Motivul pe care îl invocă adesea cei care aleg să se călugărească este dorința de a fi mai aproape de Dumnezeu și teama de a nu ajunge în iad trăind viața din lume. Doresc să se separe de lume pentru că li sa descoperit că lumea cu plăcerile ei păcătoase este potrivinică lui Dumnezeu și drumul pe care merg cei mai mulți duce către iad. Motivația acestora pare perfect valabilă, dar ce este cel puțin ciudat o parte din calugări aleg calea extremismului susținând că religia ortodoxă este singura adevarată, respingand celelate culte creștine. Adica tu te izolezi de lume pe motiv că acolo este păcat și e calea către iad, dar în același timp pretinzi că aceasta formă de religie este credința adevarată. Te contrazici singur si nici nu iți dai seama ce aberații susții .
Ca să pară interesanți se refugiază în fundamentalism, în extremism naționalist (uneori legionar fascistoid) precum cei de la mânăsirea Petru Vodă sau altele de acest fel majoritatea fiind din zona Moldovei.
https://www.youtube.com/watch?v=EyyYqEpEaGQ
Izolarea de lume prin monahism care a apărut odată cu îndepărtarea Bisericii de creștinismul primar și care a dus la apariția creștinismul lumesc, a avut rolul ei în Biserica seculară. Însă dacă anaizăm mai îndeaproape a avut și un efect negativ pentru că călugarii au fost cei care au îmbrațișat fără rezerve modificările dictate de Conciile Ecumenice precum cel de la Efes din anul 431 când sa oficializat cultul Mariei și s-a adoptat titlul de „Născătoare de Dumnezeu” pentru Maria din Nazaret . Călugarii au fost cei care au susținut permanent închinarea la icoane și moaște, adică ce numesc ei "ortodoxie". În concluzie monahismul a avut atât un rol pozitiv contrabalansând oarecum starea de păcătoșenie a celor "din lume" cât si unul negativ susținând dogme nescripturale.
Pentru mulți români mânastirile sunt o sursă de încărcare spirituală, acolo iși găsesc liniștea sufletească, dar poate doar una înșelătoare , temporară , îl găsim doar cunoscandu-l pe Dumnezeu și asta începe cu cunoașterea Sfintelor Scripturi. Au existat și mai există încă călugări care au semănat otravă în sufletul oamenilor îndemnînt pe oameni la ură împotriva altor confesiuni. (Cleopa este unl din ei dar nu este sigurul ).
În Sf. Scriptură nu scrie "călugariți-vă", "izolați-vă de lume" ci pocăiți-vă și credeți în Evangheliei. (Marcu 1:15). Daca nu vă pocăiți toți veți pierii la fel (Luca 13:3 ) . Pocăința este într-un fel tot o separare de lume dar una spirituală nu fizică , condiția este ca cei care se pocăiesc să se separe de lume în mod real altfel schimbarea lor este una falsă , se inșeală singuri și sfârșitul lor s-ar putea să nu fie unul dorit ci unul regretabil.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu