pentru prostiile minuscule din care să facă un caz de conştiinţă… Deci, dacă diavolul vine în faţa ta şi-ţi spune: ‚Să nu bei!’, răspunde-i imediat: ‚Ba chiar o să beau pentru că tu nu-mi dai voie, şi-o să beau zdravăn!’ Trebuie întotdeauna să faci ceea ce Satana îţi interzice!” Şi adaugă: „Ce alt motiv crezi că am să beau din ce în ce mai mult din vinul meu curat, să spun tot mai multe vorbe fără nici o reţinere şi să iau parte din ce în ce mai des la mese bogate? Ca să-mi bat joc de diavol şi să-l supăr, aşa cum el îşi bătea joc de mine şi mă supăra odinioară!” Şi apoi, „Oh, dac-aş putea în sfârşit să imaginez un păcat enorm ca să-l decepţionez pe diavol şi să înţeleagă odată că nu recunosc nici un păcat şi conştiinţa mea nu-mi reproşează nici unul!” (Ibid, p. 193).

Mesajul lui Luther este şocant, dar chiar dacă ar fi să luăm în considerare argumentul că Luther exagera doar, cum făcea adesea, o analiză a efectului predicilor sale printre populaţia protestantă va arăta că aceste lucruri nu se rezumau doar la teorie, dar erau luate în serios şi practicate. Doctrinele voinţei sclave, supuse naturii păcătoase, a predestinării şi a salvării prin credinţă teoretică a dus în Protestantism la scuzarea păcatului. Această combinaţie periculoasă a provocat asaltul Anabaptist asupra eticii Protestante.

Hans Denck scria: „Pe de o parte, unii spun că au libertate a voinţei. Cu toate acestea nu sunt dispuşi să facă nici cel mai mic lucru pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu. Pe de altă parte sunt cei care spun că nu au voinţa liberă deoarece văd că nu pot face ce este bine. Cu toate acestea, nu permit cuvântului [adică cuvântului interior – mărturiei Duhului şi a conştiinţei] să lucreze în ei (Matei 23).

„De aceea, întregul creştinism nominal este plin de adulterini, avari, beţivi şi alţii de aceeaşi teapă” (Williams, op. cit., p. 106). „Cuvântul lui Dumnezeu este deja în tine înainte să îl cauţi, îţi dă înainte ca tu să ceri, îţi deschide înainte ca tu să baţi. Nimeni nu vine de la sine la Cristos decât dacă îl trage Tatăl, ceea ce El face cu adevărat, după bunătatea Sa. 

Hubmaier spunea: „Tocmai sub mantia acestor jumătăţi de adevăruri mai sus menţionate, [1. ‚Noi credem. Credinţa ne mântuieşte. 2. Nu putem face nimic bun, Dumnezeu lucrează în noi voinţa şi înfăptuirea, nu avem voinţă liberă”] au ajuns să domine toate felurile de răutate, infidelitate şi nedreptate. Căci după cum toate istoriile demonstrează, lumea este mai rea acum (să ne audă Dumnezeu plângerea) decât a fost acum o mie de ani. Toate acestea au loc, din păcate, sub aparenţa evangheliei. Căci imediat ce le spune cineva, este scris (Ps. 37:27): Depărtaţi-vă de rău şi faceţi binele – imediat ei răspund „Nu putem face nimic bun; toate lucrurile au loc după hotărârea lui Dumnezeu şi din necesitate” – înţelegând prin aceasta că li se permite să păcătuiască. Dacă cineva spune mai departe: Este scris (Ioan 5:29; 15:6; Mat. 25:41) că cei ce fac răul vor merge în focul veşnic, imediat ei găsesc un şorţ de frunze de smochin cu care îşi acoperă infracţiunile şi spun: „Doar credinţa ne mântuieşte, nu faptele noastre.” Într-adevăr, am auzit de la mulţi oameni că de mult timp nu s-au rugat, nici nu au postit, nici nu au dăruit din milă deoarece preoţii lor le spun cum faptele lor nu sunt de nici un folos înaintea lui Dumnezeu şi de aceea ei renunţă imediat la ele” (Williams, op. cit., p. 115).

Hans Hut afirma: „oricine se încrede în ei [în Reformatori] va fi înşelat, căci doctrina lor nu este altceva decât credinţă, şi nu merge mai departe… Oh, cât de lamentabil înşeală ei întreaga lume în vremurile noastre… cu credinţa lor falsă şi născocită, o credinţă care nu este urmată de nici o îmbunătăţire morală” (Verduin, op. cit., p. 105). Michael Sattler îi condamna pe Reformatori pentru acelaşi lucru, spunând că ei „aruncă faptele fără credinţă atât de mult într-o parte încât construiesc o credinţă fără fapte” (Ibid.).

În nici un alt domeniu nu au ieşit Anabaptiştii mai mult în evidenţă decât în acest aspect practic. Philip de Hesse, pe ale cărui domenii Anabaptiştii s-au bucurat de mai multă toleranţă decât în celelalte landuri germane, spunea: „Eu văd cu adevărat mai multă îmbunătăţire morală printre ei decât printre cei care sunt luterani” (Verduin, op. cit., p. 108). Aşa de mare era diferenţa dintre Anabaptişti şi ceilalţi încât oricine încerca să ducă o viaţă curată era suspectat de a fi Anabaptist. Harold Bender, în faimosul său eseu „Viziunea Anabaptistă”, a citat o mărturie pozitivă din partea unuia dintre marii adversari ai Anabaptiştilor, Franz Agricola: „Printre sectele eretice existente, nu este nici una care în aparenţă duce o viaţă mai pioasă decât Anabaptiştii. Cât priveşte viaţa lor publică, exterioară, ei sunt ireproşabili. Între ei nu se găseşte nici o minciună, înşelăciune, înjurătură, ceartă, limbaj respingător, mâncare şi băutură intemperată, afişare a bunurilor personale, ci umilinţă, răbdare, dreptate, îngrijire, cinste, cumpătare, sinceritate într-o aşa măsură că s-ar putea presupune că ei aveau Duhul lui Dumnezeu” (Hershberger, Recovery of the Anabaptist Vision, p. 45).

Chiar şi Reformatorii admiteau aceasta. Capito mărturiseşte că radicalii „se păzeau de viciile ofensatoare atât de comune printre ai noştri” (Verduin, op. cit., p. 108). Predicatorii Reformaţi din Berna observau: „Anabaptiştii au asemănarea unei pietăţi exterioare într-un grad mult mai ridicat decât noi sau celelalte biserici care, în uniune cu noi, îl mărturisesc pe Cristos; şi ei evită păcatele ofensatoare care sunt foarte comune printre noi” (Verduin, op. cit., 109). Luther recunoaşte aceasta, dar încearcă să scape astfel: „Doctrina şi viaţa trebuie deosebite una de cealaltă. La noi, conduita este la fel de rea ca cea a papiştilor. Noi nu ne opunem lor pe baza conduitei. Hus şi Wyclif, care subliniau conduita, nu erau conştienţi de asta… dar să tratezi doctrina, aceasta înseamnă să faci faţă cu adevărat problemelor” (Verduin, op. cit., p. 108).

Caspar Schwenckfeld, discipol al lui Luther, care mai târziu a devenit Spiritualist, afirma: „Sunt calomniat, atât de predicatori cât şi de alţii, că sunt Anabaptist, la fel cum tuturor celor care trăiesc o viaţă creştină adevărată, pioasă, li se dă aproape peste tot acest nume” (Hershberger, op. cit., p. 46-47). „Bullinger însuşi se plângea că ‚există unii care în realitate nu sunt Anabaptişti, dar şi-au pronunţat aversiunea faţă de senzualitatea şi frivolitatea lumii, prin urmare condamnând păcatul şi viciul, fiind în consecinţă numiţi sau numiţi greşit Anabaptişti de persoane capricioase.’ Vasta colecţie de materiale originale Anabaptiste, numită comun Taufer-Akten, care se află în curs de publicare, conţine un număr de ilustraţii specifice ale acestui fapt. Pe de altă parte, în 1570, un anume Hans Jager din Vohringen în Wurttemberg a fost adus înaintea curţii sub suspiciunea de a fi Anabaptist în primul rând fiindcă nu înjura şi trăia o viaţă ireproşabilă” (Ibid.).

Anabaptiştii erau dedicaţi teologiei „uceniciei”. Pentru ei, creştinul era mântuit din păcatele sale, nu în ele. Creştinul putea să cadă în păcat, dar nu putea trăi în el. Cine trăia în păcat nu era considerat a fi mântuit, indiferent cât de drept era în doctrină. Călăuzirea Duhului nu se rezuma doar la călăuzirea în adevărata doctrină, ci în aplicarea acesteia în viaţa de zi cu zi. Bender susţine că „Marele cuvânt al Anabaptiştilor nu a fost ‚credinţa’, ca pentru reformatori, ci ‚urmarea’ (nachfolge Christi)” (Hershberger, op. cit., p. 43).

Pentru ei, iubirea aproapelui era dovada naşterii din nou. Thomas Manz spunea din închisoare în una din ultimele sale scrieri: „De aceea, urmându-l pe Cristos pe adevărata cale pe care El Însuşi ne-a arătat-o, adevăraţii Săi slujitori nu trebuie să urască pe nimeni. Avem înaintea noastră această lumină a vieţii şi ne bucurăm să mergem pe acea cale. Dar oricine este plin de ură şi invidie, oricine trădează, acuză, bate şi se ceartă în mod mizerabil, nu poate fi Creştin” (Liechty, op. cit., p. 19).

Acest fel de viaţă le-a atras simpatia şi aderenţa multora. Wenger îl citează pe Sebastian Franck care scria în 1530: „S-a ridicat din litera Scripturii, independentă de bisericile de stat, o nouă sectă care a fost numită Anabaptişti… Prin impresia bună a acestei secte şi chemarea lor la litera Scripturii la care ei aderau strict, şi-au atras în sânul lor multe mii de inimi temătoare de Dumnezeu care aveau zel pentru Dumnezeu” (Hersberger, op. cit., p. 175). Harold Bender îl citează pe Franck: „Anabaptiştii … au câştigat în scurt timp o mare mulţime de discipoli… atrăgând multe suflete sincere care aveau râvnă pentru Dumnezeu, căci ei nu învăţau altceva decât iubirea, credinţa, şi crucea. Se arătau a fi umili, răbdători sub multă suferinţă; ei frâng pâinea între ei ca dovadă a unităţii şi iubirii. Se ajută cu credincioşie unii pe alţii şi îşi spun unii altora fraţi… Au murit ca martiri, cu răbdare şi umilinţă îndurând orice persecuţie” (Hershberger, op. cit., p. 46).

Anabaptiştii se luptau, asemenea grupărilor disidente dinaintea lor, împotriva standardului moral mediocru comun acceptat în societate/Biserică. Din această cauză au fost identificaţi cu Donatiştii şi Catharii.

Au fost acuzaţi că se cred sfinţi, fără păcat. Însă ei întotdeauna au respins perfecţionismul. Menno spunea: „Să nu credeţi că ne lăudăm că suntem perfecţi şi fără păcat. Deloc. Cât despre mine, eu mărturisesc că deseori rugăciunile mele sunt amestecate cu păcat şi neprihănirea mea cu prihana” (Verduin, op. cit., p. 103). Hubmaier răspunde aceleiaşi acuzaţii: „Dar acuzaţia că ne lăudăm că nu mai putem păcătui după botez şi alte asemenea lucruri, este o nedreptate monstruoasă. Fiindcă noi ştim că atât înainte cât şi după botez, suntem nişte bieţi păcătoşi mizerabili, şi dacă spunem că nu păcătuim, suntem mincinoşi şi adevărul nu este în noi” (Estep, op. cit., p. 155).

Urmarea lui Cristos, imitarea Lui, le aducea ură, dispreţ, suferinţe, persecuţie şi de multe ori sfârşitul tragic în mâinile călăilor. Experimentarea „Cristosului amar”, după cum numeau toate aceste suferinţe, era pentru ei o dovadă incontestabilă a adevăratei ucenicii. Persecuţia şi martirajul le întăreau convingerea că ei reprezintă adevărata turmă a lui Cristos, care a profeţit că urmaşii Lui vor fi persecutaţi. Într-adevăr, mulţi au murit cu o rugăciune, o cântare sau un îndemn pentru spectatori pe buze, demni şi neclintiţi în hotărârea de a-L urma pe Domnul lor până la capăt.

Cele trei mari tabere promovau un „creştinism” diferit nu doar în aparenţă, ci în esenţă. Catolicismul vede în primirea harului prin intermediul unei instituţii sacramentale-sacerdote esenţa creştinismului. Protestantismul are ca esenţă experimentarea harului lui Dumnezeu în adâncul fiinţei prin credinţă. Pentru Anabaptism, esenţa creştinismului este transformarea vieţii prin credinţă, în imitarea lui Cristos. Aceste trei concepte nu se puteau amesteca.

Standardul moral Anabaptist era cel găsit, prin intermediul Scripturilor, în persoana lui Isus Cristos. Ei considerau lumea Catolică şi Protestantă ca fiind căzută în păcat şi despărţită de Dumnezeu, fiind deci o piedică în încercarea lor de a se apropia cât mai mult de standardul lor. De aceea, în încercarea de a persevera spre sfinţenie, Anabaptiştii promovau o separare a credinciosului de cei necredincioşi. În Mărturisirea de la Schleitheim, ei declarau:

„IV. Noi suntem de acord [după cum urmează] asupra separării: O separare va fi făcută de răul şi de ticăloşia pe care diavolul a sădit-o în lume; în acest fel, pentru a nu avea pur şi simplu părtăşie cu ei [cei răi] şi să nu alergăm împreună cu ei spre mulţimea abominaţiilor lor. Aşa stau lucrurile: Din moment ce toţi cei care nu umblă în ascultare faţă de credinţă, şi nu s-au unit cu Dumnezeu aşa încât să dorească să Îi împlinească voia, sunt o mare abominaţie înaintea lui Dumnezeu, nu este posibil ca altceva să crească sau să iasă din ei decât lucruri abominabile. Căci cu adevărat toate făpturile se găsesc în doar două clase, buni şi răi, credincioşi şi necredincioşi, întuneric şi lumină, lumea şi cei [care au ieşit] din lume, templul lui Dumnezeu şi idolii, Cristos şi Belial; şi nici unul nu poate avea parte de la celălalt” (Noll, Confessions and Catechisms of the Reformation, p. 52, 53).

Deoarece nu credeau într-o izolare a individului de restul oamenilor, doctrina separării i-a condus spre cea mai mare doctrină „radicală” predicată de ei, doctrina despre biserică.

[dintr-un articol de Raul Enyadi, preluat de pe resursecrestine

sursa : https://ascultareacredintei.blogspot.com/search?q=iacov+epistola+de+paie

..

Evanghelia dupa Luther

 

 

"Evanghelia dupa Luther"  de la devierile  Evului Mediu la cele actuale

Nu ingrozim  cand citim ce spun unele texte teologice  ortodoxe si catolice  care ne dau impresia ca sunt copiate din paganism , toate fiind elaborate de catre ierarhii bisericii catolice in secolele IV, V la sute de ani  de la aparitia crestinismului. Dar Biserica Catolica  a mers chiar mai departe in secolul XV in dorinta sa a strange mai multi  bani pentru construirea de catedrale marete au inventat indulgentele , prin care se pretindea ca daca se plateste suma de bani ceruta de  Biserica aceasta va rezolva problema pacatelor trecute, prezente si viitoare ale enoriasilor si scoaterea pacatosilor din purgatoriu , pentru a ajunge in rai.

Scurt istoric

Martin Luther preot si profesor catolic german a fost profund indignat de aberatiile inventate de  ierahii Biseicii Catolice  si a afisat in anul 1517 la intrarea bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care condamna  aceste indulgente si devierile de la Scriptura  . Ulterior a facut si alte demersuri la conducerea Bisericii inclusiv catre Papa dar si al autoritatilor locale , insa toate au fost respinse. In final Martin Luther a fost excomunicat din Biserica Catolica in 1521 . Desi a fost  declarat eretic si comdamnat la moarte de catre autoritatile eclesiale si de stat  nu sa ajuns la o astfel de pedeapsa (desi a fost nevoit sa stea un an ascuns)  datorita popularitatii mari in randul conationalilor  germani care sau ralitat in jurul reformatorului. Desi intial Luther a dorit doar sa reformeze din interior Biserica Catolica a sfarsit prin a se separa total de aceasta infiintand o noua biserica  Luterana Evanghelica care sa extins apoi in Europa centrala si de nord. 

Doctrina

In timp ce a stat ascuns Luther a tradus biblia in limba germana , cu ocazia aceasta el a facut si o "mica"  modificare in biblie la textul german ”omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci NUMAI prin credinţa.„(Galateni 2,16), adaugând  cuvântul „numai”, adica „numai prin credinta”. Dupa publicarea Bibliei germane, un teolog I-a atras atentia asupra acestei adaugiri considerate de acesta  nepermise la textul Scripturii. Raspunsul lui Luther a fost, „Daca Doctor Luther spune „numai” atunci este „numai”. Cei care spun astfel sunt papistasi, si toti papistasii sunt magari". D. Cornilescu a preluat  in traducerea Noului Testament  ad-literam varianta lui Martin Luther.

Credinta versus fapte - Cum a inlocuit Luther faptele cu credinta

Daca Biserica Catolica a inclinat balanta puternic catre fapte , Luther a mers pe extrema cealalta a minimalizat importanta faptelor sub toate aspectele , a  detestat epistola lui Iacov o lucrare importanta scrisa de fratele mantuitorului  numindo  "epistola de paie" pentru ca punea accent pe fapte .

Aceasta distantare a lui Luther de fapte a fost preluata ulterior de majoritatea cultelor protestante si neoprotestante , nu poti sa spui nimic unui indoctrinat np de fapte ca imediat iti da in cap cu versetul care spune ca mantuirea este obtinuta prin credinta si nu prin fapte. 

Neoprotestantii indoctrinati vad totul prin prizma doctrinei luterane , pentru ei ce a spus Luther ca omul este justificat prin credinta si e mantuit sigur  numai prin credinta (ce tentant suna, nu ? )  , este totul, altceva nu-i mai intereseaza , chiar daca nu vor recunoaste  acesta este adevarul. Unii probabil Galateni 2- 16 este singurul verset pe care l-au retinut din Nout Testament. Pentru multi protestanti Luther este mai mult decat  Maica Precista pentru ortodocsi, tot ce a spus si a facut Luther a fost perfect , ca a ales unele versete din Noul Testament si le-a ignorat total pe altele, era dreptul lui nu-i asa ca doar era doctor in teologie. 

Dar daca citesti biblia cu mintea deschisa nu se poate sa nu vezi ca faptele  sunt prezentate in Noul Testament ca esentiale in traierea crestina ,in relatia cu semenii dar nu numai .Exemplu concludent  Matei 25: 31- 46 ,nu putem nega afirmatiile mantuitorului si nici sa le ascundem sub pres. Credinta fara fapte este moarta, este apa chioara , este paganism.

Un crestin adevarat isi pune baza pe Scriptura , Noul Testament in intregime si nu interpreteaza totul prin prisma unei doctrine inventata de oameni ori care ar fi acestia .

VIDEO Judecata

Vezi si Luther vs. Iacov 

Alin Jivan se desparte definitiv de pastorul Florin Ianovici

 Alin Jivan pastor secund la biserica Renovatio Bucuresti, a anuntat pe contul sau fb ca se desparte definitiv de Florin Ianovici si de biserica sa  . Dupa ce in urma cu cativa ani pastorul Florin Ianovici a fost "ecomunicat " din cultul penticostal din motive ce nu pot fi facute publice , adeptii sai nu l-au parasit , asa ca ca Ianovici si-a creat o biserica independenta cu numele Renovatio. Acum vedem insa ca din nou sunt probleme , ceea ce ne facem sa tragem concluzia ca totusi, "ceva e puterd in Danemarca."

UPDATE - Comentariul lui Andrei Croitoru 

                                                                        

Cum a rescris Biserica de stat istoria creștinismului

                                                                                       

In primele trei secole Biserica Crestina (primara) a  fost divizata si crunt persecutata de catre autoritatile Imperiului Roman . In secolul IV odata ca acceptatea religiei crestine de catre imparatul Constantin situatia sa schimbat radical, in primul rand Constantin a interzis persecutarea crestinilor in anul 313 , apoi a organizat o serie de Concilii ecumenice prin care a dorit sa armonizeze disensiunile din bisericile crestine care aveau opinii diferite in probleme de doctrina , primul fiind Conciliul de la Niceea din anul 325. In urma acestor concilii la care au participat episcopii care au reprezentat bisericile crestine din Imperiu  sa obtinut clarificarea unor controverse doctrinare iar apoi unificarea bisericilor  intr-una singura numita Biserica Catolica (universala). Autoritatile Romane aveau nevoie de o biserica unica pe care sa o poata controla mai usor. In anul 380 in timpul imparatului Theodosie Biserica Crestina Catolica a devenit biserica de stat , religia crestina catolica a devenit unica acceptata. Aceasta avea doua poluri de putere unul la Constantinopol, si celalalt la Roma reprezentata de cei doi episcopi. 

Desi in primul secol apostolii au randuit prezbiteri si episcopi (in traducere supravegetori) alesi din randul crestinilor din biserica locala, aceastia nu aveau rol de preot sacerdotal care sa indeplinesca ritualuri precum sunt preotii de astazi sau cei din Vechiul Testament ci aveau rolul de a predica Evanghelia si de a supraveghea bunul mers al bisericii. Incepand cu secolul II, III, treptat printr-un proces de transformare ce a avut loc in interiorul bisericilor  acestia au devenit clerici , respectiv preoti, episcopul devenind superior ierarhic preotului . In secolul IV odata cu creierea bisericii unice de stat clerul a primit puteri mai mari, la nivel apropiat de cel al autoritatilor Romane. 

Astfel clerul a decis ca este momentul sa rescrie istoria Bisericii, preotii catolici au pretins ca Biserica Catolica a aparut in primul secol , iar apostolul Petru a fost primul Papa. In realitate  primul episcop al Romei care a folosit oficial titlul de papă a fost Siriciu  intre anii 384-399.

Datorita divergentelor de natura dogmatica intre clerul de la Roma si cel de la Constantinopol in anul 1054, cei doi episcopi sau excomunicat reciproc si astfel sa produs marea schisma care a impartit Biserica in doua, cea din Apus a ramas Catolica , cea din Rasarit cu sediul la Constantinpol si-a luat numele de Biserica Ortodoxa.

 Odata ajunsa independenta Biserica din Rasarit a inceput si ea rescrierea istoriei crestinismului , astfel a pretins  ca biserica lor a aparut in primul secol, ca apostolii si primii crestini ar fi  fost ortodocsi , ca apostolii au randuit preoti (desi in toate bibiile cu exceptia celei ortodoxe este scris ca a randuit prezbiteri). 

Realitatea este cu totul alta , in primul secol apostolii erau evrei mozaici la origini la fel primii crestini, asa cum este scris in Noul Testament in textul original. In Cartea Sfanta nu este mentionat nimic despre ritul specific ortodox respectiv inchinarea la icoane, moaste, liturghii sau alte practici specifice bisericii ortodoxe sau catolice, deci toata istoria care apare in literatura BO referitor la acest subiect este pura inventie avand diversi autori din secolele IV, V . Dar avand in vedere ca Biserica Ortodoxa ca si cea catolica au fost biserici de stat avand puterea absoluta in societate timp de secole este de inteles ca nu puteau rezista tentatiei de a se pune fiecare pe ei in față ca fiind de la inceput . Si daca teoria asta a existat peste o mie de ani in teologia ortodoxa  e greu de crezut ca ortodocsii (sau catolicii) ar fi dispusi acum sa renunte si ea si sa recunoasca adevarata istorie a Bisericii Crestine , care a trecut prin evolutii si trasformari, si nu a fost neschimbata din primul secol pana azi, cum pretind mistificatorii istoriei crestine. 

Tot fanatismul fundamentalist este bazat pe aceste mistificari " noi am fost de la inceput noi si numai noi suntem biserica - cea una", se repeta istoria din vremea cumunismului, cand comunistii au rescris istoria , cei care au trait in perioada comunista isi amintesc ce invatau la scoala , dar nu ei au inventat mistificarea istoriei, au facuto altii inaintea lor.

Ascultand o slujba religioasa la un post de radio am constatat ca "sfintii imparati" Constantin si Elena sunt venerati in teologia ortodoxa aproape la fel de mult precum Hristos si Maria, este normal din moment ce cultul Mariei si al sfintilor sa dezvoltat si a fost inclusa in dogma Bisericii  in secolul IV in vremea Imparatului Constantin si a mamei sale Elena . Bisericile istorice isi au originea dogmatica in acesta perioada a istoriei, Ortodoxia a prins radacini si sa dezvoltat in spatiul bizantin (Constantinopol - Asia Mica , Grecia)  nu in alta parte.  Dovada sunt Conciliile (sinoadele) ecumenice ce au pus bazele acestor dogme.  Un singur exemplu :

• III. Conciliul de la Efes, din anul 431: condamnă nestorianismul și adoptă titlul de „Născătoare de Dumnezeu” (gr. Theotokos) pentru Maria din Nazaret   https://ro.wikipedia.org/wiki/Conciliu_ecumenic

La Concilii se duceau adevarate batalii intre episcopi, cei mai puternici isi impuneau punctulu de vedere , imparatul isi spunea si el opinia care trebuia luata in seama. Deciziile luate in urma dezbaterilor erau introduse in dogma bisericii, opiniile respinse erau declarate erezii, asa sa format biserica de stat catolica (catolico-ortodoxa) "cea una" .

..

Repere morale în muzica creștină

 Este acceptabilă muzica profană în cântările creştine  ?  

Rolul ritmului si armoniei în muzică  

Care sunt instrumente compatibile / incompatibile cu muzica creştină .

                                                                                

sursa : http://muzica-crestina-net.blogspot.com/p/muzica-crestina-contemporana.html

Daniel Branzei - Nu mă interesează ce face elita mondială

 

Predicatorii moderni

Există versete din biblie pe care nu le veți auzi niciodată sau poate doar extrem de rar din gura predicatorilor moderni . Doar câteva  exemple.

Marcu 10:21 " Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.”

Matei 19:23-24 " Isus le‑a zis ucenicilor Săi: – Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu! " 

Iacov 2:14-26 " Fratii mei mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele. Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară! Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință. Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă."

 1 Corinteni cap. 11 „Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci, dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.  Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu.”

Principiul predicatorului modern : să predicam omului doar ce vrea el să audă !

Emanurl Ion - Românii au talent

 Nu cred ca este o idee buna ca "pocaitii"sa se amestece cu lumea si sa participe la divertismentul lor , unde nu este decat spectacol, circ, desartaciune . Dar avand in vedere ca neoprotestanti sunt deja bagati pana in gat in divertisment chiar in propriile lor biserici nu este de mirare ca s-au aruncat la spectacolele de la PRO TV . 

Laura Bretan care canta muzica de opera este un exemplu cu care multi de mandresc , acei multi fiind din cei lumesti desigur . Este adevarat ca participarea la balciul lumii aduce castiguri chiar si materiale substantiale, Emanuel primind 20 000 de euro in urma ocuparii locului II in competitia Romanii au talent, dar risti sa te pierzi cu totul in lume daca intri in industria spectacolului . Faptul ca penticostalul Emanuel a cantat un cantec religios la emisiunea de la PRO TV a fost totusi o surpriza si ceva  de apreciat chiar si de unii membrii ai juriului. 

                                                                         

Tu mă conduci - grupul Eldad

               

                                                                      

                                                       

Mărturia unui tânăr ca a vazut iadul

Măturia uni tănăr  care deși făcea parte dintr-o biserică np probabil penticostală (nu ne spune dacă a fost botezat sau nu )  mai trăia și în lume cu poftele și plăcerile ei. Până într-o zi când  a avut parte de o "răpire sufletească" sufletul său a fost dus în iad , ce a văzut acolo la ingrozit și a hotărât să se pocăiască cu adevărat si in mod public , pentru ai avertiza și pe alții cât de periclos este să te joci cu pocăința. 

                                                                                

                                                                                        

Feriți-vă de 'învățăturile' lor otrăvite: Iosif Țon, Bill Johnson, Heidi Baker

 

Inima omului - un templu a lui Dumnezeu sau un atelier al Satanei

                                                                              

Fragmente din cartea "Inima Omului un templu a lui Dumnezeu sau un atelier al Satanei" aparut pentru prima data in Franta in anul 1820 . Este tabloul inimii omului conduse de duhul lumii si de poftele firii pamantesti. Acesta este adevăratul tablou al inimii, aşa cum Dumnezeu îl vede. Ochii tulburaţi vorbesc de beţie, cum scrie în Proverbe 23:29-33. 

Paunul reprezinta pacatul trufiei,  Lucifer, un fost înger de lumină a lui Dumnezeu, a căzut prin mândria lui şi a devenit vrăşmaşul lui Dumnezeu, Satan (Isaia 14:9-17; Ezechiel 28:12-17). Mândria vine din adâncul iadului şi se manifestă în diferite feluri. Unii oameni sunt mândri de bogăţia lor, creşterea lor bună, înţelepciunea lor sau toaletele lor prin care îşi expun corpul lor fără ruşine. Alţii se împodobesc cu tot felul de podoabe cum scrie în Isaia 3:17-24. Alţii iarăşi se mândresc cu strămoşii lor, cu naţionalitatea lor, cultura lor, sportul lor, uită însă că în 1 Petru 5:5 scrie: „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”. Dumnezeu urăşte mândria şi trufia (Proverbe 8:13). „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii“ (Proverbe 16:18).

Ţapul Un animal rău mirositor, plin de poftă şi râvnire. El reprezintă desfrâul, curvia şi preacurvia. Aceste păcate întrece orice măsură în vremurile noastre moderne.. Acest duh modern al lumii, nu a cuprins numai bărbaţi şi femei, ci a pătruns şi în familia creştină, în şcoli şi cercuri studenţeşti. Şi anume, această sâmânţă a răului este semănată draconic şi rafinat prin cinematrografe, teatre şi literatură pornografică etc.

Porcul El reprezintă aici beţia şi necumpătarea. Este un animal murdar care înghite tot ce găseşte în drumul său curat sau necurat. Aşa face şi o inimă păcătoasă. Ea primeşte tot ce e necurat, orice i se oferă, orice expresie atrăgătoare, orice gând rău, orice literatură sau tablou pornografic. Corpul omenesc care e destinat a fi Templul Dumnezeului Viu, e murdărit cu hrană necurată, obiceuri proaste şi patimi. Fumatul stăpâneşte omenirea ca niciodată. Numai puterea lui Dumnezeu poate să elibereze aceste suflete robite de Satan. 

Broasca  Ea întruchipează lenevia, care amână cea ce trebuie făcut, de pe o zi pe alta, şi vrăjitoria. Căci necredinţa este un păcat al vrăjitoriei. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile“ (Proverbe 21:25-26).„ „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii,.ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:15.

Leopardul este un animal fioros. El reprezintă ura, mânia, proasta dispoziţie care conduce des inima omenească şi duce de multe ori la violenţă. Tu poţi să încerci să-ţi stăpâneşti proasta dispoziţie, şi îţi poate reuşi, până când, într-o bună zi, iar îţi explodează ca o bombă în tine. Cel mai bun lucru este atunci să o recunoşti şi să-L rogi pe Isus să te elibereze de această mânie diavolească. 

Şarpelea ademenit-o pe Eva în paradis. El a distrus cea mai frumoasă legătură de armonie cu Dumnezeu. Satana, îngerul cel căzut a fost cuprins de gelozie împotriva lui Adam şi Eva, când i-a văzut în armonie deplină cu Dumnezeu şi nu cu Lucifer. Șarpele reprezintă gelozia.

Satana Satana – tatăl minciunii este născocitorul tuturor păcatelor. El stăpâneşte inima. Isus spune: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr pentru că în el nu există adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

Cartea in intregime- 10 imagini aici :

https://crestinul-azi.blogspot.com/p/inima-omului.html

Viața lui Isus- Evanghelia după Luca

 

Spălarea creierului prin îndoctrinare religioasă

                                                                       

Idoctrinarea se practica in toate cultele religioase, doctrina este fundamentul fiecarul cult prin care ideologia sau Scriptura in cazul crestinismului este intrepretata conform cu doctrina cultului.

In unele culte , secte, indoctrinarea se face in mod sistematic cu scopul de manipulare a masei de credinciosi , prin literatura de propaganda dogmatica. Dintre cultele din Romania care practica indoctrinarea in mod sistematic se pot evidentia trei culte si anume Adventistii, Martorii lui Iehova si "surpriza"...ortodocsii. 

Ca sa intelegem ce efect poate avea  indoctrinarea  sa luam  trei exemple : 

1.Daca cineva , o persoana ar citi Biblia fara sa fi avut vreun contact anterior cu doctrina adventistilor de ziua a saptea, si fara sa fi frecventat macar o zi acest cult, este imposibil ca din lecturarea Scripturii sa ajunga  vreodata la crezul adventist. 

2. Daca o persoana ar citi Biblia fara sa fi avut anterior vreun contact cu organizatia Martorii lui Iehova si doctrina acestora, ar fi imposibil sa aibe vreodata crezul Martorilor lui Iehova.

3. Daca cineva ar citi Biblia pentru prima data fara sa fi avut vreun contact cu Biserica Ortodoxa , sau cu preoti ortodocsi, (presupunand ca nu locuieste in Romania) ar fi imposibil sa isi insuseasca crezul ortodox.

Doctrina are un rol esential in insusirea unui crez , Scriptura este interpretata in toate cultele prin prisma doctrinei cultului , dar prin manipulare oamenni sunt influentati sa creada ca de fapt Biblia invata cum spune doctrina cultului. 

Indoctrinarea cea mai sistematica, intensa se face (probabil) la adventisti, org. Martorii lui Iehova si la ortodocsi (la cei numiti ortodocsi practicanti). La adventisti si la "Martori" este aproape imposibil sa convingi pe adeptii acestor culte/secte ca adevarul este altul decat cel  care il promoveaza doctrina lor. "Spalarea creierelor" prin indoctrinare functioneaza "ca unsa" cu mare succes, oricate argumente ai aduce  sunt de neclintit "surzi si orbi", nu accepta nimic ce vine din afara cultului.

La ortodocsi e problema preotilor cu vederi fundamentaliste, calugari uneori, care promoveaza o doctrina extremista care spun ca  biserica lor este cea din primul secol "singura adevarata si apostolica " - desi nu pot aduce nici o dovada palpabila in acest sens. Biserica din primul secol a fost cea Apostolica si nu ortodoxa sau catolica. Asta dovedeste istoria, cine nu a vazut filmul "Isus din Nazaret" de exemplu in care putem vedea inceputurile crestinismui , nimic nu se spune acolo  de vreo biserica ortodoxa sau catolica sau elemente doctrinare care sa faca aluzie la acestea, nimic. Toate povestile astea cu "biserica ortodoxa apostolica" sunt numai in literatura de propaganda ortodoxa. Materialele de propaganda doctrinara sunt facute intodeauna cu scopul de a "spala creierele" enoriasilor (de ai manipula) de ai determina sa creada intr-un anumit fel, ca exista o sigura biserica (confesiune)  adevarata -a lor.

Iar "spalarea  creierelor" functioneaza foarte bine in primul rand la persoanele naive, credule, cu un indice de inteligenta submedie (submediocru) indiferent de cult, idioti sunt peste tot. Credulul crede orbeste tot ce i spune de catre unii preoti  care incearca sa îi manipuleze sa creada de exemplu ca "neoprotestantii au o alta evanghelie" si conform apostolului Pavel (Galateni) 1:6-9 cei care au o alta Evanghelie sunt "Anatema" . Nu îl duce mintea să   poata face deosebirea dintre "altă Evanghelie" și "altă doctrina" , că de fapt asta este, evanghelicii nu au alta Evanghelie - ci alta doctrina decat ortodocsii. Scripurile, alte traduceri  decat cele ortodoxe, cele protestante de exemplu, nu sunt alte Evanghelii  ( cu exceptia Martorilor lui Iehova desigur). Iar prostia merge de multe ori mana in mana cu agresivitatea , cel putin verbala, pe internet , facebook, in prima faza, pe cei "tari la cerbice" îi incita teorii de genul "noi suntem primii , cei mai mari si cei mai tari" astea le stimuleaza orgoliul , mandria , dispretul, agresivitatea. Cand iese insa  afara dincolo de mediul virtuat devine cu atat mai problematic.

...

Ortodocsii și catolicii vor fi mântuiți ? dar neoprotestanții ?

                                                                              

Cu ani in urma ma aflam  intr-o excursie in munti cu un grup de tineri neoprotestanti,  majoritatea penticostali si la un moment dat ne-am intalnit cu un doua calugarite care calatoreau in aceiasi directie,  o fata din grup a spus prietenei sale " degeaba sunt imbracate astea in negru ca tot in iad se vor duce". Nu erau singurele care gandeau asa, multi din acel grup credeau la fel,chiar si eu credeam la inceput ca doar pocaitii adica neoprotestantii sunt mantuiti, ceilalti nu, aici te duce indoctrinarea...Dupa un timp insa mi-am schimbat parerea, in primul rand o intelegere mai profunda a Scriptuirii, in al doilea rand contactul cu alte confesiuni si nu in ultimul rand o marturie aparuta pe internet cu o tanara de 18 ani, care marturisea ca Dumnezeu ia iesit in cale si a duso in cer printr-o moarte clinica care a durat cateva ore (desi nu avea absolut nici o boala) sufletul ei a vazut cerul si judecata celor care ajung acolo dar si suferinta celor despartiti de Dumnezeu. Ma surprins la inceput pentru ca fata era de religie greco-catolica, iar eu aveam atunci prejudecatile mele ca doar pocaitii (neoprotestantii) ajung in cer , doar pe ei îi iubeste Dumnezeu, dar m-am inselat. Dumnezeu îi iubeste pe toti oamenii si mai ales pe toti crestinii care cred in Hristos si fac voia lui , El nu are o confesiune preferata, El este deasupra confesiunilor inventate de oameni, pentru El conteaza credinta si trairea dupa voia Sa. In cer vor fi oameni de toate confesiunile crestine , in iad la fel. 

Desigur ca nu numai neoprotestantii au prejudecati eronate  in aceasta privinta, si la ortodocsi se manifesta intens astfel de prejudecati, sunt preoti fanatici care în invata pe oameni ca religia lor este singura adevarata, ca "Hristos a fost ortodox" ( aberatii halucinante Hristos a fost evreu de religie iudaica) si ca doar cei ce apartin de Biserica seculara  pot fi mantuiti , nu exista mantuire in afara Bisericii. Care Biserica pentru ca Biserica primara nu este aceiasi cu cea ortodoxa sau catolica  care si-au definitivat doctrina  in timpul împ. Constantin.

Adevarul este ca Dumnezeu nu tine cont de confesiunea crestina din care facem parte ci exclusiv in ce masura implinim ce scrie in Scripturi, in Noul Testament, aceasta este etalunul dupa care se va face judecata nu dupa doctrina cultelor inventate de oameni, cum cred unii.

Bine , vor spune unii si atunci ce rost mai are sa le spunem oamenilor sa se pocaiasca si sa-i invitam in biserici evanghelice ? Are rost pentru ca pocainta e poruncita de Dumnezeu ca o conditie a mantuirii , in bisericile evanghelice Scriptura se propovaduieste mult mai riguros si  pe intelsul fiecaruia . Se cere o conduita morala, spirituala mult mai riguroasa in acord cu Scriptura, se practica o forma de crestinism mai aproape de cerintele Evangheliei . In consecinta si șansa de a fi mantuit la finalul vietii  fiind membru intr-o biserica evanghelica este mult mai mare comparativ cu biserici seculare unde numarul celor ce vor ajunge in cer cu cei mantuiti  va fi (probabil) mult mai mic. 

                     Marturia video a Cristinei fata care a fost dusa de Dumnezeu in cer 

                            https://viataeterna.wordpress.com/marturii-video/

.

Muzica bisericească versus muzica laică

                                                                           

                                                              

     Muzica este de doua feluri - ca de altfel si celelalte forme de arta – laica si bisericeasca. Fiecare dintre acestea s-a dezvoltat plecand de la sentimente si stari sufletesti diferite. Muzica laica este o expresie a sentimentelor si a dorintelor lumesti. Desi aceste sentimente pot fi foarte delicate (romantice, sentimentale, idealiste etc.), ele nu inceteaza a fi trupesti. Totusi, multi oameni considera aceste sentimente spirituale. Insa, sentimentele spirituale (duhovnicesti) sunt exprimate numai prin muzica bisericeasca. Doar muzica bisericeasca poate cu adevarat exprima trairile ascunse ale inimii, ce sunt in intregime diferite de cele inspirate si intretinute de muzica laica. Ea exprima pocainta, smerenia, suferinta, zdrobirea inimii si intristarea cea dupa Dumnezeu, care, dupa cum Sfantul Apostol Pavel ne spune, aduc "pocainta spre mantuire” (2 Cor 7,10).

Muzica bisericeasca poate evoca, de asemenea, simtaminte de rugaciune, multumire, si entuziasm sfant. Muzica laica, pe de alta parte - chiar si cea mai curata - exprima sentimente trupesti, chiar si atunci cand este inspirata de suferinta si durere. Acest tip de suferinta este numit de catre Sfantul Apostol Pavel, "intristare a lumii” care "aduce moarte”(2 Cor 7,10).

In aceste directii s-au format aceste doua genuri de muzica, cea laica, starneste emotia – orice tip de emotie – si muzica bisericeasca, care evoca pocainta. Sfantul Ioan Gura de Aur condamna in mod ferm incercarile facute de catre cativa contemporani ai sai de a introduce in Biserica muzica laica, muzica teatrelor si a mimilor.

Numai artele care s-au dezvoltat plecand de la motive sincere, de manifestare a evlaviei, incepand cu primii ani ai Crestinismului, au dat expresie esentei spirituale a religiei crestine. Acestea sunt singurele ce pot fi numite liturgice, adica, spirituale, in sensul pe care religia il da termenului spiritual (duhovnicesc). "Cantarile duhovnicesti”, despre care Sfantul Apostol Pavel vorbeste, sunt expresia unei asememenea arte.

Photios Kontoglou - Greek artist and writer

 

Închinarea este diverstisment în biserică - Pastor Paul Washer

                                                                                 

Conflicul între generații - la neoprotestanți

                                                                                         

  Cu ceva timp in urma am  avut o discutie controversata cu cativa tineri pe facebook referitoare la muzica contemporana si bateriile de tobe in biserică, ei sustinand ideea indroducerii tobelor in biserica eu fiind impotriva. La un moment dat unul dintre ei mi-au spus ca ceea ce sustin eu sunt "niste  idei si metalitati din secolul trecut" , acum tinerii au alte idei, ei sustin tobele in biserica, sustin muzica moderna si tot ce apare nou (culmea unul  ei era fiu de pastor si student la Instititul Teologic Baptist ) . Cam straniu dar ei astea le-au prins si vor sa mearga cu ele mai departe. 

Este adevarat , eu cand m-am covertit  nu exista baterie de tobe in bisericile de pocaiti , dar chiar si atunci cand a venit o formatie ( trupa) de muzica contemporana din SUA in biserica noastra cu tobe si muzica ritmata moderna desi eram tanar (sub 30 de ani) nu mi sa parut deloc potrivita ca muzica crestina ,dimpotriva mi sa parut ceva extrem de lumesc.

Asta cu difereanta si conflicul intre generatii merge bine in lume, dar nu ar trebui sa existe la crestini pocaiti pentru ca indiferent de varsta persoanei conteaza daca esti sau nu calauzit de Duhul lui Dumnezeu . Nu cred ca  Dumnezeu îi spune unuia ca bateria de tobe este buna in biserica iar celuilant exact pe dos ca nu este buna, unul din cei doi sigur greseste , nu este calauzit de Dumnezeu ci de firea pamanteasca. 

Nu avem nimic scris  in Noul Testament referitor la instrumentele muzicale in biserica crestina  de aceea aceste lucruri au fost  reglementate  de-a lungul timpului  de catre apostoli in primul secol apoi de episcopi si cei asa numiti "parinti bisericesti" (episcopi in biserici importante). Chiar daca presupunem ca au comis si greseli este greu de crezut ca cel putin o buna parte din ei sa nu fost calauziti de Duhul lui Dumnezeu , El nu si-a abandonat Biserica Sa niciodata . Iar acesti lideri crestini au decis ca in Biserica Crestina sa nu fie acceptate ca instrumente muzicale decat cel mult orga, pentru a nu face din Biserica lui Hristos, o sala de spectacol & distractii. 

                     https://muzicacrestinanet.wordpress.com/istoria-muzicii-crestine/

Chiar si in bisericile protestante si neoprotestante ( cu  exceptia luteranilor care au introdus orga) la inceput nu au existat instrumente de nici un fel . Dupa un timp la o parte dintre baptisti sa introdus orga, doar in ultimul secol sau acceptat si alte instrumente dar nu toate . O liberalizare totala a aparut doar dupa anul 1965 in SUA cand s-au acceptat toate instrumentele inclusiv toba si toate genurile muzicale (laice). 

Cand bisericile devin liberale acolo deja nu mai vorbim de calauzirea lui Dumnezeu, ci de firea pamanteasca . Si atunci cand firea pamanteasca îi calauzeste pe oameni, inclusiv pe tinerii din biserici ,pe studentii la teologie si pastori atunci va apare si conflictul intre generatii si cei multi , mai tineri si libertini  s-ar putea  impune in biserici . Dar ramane un semn de intrebare biserica respectiva in ce masura mai poate fi numita Biserica lui Hristos. (?!).

                                                                    

Vezi si BISERICA DUPĂ MODEL AMERICAN 

Pastori carismatici si învățăturile lor eretice

                                                                            

Postul  carismatic Alfa Omega  TV a promovat de-a lungul timpului tot felul de pastori carismatici precum Keneth Hagin ,  Howard-Browne dar si Joyce Meyer despre care este cunoscut ca  promoveaza  diverse erezii , insasi  faptul ca este femeie predicator este deja o abatere semnificativa de la cuvantul Scripturii.

Joyce Meyer este un adevărat rezervor de erezii, dar travestite într-un limbaj dulce, psihologizat, motivațional, care prinde în cursă numeroşi oameni, mai ales pe femei! Ea susţine în “predicile” sale, învățături care neagă și răstălmăcesc elemente fundamentale ale învățăturii Scripturii. Câteva exemple:
-”Isus a devenit păcat şi a murit spiritual şi a încetat să fie Fiul Lui Dumnezeu pe cruce (Jesus Became Sin and Died Spiritually and Ceased to be the Son of God on the Cross)”;

-”Isus a fost născut din nou (Jesus was born again)”;

-”Isus a fost chinuit/torturat în iad de Satana şi demonii lui (Jesus Tormented in Hell by Satan and Demons)”;

-”Isus a plătit pentru păcatele noastre în iad... (nn. deci nu pe cruce! )/(Jesus paid for our sins in hell)”;

-”Dacă nu crezi că Isus a mers în iad nu poţi să fii mântuit ( If you don’t believe Jesus went to hell, you cannot be saved)”;

-Joyce Meyer a spus că ea „nu este o păcătoasă … (sau) că nu mai este o

păcătoasă” (Joyce Meyer said she is not a sinner …Joyce Meyer Claims She is

no Longer a Sinner – Sinless Perfection Heresy/Achieving Sinlessness). Erezia atingerii/realizării stării de “Perfecţiune/Fără păcat” în timp ce cineva este încă în viaţă;
-Joyce Meyer pretinde că primeşte “cunoştinţă/informaţie (nn. extrabiblică),

revelată/descoperită ” (Revelation Knowledge ), acolo unde, spune ea: ”Biblia nu poate gasi o cale sa ne explice (un aspect)”.

Sursa : https://craigbrownsreformedtheology.wordpress.com/2011/09/21/word-of-faith-false-teacher-joyce-meyer%E2%80%99s-shocking-doctrine-and-heresy/

Pe scurt, Joyce Meyer, învață următoarele doctrine false grave, (printre altele):

1) că „CREDINȚA” este o „FORȚĂ” cu puterea de a crea realitatea

2) „PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT "

3) conceptul ocult al „PUTERII GÂNDURILOR”

4) tehnica ocultă a „AUTOSUGESTIEI” (alias „Afirmație pozitivă”, alias „Confesiunea pozitivă)

5) că la răstignirea Sa Isus A INCETAT DE A FI FIUL LUI DUMNEZEU, a fost apoi TORTURAT DE DEMONI ÎN IAD timp de trei zile, și apoi a devenit PRIMUL OM „Nascut din nou”

6) că NU PUTEM JUDECA NICIODATĂ PE NIMENI

7) că Isus a iertat deja toate PĂCATELE  noastre VIITOARE

8) că OAMENII SUNTEM MICI „zei”

Ce este o sectă ? care este deosebirea dintre cultele Evanghelice și secte ?

                                                                                         

Daca ar fi sa luam in serios defintia  sectei data de cultele seculare  "Secta" este "Comunitate religioasă desprinsă dintr-o biserica mare, oficiala " asta  inseamna ca marea majoritate a cultelor crestine cu exceptia bisericii catolice sunt secte .

 Biserici desprinse dintr-o biserica mare oficiala :

 Primele biserici care sau desprins din Biserica Catolica - biserica oficiala a Imperiului Roman - au fost : Biserica Nestorienilor in anul 413 (in urma Concililui de la Efes).

Apoi bisericile vechi orientale numite si necalcedoniene (care au respins hotararile Concilului  de la Calcedon) adica Biserica Copta din Egypt , cea  etiopeana si Biserica apostolica armeana in anul  451. 

In anul 1054 in urma schizmei din interiorul Bisericii Catolice  sau desprins Bisericile Rasaritene (din Grecia , Asia Mica etc.) care si-a luat numele de Biserica Ortodoxa Rasariteana. 

In secolul XVI are loc o miscare reformista importanta la initiativa lui Martin Luther , Jean Calvin etc. care se va extinde in toata Europa centrala ,si de nord, adeptii reformei separandu-se in final de Biserica Catolica.

In perioada reformei protestante au existat alte rupturi in interiorul Bisericii catolice , atfel  in 1534 regele Henric al VIII-lea rupe relatiile cu Papa de la  Roma si trece biserica catolica din Anglia sub autoritatea sa, biserica se va numi Church of England (Biserica Anglicana). 

                                                                   

In interiorul bisericii anglicane are loc sub influenta reformei protestante din Europa de vest mai multe miscari secesioniste  incepand cu Miscarea Puritana , din care a aparut alte grupari reformiste precum Baptistii in anul 1609 in Olanda (englezi reformatori  plecati in Olanda pentru a infiinta o noua Biserica ). Apoi tot din anglicanism sa nascut in secolul al XVIII  si Biserica Metodista  care preconizează practicarea "metodică" a pietății și a evlaviei.

                                                                          

In schema de mai sus se poate observa evolutia crestinismului pana in secolul XVI .

In primul secol - pana la sfarsitul celui de al doilea secol -avem Biserica Apostolica . 

Apoi din secolul III apare Biserica Catolica care in anul 1054 se rupe in doua si apare Biserica Ortodoxa ,pe langa cea Catolica. Pana in anul 1600 s-au format 8 ramuri (denominatiuni ) crestine, urmeaza altele ulterior.

Practic cu exceptia catolicilor toti ceilati sau rupt, s-au separat de o alta biserica mai mare, oficiala. Sa pretinzi ca doar neprotestantii sau separat si bagandu-i pe toti neoprotestantii "in aceiasi oala" este o minciuna ,o inselatorie profitandu-se de ignoranta celor multi in  probleme de religie. 

 Iar  Biserica Crestina nu e formata din secte , asa cum cred unii. Nu ca nu ar exista secte, dar  nu in sensul enunțat de  biserica seculară.

Definitia  reala, corecta a sectei recunoscuta in occident este alta : 

SECTA este un grup religios care are de obicei un lider carismatic , are la baza o "profetie"  care promoveaza o "revelatie " supranaturala . Doctrina sectei este diferita fundamental de a majoritatea cultelor crestine  si  se consideră singura deținatoare a adevarului  negănd toate celelalte culte  pe care le  considera greșite , de la Satan ,etc. 

Cum recunoastem o secta ? 

Sectele neaga doctrinele fundamentale din crestinism precum:

- Doctrina Trintatii 

- Doctrina sufletului nemuritor

- Doctrina existentei iadului 

- Sectele  se declara singurele detinatoare a adevarului, singura biserica adevarata si pe toate celelate biserici le declara eretice sau "de la Satan".

- Nu recunosc Dumineca ca sarbatoare crestina , nu recunosc Craciunul  si Pastile .

  Exemple de grupari religioase care se incadreza perfect in aceste caracteristici :

  Martorii lui Iehova , Branhamistii,Mormonii, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic , Azs, etc.

    ...https://sectereligioase.wordpress.com/

      Pe scurt diferenta intre cultele evanghelice si secte este că la evanghelici sa  cautat intoarcerea la Biserica din primul secol, nimic in plus nimic in minus.  La secte pe de alta parte  intemeietorii lor au venit cu "inovatii " invataturi si doctrine care nu au fost de la inceput in biserica crestina primara in plus resping doctrine fundamentale din crestinism. 

         .

 

Ce spune presa americană despre Kamala Harris - ce religie are ?

                                                                         

Kamala Harris aleasă recent  în funcția de vicepresedinte al SUA  este o membră marcantă a Partidului Democrat din SUA și fost procuror general în statul California .K.Harris  provine dintr-o familie mixtă, mama fiind indiancă, tatăl jamaican (de culoare), soțul ei este evreu.

Kamala Harris sa remarcat în trecut ca o apăratoare înfocată a drepturilor LGBT, homosexuali , trasgenderi , etc. Ca procuror general sa opus adoptării unui proiect de lege pentru ca căsătoria să fie  exclusiv  intre un barbat și o femeie în statul California. 

"Este clar că cuplul  Biden-Harris marchează cea mai favorabilă variantă pentru comunitatea LGBTQ , a declarat Alphonso David, președintele Campaniei pentru Drepturile homosexualilor" scrie NBC News                          

Presa americană relatează  despre Kamala Harris că frecventează Third Baptist Church din San Francisco , o biserică afro -americană care apartine de The Progressive National Baptist Convention, o conventie a baptistilor liberali de culoare din SUA care deși și-a păstrat denumirea de 'baptistă'  nu  mai acceptă valorile traditionale ale  baptiștilor din SUA.  Această convenție acceptă în schimb  ordinarea femeilor pe functii clericale și oferă libertate bisericilor care sunt asociate acestei convenții progresiste să accepte  căsătoria între persoane de același sex. Pastorul  bisericii este Amos C Brown cunoscut ca activist civic. Brown susține drepturile LGBT . El a vorbit în favoarea proiectului de lege privind drepturile homosexualilor din California în 1991 si  sa confruntat cu critici din partea unor misionari  negri pentru susținerea căsătoriei între persoane de același sex și opoziția față de Propunerea 8 din California în 2008.  În 2012, s-a alăturat consiliului național NAACP pentru a vota covârșitor în favoarea susținerii egalității în căsătorie. 

In Statele Unite ,unde baptistii  reprezintă cea mai importanta grupare protestantă , avand câteva milioane de aderenți , credincioșii baptiști se impart în trei categorii distingte: 1.Baptiștii Fundamentaliști  2. Baptiștii Conservatori  3. Baptiștii Liberali ,  după cum le spune și numele cei din urma au o doctrina liberală, libertină care se îndepartează foarte mult de credința baptistă tradițională (originala) și se afla in opoziție totală cu baptiștii fundamentaliști care nu-i recunosc pe liberali  și nu intrețin nici un fel de relație de colaboare cu aceștia. 

In schimb baptiștii liberali de culoare  din SUA au frați buni în România în tabăra progresiștilor ortodocși, care au salutat cu entuziasm alegerea cuplului Biden & Harris la Casa Alba (vezi televiziunile pro sodomie Digi 24, Pro TV etc.).  Pe lânga biserica progresistă Kamala Harris frecventează periodic  și un lăcaș de cult hindus, ea simțindu-se înca  legata puternic și de religia strămoșească a mamei, mai menționează presa americană. 

Vezi si Asaltul asupra Capitoliului 

.