Pentru cine nu a cunoscut perioada comunismului.... Crăciunul nu era recunoscut oficial ca sărbătoare, în presă ,la radio TV nu era menționat niciodată cuvântul Crăciun , Dumnezeu, Biserică etc. Nefiind recunoscute oficial Crăciun și Paștele erau zile lucrătoare.
În privat însă exista libertate religioasă ,de sărbători bisericile erau pline de oameni veneau și invitați, fiecare membru căuta să aducă pe cineva cunoscut, era un prilej de evanghelizare . Era de obicei un program special cântări mai deosebite care se intepreteau doar la Crăciun mai ales în bisericile care aveau formații corale.
După biserică tinerii și coriștii mergeau cu colindatul pe la casele membrilor bisericii. Deșii oficial era interzis să propovăduiești Evanghelia în afara lăcașului de cult, cu prilejul Crăciunului se permitea colindatul fără nici un fel de restricții . Mai mult de atât când grupuri de tineri ne deplasam în alte localități obișnuiam să cântăm pe tren de răsuna vagonul, spre bucuria unora și nemulțiirea altora care nu suportat cântările pocăițilir.
În rest erau aceleași obuceiuri de Crăciun ca și în prezent, credincioșii își împodobeau bradul acasă , nimeni nu contesta acest frumos obicei și nici Crăciunul decât comuniștii. Dimpotrivă așteptam să vină Crăciunul să putem merge la colindat să-L vestim pe Hristos în lume.
Prima dată când s-a transmis colinde creștine de Crăciun la televizor a fost în 25 decembrie 1989 , după ce s-a anunțat procesul și execuția lui Ceaușescu . Atunci s-a dat un film scurt cu formația corală Madrigal înregitrat pe un disc și imagici cu Maria și pruncul Isus .
Ce era problematic în comunism în ce privește credința era faptul că se aproba extrem de greu construirea unui lăcaș de cult , bisericile funcționau de obicei în case modificate, foarte puține biserici noi , indiferent de confesiune . În plus numărul de elevi la seminariul teologic unde se pregateau pastori era exprem de limitat sub 10 pe an . Teoretic nu aveai voie să aduci biblii în țară sau cărți religioase , dar pastorii totuși riscau (pușcăria) și existau literatură religioasă poate nu peste tot dar în orașele cu pastori neînfricați nu duceam lipsă .
Exista libertatea de credință doar că Securitatea (se spunea că) avea informatori în fiecare biserică, aceștia urmăreau activitatea din biserici, existau și securiști deghizați în enoriași interesați în predicile anumitor pastori care spuneau lucruri incomode pentru regimul comunist , am cunoscut astfel de cazuri. Unii pastori care intrau în conflic cu autoritățile erau anchetați și chiar închiși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu