Poliţia gândirii


                                                                                                                                



Asistăm, după cum este lesne de sesizat, la o ofensivă din ce în ce mai intensă a unui mod de a conduce lumea care se revendică, aparent, de la nobila intenţie de a respecta “drepturile omului”. Spun “aparent”, pentru că, aşa cum vom vedea, nu de drepturile omului, în genere, le pasă mai marilor lumii, ci de dreptul lor de a modela lumea aşa cum îşi doresc. Dar să nu anticipăm.

Cea mai mare problemă sau rădăcina tuturor problemelor ce se iscă de aici o reprezintă tocmai aceste “drepturi” ale omului. Deşi ele sunt inspirate mai ales de tradiţia iudeo-creştină, aceste drepturi “păcătuiesc” în primul rând prin însuşi faptul că Îl ignoră pe Dumnezeu. Se vorbeşte pe toate canalele şi din toate perspectivele posibile despre om şi despre ceea ce i se cuvine omului, dar niciunde despre Dumnezeu şi despre “drepturile” Sale. 
E ca şi cum, în cazul unei familii, s-ar tot vorbi despre drepturile copiilor, dar nu s-ar pomeni deloc despre drepturile părinţilor. 
Ce fel de educaţie primesc şi ce se poate alege de viitorul unor copii care au numai drepturi, dar nici un fel de obligaţii faţă de părinţii lor? Răspunsul nu e greu de intuit. Aşa stau lucrurile şi în cazul omului şi a “drepturilor” sale, din care este exclus Dumnezeu. (O paranteză se impune aici. Dumnezeu nu cere pentru Sine nimic, El nu doreşte să aibă vreun drept asupra omului, să-l stăpânească în vreun fel. Fiind Iubire, Domnul poate doar să ne cheme: “dacă voieşte cineva să vină după Mine…” – v. Luca 9, 23.

Însă nouă ne este de folos să ne raportăm la cuvântul lui Dumnezeu şi să-I cerem îndrumarea. Dacă omul caută în altă parte ghid pentru viaţa sa, i se respectă de către Dumnezeu această alegere, fiind doar avertizat asupra consecinţelor. Aşa cum un părinte îşi îndeamnă copilul să nu atingă o sobă încinsă, nu pentru că i-ar păsa de acea sobă, ci pentru că îi pasă, cu adevărat, de sănătatea copilului său, tot aşa şi Dumnezeu: ne învaţă cum să trăim ca să dobândim adevărata viaţă şi adevărata libertate, aceea de a fi dumnezei după har. Dar nu ne opreşte sau împiedică să alegem calea ce duce spre întunericul “cel mai din afară”, cu atât mai puţin nu ne sileşte să umblăm pe calea cea strâmtă a Împărăţiei.)

Rămas fără un reper absolut, omul s-a simţit – vezi bine – în sfârşit “cu adevărat liber”. Liber însă nu doar de a fi creator sau protector faţă de cei slabi (minoritari), ci şi liber de a o lua razna. Nu are la ce să se mai raporteze în afara propriei lui raţiuni şi îşi face din asta un titlu de glorie. Dar încă ar fi bine dacă această raţiune a sa ar fi una curăţită de orice lucru sau pornire pătimaşă, dacă omul ar fi nu doar raţional, ci chiar înţelept. Dar omul a ajuns atât de pervers, încât pentru a-şi justifica anumite patimi, anumite neputinţe sau chiar boli sufleteşti (vicii) foloseşte argumente raţionale şi postulează “principii de viaţă” pornind nu de la cum ar fi ideal şi firesc, ci de la dorinţa de a-şi justifica starea morală jalnică în care se află. Aşa s-a ajuns ca “drepturile omului” şi “corectitudinea politică” să fie manipulate astfel încât să ofere o justificare celor care trăiesc în patimi grele (cum sunt cele provocate de o sexualitate împotriva firii).

O legislaţie care nu se mai bazează pe cuvântul revelat al lui Dumnezeu, care nu mai are nici un reper absolut, ci doar deificata raţiune omenească drept călăuză, nu mai poate avea consistenţă, nu poate fi generatoare de stabilitate şi armonie, iar pe termen lung asigură, “cu succes”, colapsul acelei societăţi edificate în acest mod. Unii mă vor contrazice şi-mi vor flutura prin faţa ochilor date statistice care indică o – de netăgăduit – societate occidentală prosperă şi civilizată. Numai că, în istorie lucrurile nu se întâmplă de azi pe mâine. Precum au mai existat şi alte societăţi înfloritoare odinioară (despre care se credea că vor dăinui peste veacuri), tot aşa şi această societate, cu cel mai înalt grad de bunăstare de pe glob, dacă nu va înţelege să-şi armonizeze viaţa (implicit legislaţia) cu voinţa divină, nu va face decât să intre în zona dezbinării şi a dezintegrării. Acele societăţi care, fără a fi “talibane” sau “fundamentaliste”, vor continua a-şi fixa mai degrabă în cer, decât pe pământ reperele, vor putea fi “săltate” la timp deasupra valurilor catastrofale pe care istoria, în mod periodic, le aduce asupra omenirii.

Revoluţia “drepturilor omului” seamănă foarte mult (ca scenariu) cu revoluţiile comuniste.
 O dată preluată Puterea în numele celor mulţi, ea nu mai este exercitată decât formal în beneficiul acestora, iar cei ajunşi “în vârf” caută necontenit noi mijloace de a se perpetua la conducere. Aşa au ajuns să dogmatizeze şi să impună ca adevăruri absolute lucruri care, până mai ieri, erau considerate indecente sau chiar de o imoralitate indiscutabilă. Să luăm cazul homosexualităţii. De la a fi unul dintre păcatele cele mai ruşinoase, pederastia a devenit un soi de emblemă a “noii revoluţii”. Credeţi că de dragul homosexualilor se face tot acest circ politic? Cine a discutat cu aceşti oameni chinuiţi de una dintre cele mai grele patimi, înţelege cât de greu le este acestora să lupte cu o atracţie dobândită (nu înnăscută!) în conjuncturi cu adevărat traumatizante. Nu insist aici mai mult, am făcut-o în articole anterioare…

Ce vreau să subliniez este că s-a ales această “minoritate” spre a-i fi intens promovate “drepturile” (inclusiv de a se căsători şi de a înfia copii) pentru un singur motiv: acela că se doreşte, prin aceste acţiuni, a se lovi în tot ceea ce înseamnă mentalitate sau mod de viaţă inspirat de Dumnezeu. Nu poţi avea puterea absolută în lume dacă nu ai puterea de a decide ce e corect şi ce nu, ce este negru şi ce este alb! Şi, mai mult decât atât, această putere îşi atinge apogeul în momentul în care ai dreptul de a stabili doar tu (cel de la putere), prin legi sau prin alte mijloace, că azi un anume mod de a privi lucrurile este corect (sau legal), iar mâine exact acelaşi lucru este incorect (sau ilegal). Cu alte cuvinte să ai atâta putere încât printr-o lege să poţi spune (în funcţie de interese) cum trebuie gândit asupra oricărei chestiuni, iar ceilalţi să se supună, docili, însuşindu-şi respectiva viziune.

Nu vi se pare cunoscut un astfel de scenariu? Nu seamănă el, până la mici detalii, cu ceea ce ne descrie George Orwell în romanul său politic, “1984”? Deşi are multe feţe, totuşi e uşor de recunoscut în lumea de azi fizionomia “Fratelui cel Mare” care “stă cu ochii pe tine”. Poliţia Gândirii îşi face astăzi datoria cu asupra de măsură, mai ales în presă, dar şi prin unele instituţii care, uşor, uşor, capătă curajul (şi dreptul) de a te “arde pe rug”, dacă îndrăzneşti să gândeşti altfel decât prevede legea. Căci ni se cere să fim foarte atenţi cu limbajul nostru, ca nu cumva să cădem în erezia incorectitudinii politice.

Drept care este musai – ca în romanul lui Orwell – să adopţi Nouvorba, al cărei “singur scop este de a limita aria de gândire”. Până când se va desfăşura acesta proces? “Până la sfârşit”– ni se spune în roman -, până când “o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi”. De la gândit “corect politic” se va trece, aşadar, la o etapă superioară, la acel orwellian“dublugândit”. “Dublagândire este de fapt puterea de a păstra două credinţe contrare în mintea cuiva în mod simultan, şi amândouă să fie acceptate” – iată definiţia a ceea ce ne aşteaptă. Iar cei care vor avea Puterea, vor fi singurii care vor şi putea decide, la moment, care dintre sensuri trebuie îmbrăţişat.

In concluzie, iată motivul pentru care se loveşte, cu perseverenţă diabolică (căci tocmai de la diavol vine ideea de a stăpâni astfel peste lume), în tot ceea ce poate constitui un opozant al unei viitoare Puteri, ce se doreşte a fi una absolută. Biserica şi credincioşii ei sunt cea mai importantă ţintă, după cum ţintă sunt toţi cei care îşi revendică rădăcinile şi convingerile nu de la gândirea omenească, ci de la Dumnezeu. O dată ce s-a impus în conştiinţa umanităţii că nu la Dumnezeu trebuie să ne căutăm reperele, ci la un set de principii şi legi elaborate de oameni, totul devine uşor de manipulat. E ca atunci când spargi un bloc de stâncă în mii de bucăţi pentru ca, ulterior, să le poţi combina după dorinţa proprie, în orice formă doreşti.

Autoritatea divină este cea vânată de fapt, ea se doreşte a fi cu totul înlăturată din lume. Să fie acesta momentul premergător sfârşitului lumii? Este 666 (ca simbol al Apocalipsei ce va să fie) un număr anticipat de 1984 (ca simbol al unui totalitarism cumplit, cum nu a cunoscut niciodată omenirea)? Nu putem şti acum şi nici nu cred că este cazul să ne alarmăm sau să ne înfricoşăm. Doar să luăm aminte la ceea ce se întâmplă în lume şi să nu ne lăsăm prostiţi de propaganda de tip “Big Brother”. 
Şi să avem conştiinţa că nu este de ajuns să ne lepădăm de ideile Fratelui cel Mare spre a fi cu adevărat liberi, ci este esenţial să “avem gândul lui Hristos” (I Cor 2, 16).


 
                                                                          
   .......................................................................................................................................................


                        "Zeul toleranţei” şi descreştinarea creştinismului. 

                                Editura Christiana, Bucuresti, 2009


Să analizăm cine propovăduieşte în zilele noastre falsa toleranţă. Principalul vinovat este curentul de gândire cunoscut sub numele de „corectitudine politică“. Contrar denumirii, nu politica este miezul ei, ci atitudinea.
Principala cerinţă a acestei gândiri este ca nimeni să nu facă sau să spună ceva ce un alt grup ar putea considera ca ofensator. Ea mai spune şi că este mai bine sa păstrăm tăcerea despre convingerile proprii dacă acestea ar putea fi considerate de alţii ca jignitoare. Această atitudine faţă de viaţă, care în România nu a căpătat încă proporţiile imense ce le are în SUA, de exemplu, a fost definită de mai mulţi autori (printre care şi scriitorul român H.R. Patapievici [nota noastra, Razboi intru cuvant: Pe vremea cand scria “Omul recent”, insa, de cand detine o inalta functie publica, pare a fi intrat el insusi puternic in “sistem”. Unii zic ca si inainte mimase “disidenta”. E posibil. Dar ideile corecte raman scrise] ) ca fiind „miliţie a gândirii” şi „terorism intelectual“. Miliţie, deoarece cercetătorii acestui curent îi atribuie originea în doctrina marxistă, cu care are numeroase asemănări. Este de fapt un totalitarism pe planul gândirii: nu ai voie să spui altfel decat s-a stabilit de ideologii corectitudinii politice, pentru că eşti pasibil chiar de pedeapsa cu închisoarea.
„Corectitudinea politică este un decret de comportare socială, pe care o minoritate luminată îl impune unei majorităţi înapoiate. […] Ei2 ştiu mai bine decât oricine altcineva ce anume le trebuie oamenilor pentru a trăi decent. Le trebuie corectitudine politică. Cei care se opun ori obiectează acestui nou criteriu de omogenizare socială – criteriu care, să nu uităm, nu a fost stabilit prin consensul majorităţii ci a fost impus prin terorismul intelectual al unei minorităţi ‘active’ şi ‘conştiente’ – sunt în mod natural decretaţi ca fiind reacţionari (deoarece se opun ‘progresului’ reprezentat de idealurile minorităţii leniniste), duşmani ai drepturilor omului (drepturile omului aşa cum le înţeleg activiştii corectitudinii politice), pe scurt, inamici publici”.
Atunci când a fost introdus conceptul de toleranţă, cu câteva sute de ani în urmă, el era introdus de nişte creştini (non-ortodocşi) care se gândeau cum să convieţuiască cu cei ce nu împărtăşeau credinţa lor. Dar iată că în zilele noastre tocmai aceşti foşti toleraţi necreştini, ajunşi în poziţii de conducere, au început să nu mai tolereze pe cei care deunăzi le-au oferit un adăpost de cei care în alte părţi îi persecutau. Cauza stă evident în faptul că s-a ales soluţia cea mai uşoară, toleranţa, neavând „înţelepciunea şarpelui” prin care să rabde răul, dar să nu-l lase să dobândească putere şi în acelaşi timp prin exemplul propriu creştinesc să încetinească proliferarea altor ‘religii’.

Este celebru în zilele noastre cazul profesorului canadian Chris Kempling, care s-a pronunţat public, fără nici o urmă de agresivitate, împotriva predării în şcoală a „aspectelor pozitive” ale homosexualităţii şi a fost dat afară de la şcoala unde preda pe motiv că scrierile şi spusele sale au fost considerate discriminatorii şi nu se pot încadra în legea ce apără libertatea de expresie.
Aşadar, mustrarea sau chiar simpla constatare a păcatului este deja ilegală! De ce? Pentru că„toleranţa este însuşi sufletul corectitudinii politice”.
Dacă virtutea supremă este toleranţa, un autor de religie mozaică ne spune şi care este duşmanul suprem:
„al treilea război mondial este o luptă împotriva totalitarismului religios. Trebuie luptat în şcoli, moschei, biserici şi sinagogi şi poate fi înfrânt numai cu ajutorul imamilor, rabinilor şi preoţilor“.
Adică, toţi aceştia ar trebui să adere la ideologia toleranţei, să nu mai creadă că numai religia lor este mântuitoare:
„Opusul totalitarismului religios este ideologia pluralismului”, spunea rabinul David Hartman citat în acelaşi articol, – „o ideologie care îmbrăţişează diversitatea religioasă şi ideea conform căreia credinţa mea poate fi slujită fără să pretindă exclusivitate asupra adevărului” (Ibid.)
„Poate islamul, creştinismul şi iudaismul afla că Dumnezeu vorbeşte vinerea araba, sâmbăta ebraica şi duminica latina?” (Ibid).
Cel care nu are certitudinea cunoaşterii Adevărului, ca astfel să realizeze importanţa colosală a opţiunii pentru o religie sau alta, este foarte uşor şi bineplăcut opiniei publice, să propună tot felul de false soluţii, care mai de care mai tolerante şi mai inclusive pentru a împăca şi „capra şi varza” şi a amăgi suflete nevinovate că se poate ‘sluji la mai mulţi domni’ fără nici o problemă. Mai greu este însă a dobândi inimă nevicleană şi a tânji cu inimă curată până la aflarea Celui iubit, Cel ce este Adevărul.
 Se doreşte, după cum se ştie prea bine, impunerea unei noi ordini mondiale, care să nu mai fie bazată pe cuvântul cel adevărat al Domnului nostru Iisus Hristos, deci pe principiile creştine pe care a fost clădită întreaga societate europeană timp de 1000 de ani şi mai bine. Şi, în consecinţă, una dintre modalităţile aparent mai neviolente de a distruge această veche ordine este corectitudinea politică. Spun mai neviolentă deoarece, cealaltă metodă prin care s-a încercat distrugerea vechii ordini creştine a fost comunismul, care prin mijloacele cele mai brutale şi mai directe a încercat distrugerea fizică a creştinismului, omorând preoţii şi dărâmând bisericile . Ambele sunt feţe ale aceleiaşi ideologii şi ale aceluiaşi program care doreşte instaurarea unei noi înţelegeri a lumii, care să excludă orice menţiune despre Dumnezeul cel adevărat: Preasfânta Treime. Deci, corectitudinea politică nu este decât varianta „democratică”, aproape de nerecunoscut (spre deosebire de „francheţea” comuniştilor care luptau pe faţă împotriva Bisericii), a ideologiei comuniste, variantă ce a „virusat” deja lumea occidentală şi spre care se doreşte să ne îndreptăm şi noi, românii, acum, ca spre un mare izbăvitor la care fugim ca să scăpăm de mentalitatea comunistă din care am ieşit.
O situaţie similară cazului profesorului canadian menţionat mai sus, a existat si în sec. IV, când împăratul Iulian a dat o lege a învăţământului prin care se hotara excluderea profesorilor creştini din învăţământ.
„Profesorii Galileeni [crestini] trebuiau să aleagă între catedră, legată de mărturisirea publică a cultului pagân şi convingerilor lor intime de creştini”.
Şi profesorul englez de patrologie Andrew Louth spune că lumea academica de azi se aseamănă cu marxismul atunci când tratează profesorul ca pe un muncitor care trebuie să realizeze un produs finit. Astăzi universităţile nu sunt locuri unde se caută şi se învaţă despre adevăr, ci adevărate centre de reeducare, „fabrici de intelectuali” care scot produsul dorit de doctrinarii corectitudinii politice şi unde se dă prestigiu academic studiilor păcătoase. Intr-o celebră carte ce analizează „criza spiritului american”, un profesor american arata şi el îndoctrinarea sistematică cu relativism şi toleranţă, la care au fost supusi studenţii din universităţile americane:
„Există un lucru de care un profesor poate fi absolut sigur: aproape fiecare student care intră la universitate crede, spune că aşa crede, că adevărul este relativ. Dacă această credinţă este testata se poate conta pe reacţia studenţilor: nu vor înţelege de ce. Faptul că cineva ar privi propoziţia ca nefiind evidentă de la sine îi uimeşte, de parcă s-ar pune sub semnul întrebării 2 + 2 = 4…. Relativitatea adevărului nu este o înţelegere teoretică, ci un postulat moral, condiţia unei societăţi libere, sau cel puţin aşa o percep ei.
 Ei toţi au fost echipaţi mai devreme cu acest cadru… Pericolul de care au fost învăţaţi să se teamă din partea absolutismului nu este eroarea ci intoleranţa. Relativismul e necesar pentru deschidere; şi aceasta este virtutea – singura virtute pe care s-a străduit s-o imprime întreaga educaţie elementară, vreme de mai bine de cincizeci de ani“

 sursa: cuvantul-ortodox.ro

..........................................................................................................................................................
                                                                    
                                                                       

                                                                                   
   Proiectul de lege al defăimării sociale (Legea toleranţei)

Domnului Liviu Dragnea ii este dor de comunism. Vrea sa ne duca inapoi in timp la vremea cind eram deprivati de libertatea cuvintului si de gandirea libera. Cind daca ziceam ori exprimam o opinie neconformista statul comunist ne amenda agresiv ori ne tinea in inchisoare cu anii. Era o forma de protejare a statului si a sistemului comunist de oameni. Oamenii si gandirea libera erau inamicii numarul unu al totalitarilor Romaniei trecute. Daca nu suntem cu bagare de seama, dl Dragnea ne va duce din nou exact de unde am scapt in decembrie 1989. Libertatea, sub toate aspectele ei, este o valoare fundamentala. Un drept natural. Singura legislatie necesara libertatii este cea desemnata sa o protejeze, nu sa o submineze. Proiectul dlui Dragnea o submineaza. In mod grosolan.

Un proiect anticonstitutional

Romania a fost socata zilele trecute cind a fost publicat proiectul de lege a dlui Dragnea privind interzicerea "defaimarii sociale". Conform proiectului, o persoana care prin cuvint ori in scris "defaimeaza" un grup social esta pasibil de amenda intre 1000 si 30.000 de lei. Iar un grup ori mass media cu o amenda intre 2000 si 60.000 de lei. Cine pot fi "defaimatorii" si cine ar putea fi "defaimatii"? Defaimatorii am putea fi oricare dintre noi, cei care am exprima o opinie privind un grup social pe care un membru al acestui grup o socoteste "defaimatoare". Un exemplu care usor ne vine in minte ar fi afirmatia "islamul este o religie terorista". Afirmatia vizeaza atit un grup religios cit si grupuri etnice specifice care in mod traditional au fost ori sunt afiliate religiei musulmane. Cu toate ca orice persoana de buna credinta ar putea argumenta la nivelul probelor veridicitatea acestei afirmatii, faptul ca expresia denota un aspect negativ al religiei musulmane ar putea costa autorul pina la 30.000 de lei. Persoanele pretins ofensate nu au nimic mai mult de a face decit sa depuna o plingere la judecatorie si sa pretinda daune morale. [Detalii: http://www.activenews.ro/stiri/Liviu-Dragnea-vrea-amenzi-de-pana-la-60.000-de-lei-pentru-defaimare-sociala-125119]

De unde vine acest proiect de lege? Care sunt originile lui ideologice? Caci el nu suna de loc romaneste si nici nu se conformeaza cu traditiile si experientele noastre istorice. Dimpotriva ofenseaza si este un afront la adresa victimelor comunismului, a miilor care au murit in inchisorile comuniste, in lagarele de concentrare, si a celor care au suferit pe vremea comunismului. Dl Dragnea ne informeaza ca proiectul dinsului este primul de acest gen din Europa. Este rusinos ca acest proiect unic in Europa sa origineze in Romania, una din tarile cele mai rau afectate de comunism. Este un proiect de lege inspirat de ideologia totalitara a Europei Occidentale, a academicienilor si intelectualilor occidentali care nu au suferit nici odata persecutia ori suprimarea drepturilor lor din partea autoritatii politice. Dl Dragnea se joaca cu focul. Romania nu are nevoie de o astfel de lege. Pentru dl Dragnea libertatea cuvintului inseamna violenta. Cuvintul este o arma de distrugere in masa care trebuie confiscat de la oameni. Dl Dragnea doreste omogeneitate intelectuala. Noi nu o vrem. Vrem sa raminem omanei liberi care gandesc liber si se exprima liber, in limitele bunului simt si al moralitatii publice. Romania si Europa se confrunta cu probleme mult mai serioase decit sa ne abroge libertatea cuvintului.

Discursul urii

De citeva decenii suntem martori eroziunii libertatii cuvintului in Europa si Canada si, intr-o masura mai mica, chiar si in Statele Unite. In lumea occidentala libertatea cuvintului continua sa fie restrinsa in numele corectitudinii politice. In loc de a promova o gandire si o libertate robusta a cuvintului, lumea occidentala accelereaza intr-o directie opusa. Occidentalii vorbesc de interzicerea oricarei expresii care ar "incita la ura". Daca pina recent se vorbea de "hate speech", adica "discursul urii", si se cerea ca el sa fie interzis, in ultimii ani se vorbeste de interzicerea si a unei alte forme de exprimare prin cuvint, asa numita "biased speech", adica "discursul partinitor". Prin discurs "partinitor" se intelege orice prezentare care cauta sa convinga ascultatorul ca pozitia celui care prezinta un punct de vedere este mai buna decit alternativa. Cum e de la sine de inteles, standardul libertatii cuvintului continua sa scada.

E deasemena de la sine de inteles ca racirea libertatii cuvintului este o problema. Nu e un lucru bun pentru democratie ori statul de drept. Victimele sunt multe iar impactul de lunga durata. Legile de tipul Dragnea fasoneaza o cultura a inhibitiei cognitive, a timiditatii intelectuale, a diminuarii personalitatii umane. Fara o libertate robusta de exprimare dialogul social si politic al comunitatii se stinge. Oamenii devin supra sensitivi si poate asta ar fi cel mai mare dezastru. Mai ales pentru generatia tanara.

Infantilitate si infantilizare: "sunt ofensat"!

In August 2015 The Atlantic a publicat unul din cele mai citite articole ale anului din America. Scris de Greg Lukianoff, el e intitutal The Coddling of the American Mind ("Rasfatarea mintii americane") "Coddle" inseamna "a rasfata" ori "a menaja". Articolul, destul de lung, explica impactul corectitudinii politice asupra gandirii tinerilor universitari americani. Protejati inca din gradinita de parintii si educatorii grijulii de cuvinte, gesturi ori actiuni ofensatoare, copiii se transforma in adolescenti care pretind ca au dreptul la a nu fi ofensati. Dreptul de a trai intr-o societate ori mediu in care nu ii ofenseaza nimeni si nimic, iar daca sunt ofensati sa aibe dreptul sa se razbune. Sa nu mai mearga la cursuri, sa critice profesorul, sa tipe, sa injure, sa ocupe cladirile administratiei universitare. Cer dreptul de a trai intr-o lume asemanatoare unei cochilii, o lume in care e mereu senin si cald. Iar cind copiii deveniti adolescenti iar apoi studenti cauta sa se integreze in lumea reala, isi dau seama ca nu pot. Nu stiu cum sa-si caute de lucru, sunt mofturosi, nu stiu cum sa se prezinte la un interviu pentru un loc de munca, nu pot sa tina un loc de munca stabil. Nu stiu cum sa se relationeze cu alti membrii ai societatii, ce inseamna a te sacrifica pentru binele aproapelui, ori cum sa infiripe si sa mentina relatii sociale durabile. In alte cuvinte, sunt adolescenti in perpetuitate, infantili si infantilizati.

Lukianoff reda date statistice interesante si ingrijoratoare, cit si incidente din cele mai bizare intilnite in campusurile universitare americane. Un exemplu alarmant sunt codurile de conduita pe care studentii cauta sa le impuna atit profesorilor cit si studentilor. Astfel de coduri s-au raspindit ca focul in universitatile Americii si cauta sa previna ceea ce ele numesc "microagresiunea", adica anumite expresii care ar putea fi interpretate ca fiind ofensatoare la adresa anumitor grupuri etnice ori rasiale. De exemplu, li se interzice studentilor sa intrebe un student asiatic ori mexican "unde te-ai nascut", pentru ca asta da de inteles ca ei nu ar fi adevarati americani. La fel, nu se permite intrebarea "esti bun la matematica" pentru ca presupune un stereotip la adresa asiaticilor care sunt cunoscuti ca fiind buni la matematica. Alti studenti cer etichetarea cursurilor asemenea produselor alimentare. De exemplu, daca studentilor li se cere sa citeasca intr-un curs o carte cu pasaje violente, ei cer sa li se spuna asta dinainte. Motivul: este posibil ca unii studenti sa fi fost abuzati ori sa fi fost victime ale violentei in trecut, si se presupune ca daca vor citi pasajele violente, asta le-ar putea readuce in memorie momentele neplacute din trecut si sentimente neplacute. Unii studenti chiar cer ca astfel de studenti sa fie scutiti sa citeasca cartile impuse de profesor. Incredibil cum ni s-ar parea, studentii de la o universitatea americana au cerut ca Metamorfozele lui Ovidiu sa nu fie incluse in cursurile de literatura clasica pentru ca ele contin imagini de violenta sexuala. In 2014 o universitatea catolica din Minessota a propus un eveniment special pentru studenti sa mangaie o camila. Unii studenti s-au revoltat pretinzind ca asta inseamna cruzime fata de animale ori un afront la adresa studentilor arabi. Ca rezultat, evenimentul a fost anulat. Alti profesori au fost ridiculizati pentru ca insista ca toti studentii sa scrie si sa vorbeasca corect. Asta e vazut ca un afront la adresa tinerilor de culoare care vorbesc si scriu in "slang", adica agramat. Un profesor din California a fost tinta unei demonstratii studentesti dupa ce a corectat eseul unui student de culoare.

La inceputul anului universitar 2014 studentii au cerut unor universitati din California sa interzica profesorilor sa faca anumite afirmatii la cursuri, printre ele "America e tara oportunitatilor", ori "cred ca persoana cea mai calificata trebuie sa primeasca pozitia vacanta". Campania asta de supra-protejare a sensitivitatilor studentilor e irationala. Se datoreaza emfazei pusa pe corectitudinea politica si insistenta parintilor ca odraslele lor sa fie protejate de vatamari psihologice ori de traume emotionale. Si asta da nas studentilor. Isi cer dreptul de a nu fi stresati. Ce sa faca profesorii? Un profesor trebuie sa gandeasca de doua ori inainte de a face o afirmatie care ar putea ofensa studentii. E vorba deci de teama. Profesorilor le este teama sa conferentieze. Studentii intimideaza profesorii si nu invers. Se institutionalizeaza astfel o cultura a fragilitatii mentale. O cultura in care nu se face progres academic. Tot mai multi profesori incep sa-si publice comentariile sub pseudonime de teama studentilor. Profesorii care sunt depistati devin tinta unor campanii dure de calomniere din partea studentilor in media sociala. Pentru studenti rusinarea unui profesor in media sociala este un act de eroism. Linsajul profesorilor in spatiul virtual a devenit un eveniment comun. Acestia sunt unii dintre studentii zilelor noastre. Intoleranti, dar pretinzind sa fie toleranti.

Dar asta nu e tot. Spre finele anului universitar sunt anuntate personalitatile invitate sa tina discursurile oficiale de absolvire a anului universitar. Daca studentilor nu le convin invitatii, se revolta. Condoleezza Rice, fosta Secretara de Stat americana in Administratia Bush, a fost boicotata de studenti pentru ca reprezinta "imperialismul" american, ea fiind Secretara de Stat pe vremea razboiului din Iraq. La fel Christine Lagarde, sefa Fondului Monetar International, pe motiv ca reprezinta o institutie mondiala "imperialista". Studentii suprasensitivi sunt intr-o stare continua de manie si revolta. Nu sunt pregatiti pentru locul de munca, pentru viata, nici chiar pentru democratie.

Din nefericire, unii profesori cedeaza presiunilor ucenicilor lor. Mai in vara, un grup de profesori universitari din Seattle au anuntat ca nu vor mai permite in clasele lor sa se foloseasca expresii care ar putea identifica sexul studentilor, statutul studentilor ca fiind ori nu casatoriti, ori termenii "invechiti" de "nevasta" ori "barbat", ori "mama" si "tata". Termenii acestia vor putea fi folositi doar in masura in care ei sunt criticati si clasificati ca fiind incompatibili cu "progresul" social al zilelor noastre.

Exemplele acestea denota faptul ca studentii sufera la nivel afectiv si emotional. Un sondaj facut in 2009 indica ca 49% din studentii americani sufereau de anxietate. In 2014 procentul a crescut la 54%. Fragilitatea mentala a tinerilor e o problema. Vina, insa, o poarta, zic expertii, parintii lor, mai mult decit ei. Supra-protejarea adolescentilor nu e un lucru bun. Nu pregateste tinerii pentru viata. Nu le asigura dezvoltarea unui sistem emotional imun care sa-i ajute sa supravietuiasca ca adulti si sa navigheze cu succes apele tumultoase ale vietii.

Spunem NU legii Dragnea

In incheiere, ne exprimam opozitia fata de legea Dragnea. Romania nu are nevoie de legea asta. Pozitiile noastre sunt impartasite de majoritatea covarsitoare a grupurilor cetatenesti si de societatea civila. Spunem: NU!

Articol furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania


..........................................................................................................................................................



Defăimarea socială s-ar putea sancţiona cu amendă de la 1000 la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2000 la 60.000 lei, dacă vizează un grup social, potrivit unui proiect de lege depus, la Senat, de liderul interimar al PSD, deputatul Liviu Dragnea.

Propunerea vizează înfiinţarea unui departament special în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi obligaţia ca radioul şi televiziunea publică să includă programe de promovare a toleranţei, profesorii să urmeze cursuri pe această temă, iar unităţile de învăţământ să adopte un "plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării".

Potrivit Legii privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, înscrisă la Senat, de preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, defăimarea socială constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 30.000, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2000 la 60.000 lei, dacă vizează un grup social.

Persoana care se consideră vizată de defăimarea socială poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare defăimării sau anularea situaţiei create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau „de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei”, arată iniţiativa legislativă.

În faţa instanţei, persoana care se consideră vizată de defăimare socială are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei defăimări sociale directe sau indrecte, putând să invoce orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.

Potrivit proiectului de lege depus de social-democratul Liviu Dragnea, prin defăimarea socială se înţelege fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la o categorie de persoane „care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SISA”.

Iniţiatorul arată în expunerea de motive că „propunerea legislativă are drept scop crearea unor mecanisme de promovare a valorilor privind demnitatea umană şi toleranţa faţă de diferenţele de grup”, fiind vizate trei domenii în care se pot dezvolta aceste mecanisme de promovare: educaţia, mass-media şi activitatea funcţionarilor din administraţia publică locală şi centrală.

Iniţiativa legislativă prevede ca Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuzune să includă în grila de programe emisiuni pentru promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, ce vor reprezenta minim 1% din totalul timpului de emisie, al fiecărui post de televiziune sau de radio pe care îl au în administrare.

Liviu Dragnea propune, în proiectul de lege depus la Senat, ca masterul didactic pentru formarea iniţială în vederea ocupării funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar să cuprindă cel puţin un curs obligatoriu privind principiile pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup prin activittea educaţională şi regulile de soluţionare a cazurilor de discriminare, iar fişa de evaluare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar să includă cel puţin un criteriu de performanţă privind promovarea demnităţii umane şi a toleranţei în activitatea didactică.

De asemenea, programa de examen pentru cadrele didactice titulare ar urma să includă, dacă legea va fi adoptată, însuşirea cunoştinţelor despre legislaţia privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

Unităţile de învăţământ vor fi obligate să adopte un plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, iar manualele şcolare şi materialele didactice aprobate de MECS vor urma să fie avizate în prealabil de Departamnetul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, a cărui înfiinţare este prevăzută în proiectul de lege depus la Senat

Inspectoratele şcolare judeţene şi Insepctoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor organiza anual pentru cadrele didactice cel puţin un curs în domeniul drepturilor omnului şi promovării toleranţei faţă de diferenţele de rup.

Documentul citat, mai prevede ca Guvernul României să prezinte cel puţin o dată pe an o analiză a stadiului implementării măsurilor privind promovarea drepturilor omului, demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup la nivelul administraţiei publice.

Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice vacante vor include, de asemenea, evaluarea însuşirii cunoştinţelor în domneiul legislaţiei privind demnitatea umană, combaterea discriminării, egalitatea de şanse şi promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, iar evaluarea performanţelor individuale ale funcţionarilor publici, va conţine, pe lângă criteriile generale de performanţă, cel puţin un criteriu privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

Potrivit documentului citat Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor şi însărcinate anual cu elaborarea unui plan privind respectarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup şi nivelul administraţiei publice locale.

Iniţiativa legislativă vizează nu numai instituţiile publice, asftel, orice angajator cu cel puţin 50 de angajaţi va include în Regulamentul de organizare şi funcţionare un set de reguli privind respectarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

În cadrul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se va înfiinţa Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, condus de vicepreşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care va elabora şi actualiza anual Ghidurile de bune practici pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, pentru funcţionarii publici, mass-media, cadre didactice, va elabora şi gestiona programele şi instructajele specifice în domeniul drepturilor omului şi toleranţei faţă de diferenţele de grup la nivelul personalului din administraţia publică, Poliţie, Armată şi structurile deconcentrate ale ministerelor şi va constata şi notifica instituţiile publice cu atribuţii în domeniu care nu îşi duc la îndeplinire atribuţiile stabilite prin legea propusă.

În rândul atribuţiilor Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei se mai numără şi acordarea de diplome şi distincţii anuale instituţiilor mass-media care s-au remarcat prin promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, precum şi avizarea planurilor, proiectelor şi politicilor publice propuse de alte autorităţi publice în domeniul promovării demnităţii umane şi toleranţei faţă de grup.

Cât priveşte impactul asupra bugetului de stat a legii propuse, în expunerea de motive, Liviu Dragnea susţine că finanţarea Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei pentru o perioadă de 5 ani se ridică la 2.993.060, sumă care include finanţarea a 10 posturi în cadrul departamentului, chirie, cheltuieli cu mobilier, birotica şi echipamente.

Potrivit iniţiativei legislative, „toleranţa este garantată pentru orice grup social, în condiţiile în care nu aduce atingere drepturilor şi liberăţilor fundamentale prevăzute în Constituţia României”.

http://www.activenews.ro/stiri/Liviu-Dragnea-vrea-amenzi-de-pana-la-60.000-de-lei-pentru-defaimare-sociala-125119


.....







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu