Clădirile bisericilor sunt construite ca niște teatre. În loc de amvon, accentul este pus pe o scenă. Unele dispun de platforme masive care se rotesc sau se ridică și coboară, cu lumini colorate și echipamente audio uriașe. Pastorii lasă locul specialiștilor media, consultanților în programare, regizorilor de scenă, experților în efecte speciale și coregrafilor.
Ideea este de a oferi publicului ceea ce își dorește și adaptarea programului de biserică la orice va atrage mulțimea. Ca urmare, pastorii seamănă mai mult cu niște politicieni decât cu pastori, căutând să atragă publicul, mai degrabă decât să conducă și să crească turma pe care le-a dat-o Dumnezeu. Congregației i se oferă un spectacol elegant, profesionist, în care teatrul, muzica pop și poate o predică ușor de acceptat constituie serviciul de închinare. Dar accentul nu este pus pe închinare, ci pe divertisment.
sursa: Edictum Dei
Ați ajuns de râsul lumii de la "Năzbâtii ...."
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu