luni, 9 februarie 2026

Iudaizatorii - instrumentele și dansul în biserică

 


 Închinarea în biserica primară 

  Textul Noului Testament cât și istoria creștinismului ne descriu închinarea în biserica din primul secol și cele care au urmat ca fiind una simplă: presbiterul bisericii citea un text din Scrierile apostolilor , rostea o cuvântare (predică) la acel subiect apoi credincioșii se rugau  și eventual cântau împreună câteva cântări creștine inspirate.

  „Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. În ziua care se cheamă “Duminica”, ne adunăm împreuna intr-un loc anumit înainte de răsaritul soarelui si citim cat ne îngăduie timpul din “memoriile apostolilor” și din scrierile profeților. Apoi, cînd se oprește cel ce citește, prezbiterul ține o cuvîntare în care ne îndeamnă să trăim conform cu lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Ne ridicăm apoi toți la rugăciune și cum am mai spus, cand sfîrsim rugăciunile, sunt aduse pîinea, vinul ai apa. Cel ce prezidează, dupa priceperea sa, se roagă atunci si multumește lui Dumnezeu, iar restul celor adunati spun: Amin” .

Scurt fragment din „Apologetica -Închinarea in Biserica primară „- anul  150 -autor  Iustin Martirul''

 În primele secole ale creștinismului , se foloseau cântări inspirate din psalmi dar fără instrumentație. Primele instrumente apărute prin secolul II erau cele cu coarde precum hatfa.

 Deși primele biserici creștine din primul secol au fost formate din evreii totuși evreii respectivi nu au întrăznit să urmeze tradiția lor și să introducă instrumente în biserică tocmai pe motivul că biserica trebuie să fie un loc sacru și nu de diverisment.  

Începând cu secolul IV în biserica creștină a început să se simtă influența religiei și tradițiilor iudaice, mai ales în Orient . Primul care a făcut referire la aceste influențe a fost arhiepiscopul de Constantinopol numit Ioan Gură de Aur . Această influență sa simțit atât în teologie dar mai ales în muzică evreii doreau să aducă muzica și manifestările evreiești în biseică dar arhiepiscopul s-a opus vehement și a dat reguli clare referitoare la muzică în biserică care au râmas valabile până în ziua de astazi în bisericile traiționale. Aceste reguli interziceau folosirea instrumentelor sau orice altă manifestare care puteau face din lăcașul sfânt, sală de spectacol. 

                      Evreii ultrareligioși iubesc muzica dansul și diverismentul

După cum se știe evreii întodeauna au iubit divertismentul, muzica și dansul, de aceea liderii Bisericii s-a opus iudaizatorilor creștinismului. Creștinismul și iudaismul (religia mozaică) sunt religii diferite, creștinismul este superior iudaismului pentru că creștinii au Duhul Sfânt și nașterea din nou.

     Până în secolul XX  în toate bisericile creștine s-au păstrat aceleași reguli în privința muzicii și instrumentelor cu excepția orgii care a fost întrodusă în biserica catolică în secolul VIII, și acceptată oficial în secolele  IX. X . Bisericile luterane de asemeni au acceptat orga ca instrument pentru acompanierea imnurilor religioase, bisericile reformate au fost mai reticente dar în final au acceptat folosirea  orgii în lăcașul e cult. 

    La neoprotestanți orga a fost singurul instrument acceptat până în secolul XX în Europa și America.  În perioada comunismului s-a introdus în România și fanfara cu instrumente de suflat dar fără tobe.

 Chitările electrice și tobele au fost introduse prima dată în SUA în anul 1965 odată cu apariția mișcării pop Jesus movement, odată cu tobele s-au introdus așa numită muzică creștină contemporană CCM, care conținea toate stilurile muzicale lumești pop, rock, rap, jazz etc. După 10-15 ani majoritatea bisericilor liberale care au acceptat stilul contemporan s-au trasformat în cluburi religioase...În același timp a apărut și dansul în bisericile americane cu închinare contemporană. 

 Existau în bisericile neoprotestante din România în perioada 1980-1990 câteva formații muzicale compuse din 2 chitariști și un organist (fără tobe) precum ''Evanghelic'' .


 După anul 2000 au apărut tobele și în biseicile neoprotestante din Romania, iar în biseicile carismatice s-a introdus pe lângă muzică CCM și dansul.  

Bisericile creștine istorice s-au menținut pe linia de plutire atâta timp cât au existat reguli clare în privința instrumentelor folosite în biserică adica timp de 2000 de ani ! 

Atunci  când la neoprotestanți s-a adaugat și tobe și stiluri muzicale asemănătoare cu cele din lume bisericile și-au pierdut caraterul sacru transformându-se în cluburi religioase , avem o mulțime și în România și se înmulțesc în continu. (BBSO, Profides, Deo Gloria etc.) .

                                               

                                                    Biserică club din SUA
 

 În bisericile neoprotestante acolo unde s-au introdus toate instrumentele la presiunea iudaizatorilor s-a ales praful de bisericile respective în decurs de 10-15 ani maxim.

     Cei care împing biseicile np în direcția divertismentului citându-l pe David (cel care a trăit cu 1000 de ani înainte de Hristos)  sunt mai ales tinerii pe motiv că dacă conducerea bisericii nu acceptă tobe , chitări electrice muzică ritmată tinerii păresesc biserica respectivă. Și așa se ajunge la modermizări care în final vor distruge bisericile respective transformându-le în cluburi religioase.

  

 sursa :https://crestinism-autentic.blogspot.com/2026/02/iudaizatorii-instrumentele-si-dansul-in.html

 https://muzicacrestinanet.wordpress.com/

 

 

duminică, 8 februarie 2026

Creștinii atrași de extremismul naționalist demascați de pastorul Samy Tuțac


 Creștinii care susțin extremiști, de stânga sau de dreapta și se aliază cu aceștia, îndepărtează creștinismul din ce în ce mai mult de etica și învățăturile lui Isus. Ceea ce frapează nu este atât faptul că tot felul de extremiști folosesc versete din Biblie în videoclipurile lor promoționale, cât faptul că sunt creștinii care cred că aceștia fac lucrarea lui Dumnezeu.

Nu este prima dată în istorie când se întâmplă așa ceva. În anii 1920, în cadrul Bisericii Evanghelice Germane a apărut o mișcare care îl susținea pe Adolf Hitler. Deutsche Christen - sau "creștinii germani" - au promovat ideea unui Isus "eroic", chiar a unui Isus arian, care a luptat împotriva influenței evreiești în viața germană.

România din 2026 nu este Germania din 1936; departe de aceasta. Dar ar fi o greșeală să pretindem că mișcările politice extremiste de la noi (AUR, SOS, POT), care nu sunt (încă) la fel de malefice ca nazismul, nu pot avansa în continuare scopuri sinistre. Până acum s-au dovedit a fi niște trădători și profitori cu reflexe dictatoriale pronunțate.

Un număr mare de creștini români - nu doar creștini culturali, ci și din cei care participă cu credință la biserică, la grupe de studiu biblic și la adunări de rugăciune - preferă un Isus după chipul lui Georgescu și AUR în locul adevăratului Isus. Totuși, puțini dintre ei ar spune acest lucru în mod explicit, deoarece disonanța cognitivă ar fi prea tulburătoare.

Este destul de revoltător să vezi zeci de mii de creștini care validează o mișcare politică condusă de un șarlatan malign - care este condus de ură și înclinat spre dezbinare, care recită din desene animate și minte fără să clipească și care adoră să fie adulat de mase de oameni manipulați cu discursuri preluate copy paste din filme sau din discursurile unor lideri extremiști din trecut

 Sursa Facebook - Samy Tuțac 

 

joi, 29 ianuarie 2026

Pseudocreștinii din afara cultelor creștine recunoscute de stat.


 În vremea comunismului au existat doar 3 grupări religioase nerecunoscute de stat Martorii lui Iehova, Oastea Domnului și Biserica Greco-catolică aceștia nu aveau permisiunea să se întrunescă , dacă o făceau și erau desoperiți riscau amemndă și chiar închisoare. 

Începând cu 1990 odată cu liberarizarea politică adunările religioase de tot felul au explodat atât creștine cât și pseudo-creștine, păgâne .

S-au înmulțit în ultimul timp grupurile nondenominaționale care nu aparțin de nici un cult iar unele din acestea au devenit agresive față de cultele creștine recunoscute. Aceste grupări au o doctrină proprie inveție a mentorului grupării respective, deși uneori nu recunosc că au vreo doctrină. 

Unele din aceste grupări au o ideologie ostilă cultelor creștine existente , un exemplu avem pe grupurile de discuții creștine de pe facebook  unde administrator este cel cu pseudonimul  ''Luceafărul de dimineață'' . El distribuie imagini ca cele de mai sus prin care desfințează toate cultele creștine existente venind cu acuzații grave.  Să susții că cultele creștine recunoscute sunt de la Satan este o blasfemie un păcat grav

 Mai curând astfel de atacuri sunt de la Satan. Hoții strigă hoții sau ereticii care acuză pe alții de erezie. De la acești rătăciți au apărut și atacurile la serbarea Crăcinului pe care au numito păgână. Nu au picat nici ei și organizația lor din cer - a fost înființată de un presupus guru ''iluminat'' foarte probabil din SUA. 

Faptul că Hristos și apostolii nu au înființat culte/biserici nu înseamnă că cultele nu sunt după voia lui Dumnezeu acestea funționând deja de milenii. 

 Martorii lui Iehova au fost recunoscuți ca organizație religioasă (nu ca cult creștin) în 1990, iar crezul lor e cunoscut, așteaptă Armaghedonul marele război cu alticristul când cred ei vor fi nimiciți de pe Pământ toți oamenii în afară de Martorii lui Iehova . Și lista pseudo iluminaților eretici poate continua. 

 

     

miercuri, 21 ianuarie 2026

Despre natura fără de Dumnezeu a naționalismului

 


Naționalismul nu are nimic comun cu Dumnezeu. Nu are nimic de a face nici cu creștinismul, pentru că pur și simplu este o ideologie fără de Dumnezeu. Nu îl poți invoca pe Dumnezeu atunci când te consideri deasupra altui om, deasupra altor popoare.
 
 Universalismul creștin: Mesajul lui Iisus Hristos este universal, adresat tuturor popoarelor, fără discriminare etnică. Apostolul Pavel afirmă că „nu mai este nici iudeu, nici grec... pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3:28).
 
 Idolatria națiunii: Naționalismul (extrem) poate transforma națiunea într-un idol, plasând loialitatea față de stat sau etnie deasupra iubirii de Dumnezeu și de aproapele (indiferent de naționalitate).
 
 Trebuie să facem o distincție clară între patriotism (iubirea firească de țară, compatibilă cu creștinismul) și naționalismul exclusivist (care promovează ura sau superioritatea față de alte popoare, fiind considerat contrar spiritului Evangheliei - ce vedem la crema suveraniștilor ) .
 
 Partidele politice AUR, POT, SOS , AC și Călin Georgescu au toate o ideologie naționalistă.  
 
 

 Pentru a explica mai bine, să ne folosim de similitudine și să spunem că marea deosebire dintre iudaism și creștinism este aceea că, potrivit religiei iudaice, viața veșnică este rezervată poporului lui Moise. Așa și naționalismul. El promite doar adepților fericire, bine, bunăstare, pe ceilalți fiind pregătit să-i trimită în pușcării, neînțelegând conceptul de iertare. În acest fel, o dată în plus, își probează caracterul antidemocratic.

În schimb, Iisus promite iertarea și Învierea tuturor celor care se pocăiesc și care cred în cuvântul Domnului, indiferent de sângele care le curge prin vine. Aidoma creștinismului, democrația îndeamnă oamenii să își creeze liber propria fericire și, prin cumul, fericirea societății.

 Prin plasarea unui popor deasupra altor popoare, în naționalism avem și sămânța unui păcat capital: mândria. Ca urmare, putem întreba cu temei: Cât de creștinesc e naționalismul, de vreme ce cade în păcatul mândriei? 

 Putem spune că naționalismul ține de Satana care și el a fost mândru, crezând că poate fi egalul sau chiar deasupra lui Dumnezeu. Ați văzut ce-a pățit!

 Desigur, un naționalist se poate declara creștin, dar prin asta dă dovadă de ipocrizie. Nu poate fi crezut. ”Creștinismul” său e fățarnic, pentru că Iisus nu îl învață să se creadă mai cu moț față de altă persoană, față de alt popor, nu îl învață să urască alți oameni, nu îl învață să fie intolerant, nu îl învață să fie violent în faptă sau în vorbă, așa cum dovedesc adepții acestui sistem aproape de fiecare dată când se manifestă.

 Din păcate, indiferent de țara la care ne-am referi, naționalismul a găsit sprijin în rândul unor clerici, fiind la rândul lor interesați de colaborare din varii motive, inclusiv de sporirea instituționalizată, forțată, a numărului de credincioși, și nu prin libera alegere a acestora, cum ne învață Iisus!

Dacă am amintit de libera alegere, să spunem că în timp ce naționalismul impune reguli interzicând libertăți, creștinismul nu neagă liberul arbitru, chiar dacă avertizează asupra judecății finale.

 Profesor univ. A. Papahagi : Naționalismul este profund necreștin . Nu poți să fi bun creștin și să fi naționalist.


 

 


luni, 12 ianuarie 2026

Modernismul în bisericile neoprotestante - un drum fără întoarcere ?

 

 Neoprotestanții din România  au tendința de a copia ad-literam modelul occidental de biserică (lăcaș de cult) de la forma clasică la cea modernă cu scenă pe care se găsesc instrumente muzicale, baterie de tobe, orga și microfoane, la care se poate adăuga un ecran . Este copia fidelă al unei săli de spectacol sau club,  în față artiști în sală spectatorii. Lipsa anvonului sau înlocuirea anvonului clasic cu unul suplu din material plastic trasparent. Este suficient să vezi sala ca să îți dai seama cam cum ar arăta ''servicul religos''. 

În fruntea listei moderniștilor  găsim bisericile independente /nondenominaționale, ăștia care nu au nici mamă nici tată și care s-au născut în occident, majoritatea pe idea că Biserica înființată de Hristos și apostoli nu a fost un cult ci o adunare de credicioși independenți. De la ei pleacă cam toate ereziile posibile începând cu pretențiile că dacă în cartea psalmilor din Vechiul Testament scrie că poți să folosești în închinare toate instrumentele inclusiv tobele (deși cuvântul tobe nu apare in nici o bibie din lumea asta la psalmul 150 decât în traducerea aproximativă a lui Cornilescu , în original este cuvantul timpan). Tot acești libertini non-denominaționali , majoritatea carismatici mai pretind că este la fel de normal să dansăm în biserică '' spre lauda Domunului '' așa cum a făcut David cu o mie de ani înaintea de Hristos.. 


Așa se întâmplă când te apuci să reiventezi creștinismul după 2000 de ani. Oare creștinii de la apostroli și până acum care în privința instrumentelor au păstrat niște principii sănătoase de închinare în biserică au greșit că au respectat acele reguli primite de la oameni care cu siguranță aveau călăuzirea Duhului Sfânt ? sau cei care dau deoparte 2000 de ani de creștinosm au căzut într-o erezie .

 Puțin neoprotestanți cunosc poate că Martin Luther cel care a înfăptuit reforma protestantă a fost ferm împotriva inventării de culte noi care nu respectă perceptele sacrosante ale Bisericii creștine și se divid la nesfârșit. 

 Spre exemplu pentru cei mai noi în credința bateria de tobe în bisericile neoprotestante (care tinde să devină un obiect indispensabil pentru amatorii de divertisment religios) era interzisă în bisericile neoprotestante până în 1990 pe motiv că crează o ambianță lumească și este improprie pentru un lăcaș de cult.  

Adepți ai religiei non-confesionale au inventat repede motive cică...  ''Statul comunist impunea restrictii bisericilor ''  total fals , autoritățile comuniste nu se implicau în nici un fel în activitatea religioasă a cultelor, singura lor preocupare era să nu existe mesaje ostile comunismului și în general să nu se extindă biserica ca număr de membrii  pentru că credința în Dumnezeu era împotriva ideologiei PCR. 

Oricum introducerea tobelor în biserică a devenit o modă doar după 10 ani de la Revoluție în bisericile np moderniste (libertine) și după 2020 în celelate pretins conservatoare.

Care a fost sursa ?  

Nu putem să nu amintim că introducerea tobelor în biserica este de proveniență americană, chiar și în SUA bateria de tobe a fost introdusă simultan cu muzica  pop rock pe versuri religoasă numită și Christan Contemporary Music (CCM)  - Muzică Creștină Contemporană  prin anii 1965 odată cu mișcarea Jesus Movement.

 Înainte de această dată nici în bisericile protestante din SUA măcar nu existau tobe ci doar orgă și pe alocuri pian și chitară. 

 

În cartea ''Evanghelia pe muzică rock''  de John Blanchard si Dan Lucarini , autorii...descriu cum s-a introdus așa numită ''muzică contemporană''  și cum aceasta a dus la transformarea bisericilor americane moderniste în cluburi religioase .

În cartea respectiva autorii ne spun  că este (aproape) imposibil pentru un tânar american crescut în mediul asa numitelor biserici cu inchinare contemporana să își imagineze o biserică fără muzica rock...

Exact asa se intamplî si în Romania cu tinerii care nu concep ''biserica contemporană '' fără tobe , acest subiect de fapt nici nu poate exista pentru ei.  Neoprotestanții din Romania aflându-se exact pe acealași drum cu americanii cu  aceiași destinație .  

 

Revenind la argumentul pueril invocat de adepții tuturor instrumentelor  și anume faptul că în psalmi există îndemnul să se folosească toate instrumentele ''pentru lauda Domnului''. În primul rînd ar trebui să știm că evreii din vremea lui David foloseau tamburine (nu tobe) și dansul la ceremonii laico-religioase precum Sărbătoarea Corturilor. Aceste ceremonii erau în aer liber nu în templu sau sinagogă (Închinarea un ghiveci de Peter Master)  . 

Evreii religoși și în prezent dansează mai ceva ca Junii Sibiului , dar nu avem ce să le reproșăm pentru că ei nu sunt creștini și nu sunt născuți din nou . 

Modelul creștinlui trebuie să fie Biserica Primară iar în biserica primară (Noul Testament) nu avem nici măcar un singur exemplu de creștin care să fi dansat sau să fi folosit tobe, țambale și saxofoane în serviciile divine din biserică.  

Cel care gândesc altfel luându-se uneori și după  pastori cu viziuni cel puțin dubioase  care nu pun Noul Testament pe primul plan dar și istoria bisericii creștine inclusiv protestante se fac vinovați de erezie și împingerea bisericii înspre prăpastia divertismentului religios.. care duc în final la biserica club religios...sau apostazie într-un cuvânt.

 

 https://muzicacrestinanet.wordpress.com/fanfare-percutie/

 


marți, 6 ianuarie 2026

Fanatismul penticostal dus la extrem

 


Pe penticotali îi putem împărți în două categorii, cel puțin, cei moderați în această categorie îl putem încadra și pe pastorul Nelu Filip preșeintele cultului și biserica pe care o păstorește și la cealată extremă penticostalii fanatici în această catogorie încadrându-se  și Cibian zis CIBI care are un canal youtube cu 129000 de abonați . Cibi și cei ca el promovează o formă de extremism , l-a promovat intens pe Călin Georgescu profețind că va fi ales președinte deși s-a dovedit o profeție falsă. E genul de credincios care ce visează noaptea  numește  a doua zi vedenie , este adeptul ținutei stricte baticul traițional purtat non stop și rochie stas la femei. Ce mai găsim pe canalul său youtube; vedenii non stop cu iadul plin e pocăiți inclusiv pastori . 

Fără discuție că ținuta unui creștin pocăit trebuie să fie deosebită de a celor din lume și desigur în iad din nefericire vor ajunge și neoprotestanți . Dar extremiștii  penticostali nu se opresc aici ei pretind și că doar penticostalii care vorbesc în limbi necunoscute sunt mântuiți și doar ei vor merge în cer . 

Acești penticostali fanatizați nu pot să rateze subiectul zilei afirmând că Crăciunul este sărbătoare păgână , un așa numit predicator cu studii teologice minimale afirmă că ''Sărbătoarea Crăciunlui este o minciună'' retorică identică cu a sectei eretice Martoruii lui Iehova care respinge orice sărbătoare. Și asta în ciuda faptului că președintele cultului pastorul Nelu Filip a explicat inclusiv pe materiele distribuite online că creștinii au suficiente motive de al sărbotorii pe Hristos de Crăciun , de Paști și în orice altă zi...creștinii sărbătorin de fapt pe Hristos și nu Crăciunul în modul în care o face lumea. 

Pastorul care afurisește Crăciunul mai pretine că pe vremea lui (adică a comunismului ?) penticostalii nu serbau Crăciunul și nu se mergea la colindat .

 O fi fost așa în vreun cătun uitat de lume dar la oraș toți pocăiții inclusiv penticostalii sărbătoreau Crăciunul la biserică iar colinzile erau la mare cinste fiind unica ocazie din an (tolerată de autoritățile comuniste) când puteam să îl vestim pe Hristos și în afara lăcașului e cult.   

  Punctul slab la penticostali este faptul că poate deveni predicator sau pastor aproape oricine inclusiv  persoane care nu au pregătire teologică temeinică de gen institut teologic de grad universitar așa cum este la baptiști de exemplu . Poți ajunge predicator în cultul  penticolstal și dacă ai absolvit  8-10 clase și un curs de calificare de căteva luni sau 1-2 ani de tip seminar teologic și rezultatele se văd în biserici.

 


 


 

sâmbătă, 27 decembrie 2025

Cum serbăroreau creștinii Crăciunul în comunism


 Pentru cine nu a cunoscut perioada comunismului.... Crăciunul nu era recunoscut oficial ca sărbătoare, în presă ,la radio TV nu era menționat niciodată  cuvântul Crăciun , Dumnezeu, Biserică etc. Nefiind recunoscute oficial  Crăciun și Paștele   erau zile lucrătoare.

 În privat însă exista libertate religioasă ,de sărbători bisericile erau pline de oameni veneau și invitați,  fiecare membru căuta să aducă pe cineva cunoscut, era un prilej de evanghelizare . Era de obicei un program special cântări mai deosebite care se intepreteau doar la Crăciun mai ales în bisericile care aveau formații corale. 

                                        Biserică baptistă Alba Iulia 1975

După biserică tinerii  și coriștii mergeau cu colindatul pe la casele membrilor bisericii. Deșii oficial era interzis să propovăduiești Evanghelia în afara lăcașului de cult, cu prilejul  Crăciunului se permitea colindatul fără nici un fel de restricții . Mai mult de atât când grupuri de tineri ne deplasam în alte localități  obișnuiam să cântăm pe tren de răsuna vagonul, spre bucuria unora și nemulțiirea altora care nu suportat cântările pocăițilir.   

 În rest erau aceleași obuceiuri de Crăciun ca și în prezent, credincioșii își împodobeau bradul acasă , nimeni nu contesta acest frumos obicei și nici Crăciunul decât comuniștii. Dimpotrivă așteptam să vină Crăciunul să putem merge la colindat să-L vestim pe Hristos în lume.

 Prima dată când s-a transmis colinde creștine de Crăciun la televizor a fost în 25 decembrie 1989 , după ce s-a anunțat procesul și execuția lui Ceaușescu . Atunci s-a dat un film scurt cu formația corală Madrigal înregitrat pe un disc și imagici cu Maria și pruncul Isus .  

Ce era problematic în comunism în ce privește credința era faptul că se aproba extrem de greu construirea unui lăcaș de cult , bisericile funcționau de obicei în case modificate, foarte puține biserici noi , indiferent de confesiune . În plus numărul de elevi la seminariul teologic unde se pregateau pastori era exprem de limitat sub 10 pe an . Teoretic nu aveai voie să aduci biblii în țară sau cărți religioase , dar pastorii totuși riscau (pușcăria) și existau literatură religioasă  poate nu peste tot dar în orașele cu pastori neînfricați nu duceam lipsă .

 Exista libertatea de credință doar că Securitatea (se spunea că) avea informatori în fiecare biserică, aceștia urmăreau activitatea din biserici, existau și securiști deghizați în enoriași interesați în predicile anumitor pastori care spuneau lucruri incomode pentru regimul comunist , am cunoscut astfel de cazuri. Unii pastori care intrau în conflic cu autoritățile erau anchetați și chiar închiși.