Dedicație pentru psihopații care nu suportă să vadă crucea - simbolul creștinismului sau bradul înpodobit
Dedicație pentru psihopații care nu suportă să vadă crucea - simbolul creștinismului sau bradul înpodobit
Cuvântul Crăciun era interzis în comunism în sensul că nu era permis menționarea lui în mijlocele de mass media, televiziune. Prima dată când sa vorbit la TVR despre Crăciun și sa dat chiar colinde de Crăiciun cu corul Madrigal a fost în seara zilei de 24 decembrie 1989 după fuga lui Ceaușescu.
În acel moment regimul comunist se clatină puternic și era aproape căzut și asta sa văzut chiar prin aceste colinzi creștine transmise la televiziunea publică . Atunci sa simțit prima dată libertatea de conștiință în plan spiritual - creștinismul a redevenit o religie publică. Înainte de această dată creștinismul se putea manifesta aproape exlcusiv în interiorul bisericilor , exista totuși o excepție ajunul Crăciunului când credincioșii aveau posibilitate să mearga la colindat din casă în casă ( uneori în fața caselor), în tren, sau pe alocuri în spitale. In restul anului nu erau permise manifestările publice în afara lăcașurilor de cult.
Un video recent apărut încearcă să ne spună câte ceva despre Crăciunul din vremea comunismului deși omite să menționeze esențialul ce sărbatorim de fapt de Crăciun (acela nefiind Moș Crăciun).
Nu puțini dintre cei ce se declară dușmani ai sărbătorii se poticnesc în data de 25 decembrie, despre care zic ei, era ziua Saturnaliilor la păgâni. Ne întreabă cu ironie de unde știm noi când s-a născut Domnul Isus Cristos. Și vin cu o serie de argumente care de care mai sofisticate, din care ne lasă să înțelegem, ba din calcule evreiești, ba din argumente venite din lumea orientului, că Isus Cristos nu s-ar fi putut naște în luna decembrie.
Adevărul este că nu știm exact data când s-a născut Mânuitorul, pentru că Biblia nu ne prezintă o astfel de dată. Dacă Dumnezeu nu ne-a prezentat o astfel de dată, înseamnă că nu era absolut necesar să o cunoaștem.
Că Saturnaliile au fost înghițite și desființate de Crăciun, pentru mine este o mare bucurie. Că Domnul a venit să schimbe și să desființeze păgânismul e un motiv serios de laudă la adresa Domnului. Creștinismul a biruit păgânismul, adică Nașterea Domnului a acoperit și a desființat Saturnaliile și acesta este un motiv de a-l lăuda pe Domnul, știind că păgânismul nu rezistă în fața creștinismului.
De ce sărbătorim nașterea Domnului în 25 decembrie? Pentru că avem ocazia să facem asta. Și cred că ar trebui să o sărbătorim nu numai o singură dată pe an, ci ar fi bine să sărbătorim întruparea Domnului ori de câte ori avem ocazia.
Mi-e milă de cei ce nu pot să sărbătorească venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu în 25 decembrie, și asta mai ales pentru că nu o sărbătoresc nici în aprilie și nici în octombrie.
Bieții oameni, au fost jefuiți de sărbătoare și rămân cu niște teorii, pe care se strădiesc să le împrăștie în toate părțile în preajma sărbătorii Crăciunului. În loc să se poată bucura de venirea mântuirii și a Mântuitorului, ei stau plini de tulburare uitând de bunătatea Domnului, aducătorul mântuirii.
Bieții anticrăciuniști sunt demni de compătimire. Domnul să aibă milă de ei!
Pastor Nelu Filip
https://dininimapentrutine.com/2023/12/17/de-ce-sarbatorim-in-25-decembrie-craciunul-sau-nasterea-domnului/?fbclid=IwAR3y6ONmlfg5WWP3KMeKqcKpawFViP-dGmTZHO52-3Xt4hTO0OkqHbe9-8s
În primele două secole nu sa sărbatorit Crăciunul ca dată a nașterii lui Hristos. Totul a început în secolul IV în vremea împaratului Constantin când s-a stabilit arbitrar data de 25 decembrie care coincidea cu o sărbătoare necreștină deja existentă ca sărbătoare a nașterii lui Hristos . Data exactă a nașterii Mântuitorului nu este cunoscută și aproape sigur nu este în luna decembrie. Intre timp lumea a transformat Crăciunul într-o sărbătoare comercială avându-l în centru pe Moș Crăciun, creștinii autentici însă sărbătoresc la 25 decembrie nașterea lui Hristos la Betleem.
Casa de rugăciune - asemănări și deosebiri între pocăiții ortodocși și cei neoprotestanți
Cam așa arată o "Casă de rugăciune" a mișcarii "Oastea Domnului" respectiv cea din Galați , asemanatoare in multe privințe unei biserici de dimensiune-mica/ medie de la neoprotestanți. Ținuta femeilor este asemănătoare celor din unele biserici penticostale (capul acoperit, fără machiaje , cercei, bijuterii ) și cântările sunt în parte asemănătoare .
Ceea ce deosebește însa radical "Oastea Domnului" de bisericile neoprotestante este acea parte a doctrinei care imita într-u totul pe cea din BOR, inclusiv închinarea la moaște și cam toate celelalte practici ale bisericii ortodoxe respinse de protestanți . Poate părea ciudat pentru unii cum poți să fi și pocăit și ortodox în același timp dar preotul Iosif Trifa din Sibiu a reușit această inovație în anul 1923 observând probabil ce se întâmplă la neoprotestanți și dându-și seama că biserica ortodoxă sa îndepărtat mult de la Scriptură a încercat să facă o corecție. Dar în final sa dovedid că ortodocșii tradiționali nu se simt prea atrași de această mișcare din moment ce numărul membrilor Oastei este probabil in jur de 1% din ortodocși (deși nu există nici o statistică oficială din moment ce membrii mișcării se declară tot ortodocși ca și ceilați care aparțin formal de cultul BOR) .
Diferența ce o putem întîlnii intre doctrina Oastei comparativ cu cea a BOR este: pocăința ca fiind o condiție esențială pentru mântuire și nașterea din nou care este la fel de importantă dar ignorată sau chiar negată de mulți preoți ortodocși influenți. Nașterea din nou apare în bibliie catolice și protestante dar in cea ortodoxă este tradus cu "naștere de sus" și nu "din nou" în traducerea sinodală (Ioan 3: 1-13). Din cauza acestor diferențe ( dar și caterisirii preotului invator Iosif Trifa) "Oastea Domnului" a fost exclusă din BOR 1948 fiind considerată de autoritățile comuniste ca sectă ilegală (alături de "Martorii lui Iehova") dar reprimită în cultul ortodox după Revoluție.
Ortodocșii inclusiv cei de la Oaste cred că numai religia ortodoxă este "cea dreaptă" si atunci de ce a fost nevoie de o corecție să apară această reformă acceptată doar de unii dacă aripa tradițională era credința dreaptă ? Cum poate fi o credință "dreaptă" dacă nu este după Scriptură 100%. Și să ne amintim că corecția este doar parțială , mai rămâne problema spinoasă a cultului Mariei și sfinților considerată de protestanți idolatrie .